Domiciliul procesual ales. Schimbarea domiciliului in timpul procesului. Necomunicarea acestei schimbări instanţei de judecată şi părţii adverse. Efecte
| Comentarii |
|
Conform dispoziţiilor art. 98 C.proc.civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul procesului trebuie, sub sancţiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea de domiciliu.
Secţia civilă, Decizia nr. 44 din 25 mai 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 8810/212/2009, reclamantul C.L.S. a chemat în judecată pe pârâta G.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorelor C.M.E., născută la 25.02.2002, și C.R.S., născută la 29.06.2005, spre creștere și educare tatălui reclamant.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta G.A., iar prin sentința civilă nr. 10221/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea celor două minore rezultate din căsătoria părților - M.E. și R.S. - spre creștere și educare mamei pârâte.
S-a mai susținut de către reclamant că împrejurările care au stat la baza luării măsurii de încredințare s-au schimbat, în sensul că pârâta nu dă dovadă de responsabilitate în relația cu copiii, aceștia aflându-se permanent în pericol, sunt lăsați singuri în casă, încuiați, nesupravegheați, nehrăniți și neîmbrăcați.
Prin sentința civilă nr. 9182 din 9.04.2010 a Judecătoriei Constanța, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză nu confirmă susținerile reclamantului, în sensul că mama pârâtă își neglijează minorele și nu este preocupată de îngrijirea și educația acestora, ci dimpotrivă, datorită comportamentului agresiv al reclamantului, minorele se află într-o continuă stare de tensiune, sunt împiedicate să locuiască alături de mama lor într-unul din cele două imobile proprietatea foștilor soți, motiv pentru care pârâta a închiriat o altă locuință.
Constatând că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) C.fam., în sensul că împrejurările avute în vedere la adoptarea măsurii de încredințare a minorelor spre creștere și educare la divorț mamei pârâte nu s-au schimbat, prima instanță a respins acțiunea reclamantului, apreciind că este în interesul copiilor să rămână în grija mamei pârâte.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.L.S., care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalității de soluționare a cererii de reîncredințare, recurentul apreciind că prin respingerea acțiunii sale, instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al minorelor care se află în stare de pericol permanent la mama lor și la bunicii materni din Republica Moldova.
La termenul de judecată din 13.01.2011 calea de atac a fost calificată de instanța de judecată ca fiind apel, litigiul fiind transpus conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești într-un complet de apel (format din primii doi judecători ai completului de recurs).
La termenul de judecată din 13.01.2011, din oficiu, instanța de apel a invocat excepția tardivității formulării cererii de apel.
Prin sentința civilă nr. 74 din 10.02.2011, Tribunalul Constanța a admis excepția tardivității declarării apelului și a respins calea de atac formulată de reclamantul C.L.S. ca tardivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că sentința Judecătoriei Constanța a fost comunicată reclamantului la data de 03.08.2010 la adresa indicată în acțiune de reclamant, ca fiind domiciliul procesual ales, pentru comunicarea corespondenței, iar termenul legal de 15 zile pentru declararea căii de atac a apelului s-a împlinit la data de 19.08.2010, conform art. 101 C.proc.civ. Cum reclamantul a depus cererea de apel la data de 23.08.2010 (data poștei) în afara termenului legal de 15 zile, a apreciat Tribunalul Constanța că apelul este tardiv și l-a respins ca atare.
Conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ. a fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul redus al apărătorului ales, către intimata reclamantă.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.L.S. care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalității de soluționare a excepției de tardivitate a apelului.
Recurentul a susținut că deși deține în proprietate și apartamentul din Constanța, str. E.C. nr. 62, et. D+P, locul unde a fost comunicată hotărârea Judecătoriei Constanța, în realitate domiciliul său stabil este în localitatea Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, aspect cunoscut de Judecătoria Constanța încă din anul 2009, întrucât reclamantul a fost legitimat la fiecare termen de judecată.
Sentința civilă nr. 9182/09.04.2010 pronunțată de Judecătoria Constanța nu a fost redactată și comunicată reclamantului în termenul legal, ci abia după 4 luni, în luna august 2010. întrucât în luna mai 2010 pârâta a intrat prin efracție în apartamentul din Constanța și l-a devastat, condițiile de locuit devenind improprii, reclamantul nu a mai trecut pe la această locuință din luna iunie 2010, situație în care nu îi este imputabil faptul că nu a luat cunoștință în termenul legal de comunicarea sentinței civile nr. 9182/09.04.20010 făcută la această adresă, prin afișare.
Se mai arată că nu este normal ca o sentință, care are o importanță mare, să fie lăsată în casa scării imobilului și nu înmânată personal celui în cauză pentru a avea certitudinea că acesta ia cunoștință efectiv de actul procedural.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că este în interesul minorelor ca acestea să rămână încredințate spre creștere și educare mamei pârâte, motiv pentru care se impune ca instanța de recurs să reaprecieze probele și să dispună reîncredințarea minorelor spre creștere și educare tatălui recurent.
