Vânzare-cumpărare imobiliară. Teren. Posesie exercitată de către de cuius timp de 36 de ani.
| Comentarii |
|
Joncţiune cu posesia antecesorului lui de cuius. Uzucapiune. Art. 1.460 şi urm. C. civ. austriac. Reunirea condiţiilor legale. Cumpărător unic moştenitor al lui de cuius. Achiziţionare de la proprietara tabulară. Validitate. Renunţare la succesiune. Renunţare tacită. Renunţare expresă ulterioară, făcută după trecerea termenului de opţiune succesorală. Retractarea renunţării. Posibilitate. Soluţie negativă. Art. 700 şi 701 C. civ.
Este valabilă achiziţionarea, prin cumpărare de la proprietarul tabular, de către unicul moştenitor al lui de cuius, din moment ce posesia ultimului nu întrunise condiţiile cerute de art. 1460-1465 C. civ. austriac pentru intervenirea uzucapiunii.
Renunţarea expresă şi ulterioară termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. nu produce vreun efect, de vreme ce recurenta-fiică renunţase anterior în mod valabil la moştenirea lui de cuius. Nu este posibilă nici retractarea renunţării, câtă vreme succesiunea fusese legal acceptată de intimatul-fiu al defunctului (art. 701 C. civ.).
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 2645 din 28 noiembrie 2001)
CURTEA,
Prin Sentinţa civilă nr. 88/17.01.2001 a Judecătoriei Năsăud s-a respins acţiunea principală, intentată de reclamantul P.A., împotriva pârâtelor O.M. şi P.C., s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta O.M. şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a declaraţiei de renunţare la succesiune, autentificată sub nr. 42/1993, de notariatul de Stat Năsăud, dată de pârâta O.M. S-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 67/1993, eliberat de Notariatul de Stat Năsăud, în privinţa menţiunilor referitoare la calitatea de renunţător a pârâtei, la succesiunea după defunctul P.l.
S-a constatat că defunctul P.l. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra întregului teren înscris în C.F. nr. 1715 Sângeorz-Băi, nr. top
3.556. S-a constatat că, masa succesorală rămasă după defunctul P.l. decedat la data de 20 august 1991 în oraşul Sângeorz-Băi, cuprinde şi întregul teren înscris în C.F. nr. 1715 Sângeorz-Băi, nr. top
3.556.
S-a constatat că la această succesiune au vocaţie succesorală legală reclamantul P.A. şi pârâta O.M., în calitate de fiu şi respectiv fiică, în cote de 1/2 părţi fiecare.
S-a atribuit succesiunea părţilor P.A. şi O.M., în cotele arătate şi s-a dispus partajarea ei conform propunerilor din raportul de expertiză întocmit în cauză, care face parte integrantă din sentinţă, cu corecturile aduse de instantă, în sensul că s-a atribuit
reclamantului P.A. lotul de teren din C.F. nr. 1715 Sângeorz-Băi, nr. top nou 3.556/1 în suprafaţă de 646 m.p., exclusiv, şi s-a atribuit pârâtei O.M. lotul de teren din C.F. nr. 1.715 Sângeorz-Băi, nr. top nou 3.556/2 în suprafaţă de 388 m.p. în întregime.
S-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra loturilor astfel atribuite.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională îndreptată împotriva pârâtei P.C.
A fost obligat reclamantul P.A. să îi plătească pârâtei O.M. cheltuieli de judecată în sumă de
2.400.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că terenul în litigiu în suprafaţă de 1.134 m2, situat în Sângeorz-Băi, înscris în C.F. nr. 1.715, nr. top 3.556 a fost folosit încă din perioada interbelică, de către defunctul P.M., decedat la 04.12.1955, după care terenul a fost folosit de P.l. Posesia începută de P.M., întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1460-1465 C. civ. austriac, cu excepţia art. 1468, însă prin joncţiunea posesiilor, tatăl pârâţilor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu, pe cale de uzucapiune, care, în sistemul acestui cod, operează de drept, fără intabulare.
Aşa fiind, înstrăinarea terenului în favoarea reclamantului de către persoana înscrisă în C.F., A.A., nu se putea face, aceasta fiind un “non dominus”. Atât reclamantul, cât şi pârâta O.M., au acceptat succesiunea după tatăl lor, în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. Prin urmare, statuarea
din certificatul de moştenitor nr. 67/1993, privind calitatea de renunţător a pârâtei, contravine principiului imperativ al irevocabilităţii acceptării succesiunii. P.l. a decedat la data de 20 august 1991, iar pârâta O.M. a dat declaraţia de renunţare la succesiune, la data de 17 februarie 1993, declaraţie ce este lovită de nulitate absolută, deoarece s-au încălcat condiţiile de fond ale actului renunţării la succesiune, precum şi principiile irevocabilităţii şi indivizibilităţii acceptării moştenirii. De asemenea, nu s-a respectat termenul stabilit de lege pentru o eventuală revenire asupra acceptării şi pentru renunţare.
