Fond funciar. Titlu de proprietate eliberat unui moştenitor în condiţiile Legii nr. 18/1991.
| Comentarii |
|
Cerere de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 169/1997 de către alţi moştenitori. Efecte juridice. Aplicarea în timp a legii civile noi
Dispoziţiile art. 13 alin. 3 din L. nr. 18/1991 se referă la modalitatea de eliberare a titlului de proprietate - pe numele tuturor moştenitorilor - însă, art. 10 alin. 3 din lege prevede că, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere. Rezultă că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au formulat cerere. Or, în speţă, reclamanţii nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, decât la data de 26.01.1998, după eliberarea titlului de proprietate pârâtei, în data de27.05.1992 (...) împrejurare care nu justifică însă anularea titlului de proprietate al pârâtei şi nici constatarea unui drept de proprietate în favoarea reclamantelor. Aceasta întrucât conform art. II din Legea nr. 169/1997 ‘‘dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de
abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor”.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 4215 din 18 decembrie 2000)
CURTEA,
Asupra cererii de recurs reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 18.235 din 4.11.1999 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanţii F.L. şi F.l. împotriva pârâtelor G.S.G. şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti; a constatat nulitatea absolută parţială a Deciziei nr. 189 din 27.05.1992 şi a adeverinţei nr. 471 din 30.06.1992; a constatat că reclamanţii sunt proprietarii unei cote de 1/2 din terenul în suprafaţă de 245 m.p. situat în Bucureşti, str. I.F. nr. 32, sector 1.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în anul 1992 pârâta G.S.G. a solicitat şi obţinut reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 245 m.p., în calitate de moştenitoare a defunctei F.F. însă, în prezentul proces reclamanţii au dovedit că ei sunt proprietarii unei cote de 1/2 din suprafaţa de teren menţionată, în calitate de moştenitori ai numitei A.F. care a avut calitatea de moştenitor al defunctei F.F.
în drept, instanţa a reţinut că, dispoziţiile Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare arată că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, cerere pentru depunerea căreia termenul a fost prelungit până la sfârşitul anului 1999 astfel că, reclamanţii, care, şi-au dovedit calitatea de moştenitori sunt consideraţi a fi în termen pentru a formula o asemenea cerere privind reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru suprafaţa de 245 m.p. Având în vedere că, pârâtei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului fără respectarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, cărora le revenea dreptul asupra unei cote indivize de 1/2 din teren, instanţa a admis acţiunea, reţinând încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Lege nr. 18/1991 în conformitate cu care titlul de proprietate se eliberează pe numele tuturor moştenitorilor.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii G.S.G. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar prin decizia civilă nr. 1676 din 21.06.2000 Tribunalul Bucureşti - secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a respins apelul
pârâtei G.S. ca nefondat şi apelul formulat de C.G.M.B. ca netimbrat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.S.G. solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 şi 11 C. pr. civ.
în cadrul primului motiv de casare recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece dispoziţiile legale invocate de către instanţă pentru susţinerea hotărârii nu au incidenţă în speţă.
Recursul este fondat.
Dispoziţiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 se referă la modalitatea de eliberare a titlului de proprietate - pe numele tuturor moştenitorilor - însă, art. 10 alin. 3 din lege prevede că, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere. Rezultă că, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au formulat cerere. Or, în speţă, reclamanţii nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, decât la data de 26.01.1998, după eliberarea titlului de proprietate, pârâtei, în data de 27.05.1992 (prin decizia nr. 189).
Este adevărat că potrivit art. IV alin. 1 din Legea nr. 169/1997 “persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate (...) se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale “însă, împrejurarea că reclamanţii sunt în termen pentru depunerea unei cereri nu justifică anularea titlului de proprietate al pârâtei şi nici constatarea unui drept de proprietate în favoarea reclamanţilor.
Afirmaţiile menţionate se bazează pe dispoziţiile art. II din Legea nr. 169/1997, dispoziţii ce au rolul de a stabili limitele de aplicare ale articolelor următoare (inclusiv a dispoziţiilor art. IV), iar textul invocat de către instanţa de recurs este următorul “Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”
Rezultă că, titlul de proprietate al pârâtei, eliberat asupra întregii suprafeţe de teren, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 nu poate fi anulat, în condiţiile în care, prin actele depuse la dosar reclamanţii nu au dovedit în nici un fel împrejurarea că au moştenit o cotă de 1/2 din terenul în suprafaţă totală de 245 m.p. situat în str. Dr. I.F. nr. 32 (vezi certificat de moştenitor nr. 591/
19.05.1992 - fila 16 dosar fond). în condiţiile menţionate, există prezumţia că titlul de proprietate al pârâtei a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii lui, caz în care nu poate fi anulat, conform dispoziţiilor art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, aplicabil în speţă.
De asemenea, instanţa a constatat în mod greşit existenţa dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra unei cote-indivize de 1/2 din terenul în litigiu,
în condiţiile în care titlul de proprietate al pârâtei este eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, în vigoare la data emiterii lui.
Intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti deşi a invocat în recurs excepţia lipsei calităţii procesuale motiv de casare, de ordine publică, pus în discuţie în baza art. 306 alin. 2, C. pr. civ., de către intimat, nu poate fi analizat de către instanţă.
Faţă de cele menţionate, recursul va fi admis, iar hotărârea va fi casată în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Rejudecând apelul, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ. îl va admite şi va schimba sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate, având în vedere motivele cuprinse în prezenta decizie.
| ← Partaj. Bun aflat în proprietatea municipiului Bucureşti şi a... | Fond funciar. Cerere în constatarea nulităţii absolute a... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Fond funciar. Titlu de proprietate eliberat unui moştenitor în condiţiile Legii nr. 18/1991.
