Grăniţuire. Raporturi de vecinătate cu o unitate administrativ-teritorială – comună. Condiţiile stabilirii limitelor unităţii administrativ-teritoriale
| Comentarii |
|
Conform art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 286/2006 „Determinarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii. De asemenea, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică. Din dispoziţiile legale evocate rezultă că delimitarea unităţilor administrativ teritoriale, care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi îşi exercită competenţele autorităţile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică poate reglementa. Instanţa de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operaţiunea de delimitare a unităţii administrativ-teritoriale, în speţă comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existenţa relaţiei de vecinătate dintre părţi; - premisă a operaţiunii de grăniţuire, şi exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unităţii administrativ teritoriale.
Secţia civilă, Decizia nr. 288 din 15 iunie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 111/842/2009 reclamanta SC F. SRL. a chemat în judecată pârâta Comuna Ciobanu prin Primar pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate deținute de cele două părți cu titlu de proprietate și respectiv contract de concesiune.
în motivarea acțiunii reclamanta învederează că prin contractul de concesiune nr. 178/29.11.2006, încheiat cu CNAFP, a dobândit dreptul de concesiune asupra unei suprafețe strict delimitate în contract, asupra căreia își legitimează dreptul de proprietate CNAFP.
Se susține că dreptul său de concesiune și de exploatare asupra acestei suprafețe este limitat și tulburat de către pârâta comuna Ciobanu, care invocă un drept de proprietate asupra unui teren limitrof, dar nu este clar individualizat și nu se poate spune cu certitudine unde este amplasat, mai exact, pe ce latură se învecinează cu suprafața pe care o deține.
Solicită instanței de judecată ca în urma analizării actelor deținute de către părți să distingă întinderea drepturilor pe care le au părțile și să stabilească limita proprietății atât a pârâtei Comuna Ciobanu, județ Constanța, cât și a CNAFP.
Arată reclamanta că acest lucru se impune a fi clarificat deoarece pârâta, prin acțiunile sale, îi afectează dreptul său legitim dobândit prin contractul de concesiune.
Se mai arată că litigiul a fost declanșat în urma măsurătorilor efectuate de reclamantă în vederea intabulării, când s-a constatat că întinderea luciului de apă și a zonei de teren limitrofe este mai mare decât cea menționată în contractul de concesiune pe care îl deține, pentru această diferență de teren pârâta Comuna Ciobanu invocând un drept de proprietate, dar fără a-și legitima dreptul printr-un titlu legal.
în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 584 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 642/C/02.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hârșova a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC F. SRL., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ciobanu prin Primar și intervenienta Agenția Domeniilor Statului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 8062/14.08.2008 emisă de O.C.P.I. Constanta s-a precizat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968, Lacul Hazarlâc în suprafață de 254,73 ha este situat pe teritoriul administrativ al comunei Ciobanu.
Terenurile limitrofe lacului Hazarlâc în suprafață de 52,00 ha au fost retransmise către Primăria Ciobanu în baza prevederilor Ordinului nr. 775/07.11.1991 al Ministerului Mediului și sunt în proprietatea privata a Primăriei Ciobanu.
Din extrasul de carte funciară din 15.09.2009 rezultă că este deschisă carte funciară nr. 10236 la B.C.P.I. Medgidia pentru suprafața de 2836035 mp, iar la titularii dreptului de proprietate figurează Statul Român în administrarea C.N.A.F.P. pentru suprafața de 254,73 ha în cota de 1/1 conformitate act 9555/2007 și comuna Ciobanu pentru suprafață de 28,87 ha, conform cu actul nr. 16325/2008 .
în partea a treia este înscrisă reclamanta in calitate de concesionar, conform act nr. 9555/2007.
Din contractul de concesiune nr. 178/29.11.2006 suprafața de teren atribuită reclamantei este de 254,73 ha pe care sunt amplasate activele amenajării piscicole Asarlac.
Art. 584 C.civ. „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe textul de lege mai sus individualizat, prevalându-se de calitatea de concesionar pe care o are.
Instanța in baza înscrisurilor aflate la dosar, a respins acțiunea ca neîntemeiată, deoarece a reținut că reclamanta nu a făcut dovada ca titularul dreptului de proprietate, respectiv Statul prin A.D.S. deține această suprafață de 2836035 m.p. în proprietate exclusivă.
Din extrasul de carte funciară rezultă că, din această suprafață, pârâta este titulara a dreptului de proprietate pentru suprafața de 28,87 ha. Cele două părți trebuie mai întâi să își individualizeze fiecare suprafețele conform titlurilor de proprietate existente si după aceasta există posibilitatea de a se face grănițuirea între cele doua părți.
împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta SC F. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea deoarece din concluziile raportului de expertiză rezultă că diferența de teren din parcelă aparține Comunei Ciobanu.
Legal citata, intimata intervenientă ADS a depus note de ședință precizând că în extrasul de carte funciară nr. 955/19.10.2007 se atestă faptul că Statul Român reprezentat prin CNAFP deține o suprafața de 2 836 035 mp pe raza administrativă a Comunei Ciobanu, județul Constanța.
în temeiul art. 282 C.proc.civ., Tribunalul Constanța a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, în raport de obiectul material al cererii deduse judecății.
Prin decizia civilă nr. 133/25.02.2011, Tribunalul Constanța a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că prin contractul de concesiune nr. 178/29.11.2006 încheiat între CNAFP și reclamanta SC F. SRL, aceasta din urmă a preluat în concesiune suprafața de 254,73 ha teren pe care sunt amplasate activele amenajării piscicole A. sau aferent acestei amenajări, aflate în perimetrul localității Ciobanu, județul Constanța.
S-a mai reținut că intabularea realizată de către reclamanta SC F. SRL. a vizat o suprafață de 283,6035 ha, ce excede terenului concesionat, iar parte din acest teren, respectiv 28,87 ha teren limitrof lacului Hazarlâc în partea de vest se suprapune cu terenul deținut de către Ocolul Silvic Hârșova.
S-a concluzionat în raport de înscrisurile depuse se la dosar, - contract de concesiune și extrase din cartea funciară, că instanța de fond a reținut în mod judicios că o grănițuire, respectiv trasarea liniei de hotar între unitatea administrativ-teritorială Comuna Ciobanu, județ Constanța și proprietatea Statului Român, administrată de CNAFP și concesionată reclamantei se va putea realiza numai după individualizarea concretă a fiecărei proprietăți, conform legislației în vigoare, probatoriul administrat în cauză nefiind concludent sub acest ultim aspect.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC F. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., motivat de faptul că instanța a făcut o aplicare greșită în cauză a dispozițiilor art. 584 C.civ.
Recurenta a susținut că în prezent justifică un drept de concesiune pentru întreaga suprafață de teren de 283,63 ha, întrucât contractul de concesiune nr. 178/29.11.2006 ce a avut ca obiect concesionarea directă a un ei suprafețe de 254,73 ha teren pe care se aflau amplasate activele amenajării piscicole A. sau aferent acestei amenajări, aflate în perimetrul localității Ciobanu, a fost completat prin actul adițional nr. 3/04.12.2010, reclamantului fiindu-i atribuită în concesiune și diferența de teren de 28,87 ha, obiectul concesiunii întregindu-se până la suprafața totală de 283,60 ha.
- Se mai susține că pârâta Comuna Ciobanu nu deține niciun drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 28,87 ha intabulată pe numele unității administrativ teritoriale în cartea funciară a comunei Ciobanu, întrucât încheierea de intabulare nr. 16325/2008 a fost anulată prin sentința civilă nr. 782/C/21.10.2010 a Judecătoriei Hârșova.
- Suprafața de 28,87 ha nu se suprapune nici cu terenul deținut de ocolul Silvic Hârșova deoarece nu există planuri și măsurători topografice, întocmite conform art. 18 lit. f) și art. 19 lit. f) din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentației cadastrale de identificare a suprafețelor.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile recurentei reclamante se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta SC F. SRL. a dedus judecății o acțiune în grănițuire în raport de pârâta Comuna Ciobanu, județ Constanța, solicitând să se stabilească linia de hotar ce desparte teritoriul unității administrativ-teritoriale de terenul în suprafață de 283,60 ha proprietate publică a statului, aflat în administrarea CNAFP și în concesiunea reclamantei, conform art. 584 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 584 C.civ., orice proprietar sau titular al unui drept real al bunului poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Textul situat în materia servituții consacră un drept real subiectiv și o obligație corelativă create de vecinătate, în temeiul cărora să se ceară fixarea liniei de hotar comună ce separă fondurile învecinate și marcarea acestea pe semne de hotar.
Referitor la obiectul acțiunii în grănițuire, practica și doctrina sunt unanime în a considera că pe calea acestei acțiunii judecătorești nu se creează un nou hotar între cele două proprietății, ci se reconstituie cel real, pronunțându-se deci o hotărâre declarativă de drepturi, și nu una constitutivă.