Renunţarea la succesiune fiind nulă absolut, pârâta O.M. are calitate de moştenitor, după defunctul său tată, P.I., în cotă de 1/2 parte, alături de reclamant, căruia îi revine cealaltă cotă de 1/2 parte, în calitate de fiu.
în ceea ce o priveşte pe pârâta P.C., soţia supravieţuitoare a defunctului P.I., aceasta nu a solicitat anularea declaraţiei sale de renunţare la succesiunea soţului şi respectiv anularea parţială a certificatului de moştenitor. Deşi este vorba în speţă de un caz de nulitate absolută, instanţa nu se poate pronunţa prin sentinţă şi asupra acestui aspect, nefiind învestită în acest sens.
Apelul declarat de reclamantul P.A. împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia civilă nr. 384/17 mai 2001 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, care a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea reclamantului P.A. împotriva pârâtei O.M., care a fost obligată să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1.715 Sângeorz-Băi, nr. top 3.556, în suprafaţă reală de 1.034 m2 şi să îi predea în posesie suprafaţa de 1.517 m2 ocupată, abţinându-se pe viitor de la orice act de deposedare. S-a dispus rectificarea suprafeţei în C.F., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională formulată de pârâta O.M., împotriva reclamantului P.A., a fost obligată intimata să-i plătească apelantului cheltuieli de judecată în ambele instanţe, în sumă de 3.155.500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că judecătoria a interpretat greşit dispoziţiile art. 696 C. civ. şi probele administrate în cauză. Reclamantul este proprietar tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1.715 Sângeorz-Băi, nr. top 3.556, în suprafaţă de 1.186 m2, intabulat cu titlu de drept cumpărare, prin încheierea de C.F. nr. 232/1996.
Succesiunea după defunctul P.I., decedat la data de 20 august 1991, tatăl reclamantului şi al pârâtei O.M., a fost dezbătută pe calea materială, sens în care s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 67/ 1993, prin care s-a stabilit calitatea de moştenitor a reclamantului.Pârâta O.M. a renunţat la succesiune, prin declaraţia autentică din 17.02.1993, declaraţie ce întruneşte cerinţele prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 40/1953, art. 76 alin. 4 şi art. 80 din Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare a ei. O dată exprimată, renunţarea la moştenire nu poate fi retractată, decât în condiţiile prevăzute de art. 701 C. civ., care în speţă nu sunt îndeplinite.
Renunţarea la succesiune nu este condiţionată prin nici o dispoziţie legală, de termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., ea poate fi valorificată oricând la dezbaterea succesiunii, singurele condiţii fiind cele referitoare la forma în care renunţarea se dă, astfel că declaraţia de renunţare făcută după termenul de 6 luni nu este lovită de nulitate absolută, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Apoi, reclamantul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, ci doar a ajutat-o pe mama sa în folosirea şi administrarea terenului, ceea ce nu reprezintă acte de acceptare tacită a succesiunii.
Din probele testimoniale administrate în cauză nu a rezultat că defunctul P.l. ar fi uzucapat terenul în litigiu, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1460-1465 C. civ. austriac.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta O.M., solicitând modificarea ei în baza art. 312 C. pr. civ. şi, rejudecând cauza în baza art. 296 acelaşi cod, să se respingă apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, s-a arătat că decizia recurată este profund netemeinică şi a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, întrucât a sţatuat că renunţarea la succesiune poate fi valorificată oricând la dezbaterea succesiunii. Or, aşa cum a reţinut prima instanţă, acceptarea succesiunii este irevocabilă. Din probele administrate în cauză a rezultat că aşa-zisa renunţare la succesiune s-a făcut în afara termenului de opţiune succesorală, situaţie în care renunţarea nu poate produce efecte juridice. în acest sens sunt dispoziţiile art. 694 C. civ.
în mod greşit a reţinut tribunalul că nici un moştenitor nu a acceptat succesiunea după P.I., dovadă fiind eliberarea certificatului de moştenitor. Din probele testimoniale administrate în cauză, a
rezultat că recurenta a intrat în posesia unor bunuri din averea tatălui ei, în baza unei înţelegeri cu reclamantul.