Analizând legalitatea hotărârii, Tribunalului Constanța în raport de criticile recurentului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile ce vizează modalitatea de soluționare a excepției de tardivitate a apelului se rețin a fi vădit nefondate.
Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența C.E.D.O., a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, dar nu este un drept absolut, legiuitorul având competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.
Această soluție este consacrată constituțional, art. 126 alin. (2) din Constituția României prevede: „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege” (Decizia nr. 1/1994 pronunțată de Curtea Constituțională). în considerentele aceleiași decizii se reține că pentru situații deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept să nu mai poată fi posibilă (decizia Curții Constituționale nr. 755/31.10.2006).
Conform art. 284 C.proc.civ., „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Art. 103 alin. (1) C.proc.civ. dispune că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen ul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, în acest din urmă caz, fiind necesar ca partea să formuleze o cerere de repunere în termenul legal de apel, cu arătarea motivelor împiedicării, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.
în speță, în raport de dispozițiile art. 284 coroborat cu art. 103 C.proc.civ., în mod judicios Tribunalul Constanța a reținut că apelul reclamantului C.L.S. a fost declarat - la data de 23.08.2010 - peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării sentinței civile nr. 9182/09.04.2010 a Judecătoriei Constanța (sentință comunicată reclamantului la data de 03.08.2010), iar reclamantul nu a formulat nicio cerere de repunere în termenul de apel conform dispozițiilor art. 103 alin. (2) C.proc.civ.
Referitor la modalitatea de realizare a comunicării sentinței civile nr. 9182/09.04.2010 pronunțată de Judecătoria Constanța, Curtea constată că aceasta s-a realizat conform dispozițiilor art. 93 C.proc.civ. la domiciliul procesual ales al reclamantului C.L.S., respectiv în Constanța, str. E.C. nr. 62.
Din analiza petitului cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul C.L.S. a precizat că domiciliază în comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, județul Constanța, dar și-a indicat pentru comunicarea actelor de procedură, un domiciliul procesual în Constanța, str. E.C. nr. 62, imobil proprietatea sa, aspect necontestat în recurs.
împrejurarea că reclamantul are înscris în actul de identitate domiciliul în comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, județul Constanța, iar instanța de fond l-a legitimat pe reclamant la fiecare termen de judecată, nu conduce la concluzia că toate actele de procedură, și în special comunicarea sentinței, se impuneau a fi făcute la această adresă, cât timp reclamantul a indicat prin acțiune un domiciliu procesual ales în Constanța, str. E.C. nr. 62, imobil proprietate personală, unde a solicitat și efectuarea referatului de anchetă socială, iar în temeiul art. 93 C.proc.civ. instanței îi incumba obligația de a comunica toate actele de procedură, inclusiv hotărârea judecătorească, la domiciliul procesual ales.
Conform dispozițiilor art. 98 C.proc.civ. schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul procesului trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea de domiciliu.
In speță se reține că după promovarea acțiunii și indicarea domiciliului procesual ales în Constanța, str. E.C. nr. 62, reclamantul nu a încunoștințat instanța prin petiție scrisă la dosar și nici partea adversă, în sensul că renunță la domiciliul procesual ales, și solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, situație în care în mod corect comunicarea sentinței s-a făcut la domiciliul procesual ales al reclamantului.
De asemenea, se reține că nu este imputabilă instanței împrejurarea conform căreia, în perioada mai-august 2010 reclamantul nu a mai folosit locuința din Constanța, str. E.C. nr. 62, și nici nu a verificat corespondența sosită pe această adresă, cât timp reclamantul nu a anunțat instanța de fond, după data pronunțării sentinței că solicită să i se comunice hotărârea judecătorească la o altă adresă, iar nu la domiciliul procesual ales.
Referitor la modalitatea de realizare a comunicării hotărârii, Curtea constată că aceasta s-a făcut cu respectarea art. 92 alin. (4) teza a-II-a C.proc.civ., hotărârea judecătorească fiind afișată, în lipsa reclamantului de la domiciliu, pe ușa locuinței acestuia la domiciliul procesual ales.
în raport de aceste considerente, se constată că în mod judicios Tribunalul Constanța a reținut că apelul reclamantului a fost declarat peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, soluția instanței de apel în sensul admiterii excepției tardivității căii de atac fiind legală.
Referitor la criticile ce vizează fondul litigiului, respectiv interpretarea probelor în instanța de fond și aprecierea că este în interesul minorelor ca acestea să rămână sub supravegherea mamei pârâte, Curtea constată că sunt formulate omissio medio, în condițiile în care apelul a fost respins ca tardiv.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.proc.civ. se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Grăniţuire. Raporturi de vecinătate cu o unitate... | Obligarea pârâtului de a permite exploatarea de prundiş şi nisip → |
|---|