Verificarea temeiniciei cererii în grănițuire presupune cercetarea trecutului transmisiunilor referitoare la terenurile supuse hotărniciei.
Dacă semnele exterioare ale acestui hotar nu (mai) există în baza art. 584 C.civ., judecătorul nu poate decât să stabilească hotarul inițial fără a avea posibilitatea să creeze o situație juridică nouă, ori fixarea unui alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori la momentul transmisiunilor, căci aceasta înseamnă reconfigurarea întinderii dreptului de proprietate al părților în litigiu, ceea ce, în spiritul principiilor de drept, este inadmisibil.
în speță, avându-se în vedere calitatea uneia din părțile din litigiu, respectiv o unitate administrativ teritorială - comuna Ciobanu - se reține că instanța de judecată nu are competență în stabilirea limitelor teritoriale ale unității administrativ-teritoriale, aceste limite de hotar impunându-se a se realiza conform Legii nr. 215/2001.
Astfel, conform art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 286/2006, „Determinarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor, județelor se stabilește prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii
De asemenea, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție statuează că organizarea administrației locale a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică.
Din dispozițiile legale evocate rezultă că delimitarea unităților administrativ teritoriale, care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora ființează și își exercită competențele autoritățile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică poate reglementa.
în același sens, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 modificată prin O.U.G. nr. 64/2010 prevede că delimitarea unităților administrative teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către aceasta în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționarea comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României.
Instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operațiunea de delimitare a unității administrativ-teritoriale, în speță comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existența relației de vecinătate dintre părți; - premisă a operațiunii de grănițuire, și exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unității administrativ teritoriale.
De altfel, prin acțiunea promovată reclamanta nu a urmărit verificarea identității hotarului actual cu cel primordial, existent la data înființării comunei Ciobanu, ci invocând o încălcare a dreptului său de concesiune asupra unei suprafețe de teren de 28,87 ha, - intabulată pe numele unității administrativ teritoriale, a solicitat instanței să dea preferință titlului său în raport cu dreptul unității administrativ teritoriale.
Litigiul legat de întinderea dreptului fiecărui proprietar presupune compararea de titluri, procedură specifică acțiunii în revendicare.
Spre deosebite însă de acțiunea în revendicare, care urmărește în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor și doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea graniței dintre proprietățile cărora li se conferă întinderea dreptului, acțiunea în grănițuire promovată separat și independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor, nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
Anularea încheierii de intabulare nr. 16325/2008 ce a avut ca obiect intabularea dreptului de proprietate al comunei Ciobanu asupra terenului în suprafață de 28,87 ha,-teren asupra căruia au invocat un drept de concesiune reclamanții, în temeiul contractului de concesiune nr. 178/2006 modificat prin actul adițional nr. 3/04.12.2010 încheiat cu CNAFP, nu echivalează cu desființarea unui eventual drept de proprietate al comunei Ciobanu asupra acestui teren. Apartenența bunului la domeniul public al statului sau la domeniul public/privat al unității administrativ teritoriale urmează a fi clarificată prin lege, și numai după delimitarea prin lege a unității administrativ-teritoriale - comuna Ciobanu, instanța va putea statua asupra unei eventuale încălcări a dreptului real dobândit de reclamantă prin concesiune.
De altfel, la momentul sesizării Judecătoriei Hârșova (25.02.2009) reclamanta a concesionase numai o suprafață de teren de 254,73 ha, conform contractului de concesiune încheiat prin atribuire directă nr. 178/29.11.2006, iar acțiunea sa viza grănițuirea unui teren de 283,60 ha în raport cu proprietatea învecinată-comuna Ciobanu.
Numai cu ocazia soluționării cauzei în recurs reclamanta a depus la dosar un înscris nou, încheiat după pronunțarea hotărârii instanței de apel, respectiv actul adițional nr. 3/04.12.2010 la contractul nr. 178/29.11.2006 prin care s-a modificat obiectul concesiunii de la suprafața de 254,73 ha la suprafața de 283,60 ha, dar nici acest contract de concesiune nu conține o schiță plan de delimitare a corpului de proprietate-domeniul public al statului, concesionat reclamantei.
în raport de probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și de apel și avându-se în vedere situația de fapt mai sus menționată, Curtea reține că în mod judicios a fost respinsă acțiunea în grănițuire promovată de reclamantă.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 C.proc.civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Acţiune in grăniţuire şi revendicare. Caracterul accesoriu... | Domiciliul procesual ales. Schimbarea domiciliului in timpul... → |
|---|