Pretinsa renunţare la succesiune este consecinţa unei erori asupra calităţii substanţiale a obiectului actului juridic. Recurenta a renunţat numai la succesiunea cu privire la terenul înscris în C.F. nr. 2.142 Sângeorz-Băi, nr. top 1803 şi 1804, întrucât a primit alte imobile din averea defunctului, dar nu a renunţat la terenul în litigiu.
De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat că prin joncţiunea posesiunii sale cu cea a autorului său, defunctul P.l. a folosit terenul în litigiu în condiţiile legii, mai mult de 30 de ani, dobândind asupra lui dreptul de proprietate pe cale de uzucapiune.
Intimaţii P.A. şi P.C., prin întâmpinarea depusă la dosar, fila 13, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:
în litigiu se află terenul în suprafaţă de 1.188 m2 înscris în C.F. nr. 1.715 Sângeorz-Băi, nr. top 3.556. Acest teren a fost cumpărat de reclamantul P.A. de la numita A.A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 344/13.02.1996, după care cumpărătorul şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat, în cartea funciară, cu încheierea nr. 232/1996. Cu privire la acest teren a intentat reclamantul acţiunea principală de revendicare imobiliară, împotriva pârâtei O.M.
La rândul ei, pârâta a formulat o cerere reconvenţională precizată, prin care a solicitat să se constate nulitatea declaraţiei de renunţare la succesiune autentificată sub nr. 421/1993, anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 67/1993, prin care s-a constatat că pârâta a renunţat la succesiunea după defunctul ei tată, P.I., decedat la data de 20 august 1991, constatarea că defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin uzucapiune, stabilirea masei succesorale după defunct cu privire la acest teren şi participarea lui între moştenitori.
Prin certificatul de moştenitor nr. 67/17.02.1993 eliberat de Notariatul de Stat local Năsăud, s-a constatat masa succesorală rămasă după defuncţii P.M. decedat la data de 27.04.1954 şi P.l. decedat la data de 20.08.1991 ca fiind cuprinsă în cota de 1/2 părţi din imobilele înscrise în C.F. nr. 2.142 Sângeorz-Băi nr. top 1.803 şi 1.804, grădină şi curte
în suprafaţă totală de 1.436 m2, moştenitor legal unic fiind reclamantul P.A., în calitate de fiu, în timp ce pârâta O.M. fiică şi P.C. soţie supravieţuitoare au renunţat la succesiune.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 421/
17.02.1993 de acelaşi notariat, pârâta O.M. a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forţată sau tacită, a succesiunii lui P.l.
Potrivit art. 696 C. civ., eredele ce renunţă este considerat că n-a fost niciodată erede. în principiu, renunţarea la succesiune este expresă şi constituie un act juridic solemn.
în speţă, recurenta a renunţat la succesiunea tatălui ei, prin declaraţie autentică.
Renunţarea la moştenire, ca şi acceptarea ei, este un act juridic indivizibil, în sensul că succesibilul nu poate renunţa în parte la dreptul său succesoral, pentru a accepta restul. Anterior datei de 17.02.1993, recurenta nu a acceptat succesiunea după tatăl ei. Renunţarea reclamantei a fost pur abdicativă.
Retractarea renunţării la moştenire este permisă în mod excepţional, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 701 C. civ. şi anume: să nu se fi împlinit termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, iar moştenirea să nu fi fost acceptată până în momentul retractării ei, de un alt succesibil.
Dacă prima condiţie este îndeplinită, deoarece nu este vorba automat de termenul de 6 luni, în schimb cea de-a doua condiţie nu este prezentă, întrucât reclamantul a acceptat succesiunea după defunctul său tată, aspect ce rezultă din certificatul de moştenitor.
Din probele testimoniale administrate în cauză, nu rezultă că între recurentă şi intimatul P.A. ar fi intervenit vreo înţelegere cu privire la un partaj de terenuri din averea defunctului, ci că recurenta ar fi primit cu titlu de zestre anumite terenuri. Din declaraţiile martorilor şi celelalte probe administrate, nu a reieşit nici că sunt îndeplinite condiţiile privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, prin uzucapiunea prevăzută de Codul civil austriac, de către defunctul P.l.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele invocate de recurentă, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 şi de art. 312 C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
în temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ., recurenta va fi obligată să le plătească intimaţilor P.A. şi P.C., cheltuieli de judecată în recurs în sumă de
1.570.000 lei.
| ← ACŢIUNE IN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT IN CONDIŢIILE... | Schimb de terenuri agricole între o persoană juridică şi o... → |
|---|
