Hotărâre de constatare a perimării cererii. recurs. existenţa la dosar a unei cereri de amânare a judecăţii. soluţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 67 din data de 20.04.2016
Prin decizia civilă nr. 499 din 3 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. 10383/86/2013 de Tribunalul Botoșani s-a respins ca nefondat recursul formulat de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. - executor Judecătoresc, împotriva sentinței civile nr. 233/24.04.2014 a Judecătoriei Darabani, pe care a menținut-o.
Împotriva acestei decizii, cât și a sentinței civile nr. 233 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Darabani a formulat contestație în anulare A.
A arătat contestatoarea că acest dosar s-a format prin disjungere, respectiv anularea proceselor verbale întocmite de către executorul judecătoresc B. și solicitarea de daune morale și materiale; că Tribunalul Suceava - Secția de contencios Administrativ în mod ilegal și abuziv a declinat cauza la Judecătoria Darabani și că Judecătoria Darabani i-a modificat obiectul dosarului în contestație la executare, deși nu există o hotărâre judecătorească din care să reiasă că ar fi ocupat vreo suprafață de teren, actele de executare privind alte persoane; că l-a surprins pe executorul judecătoresc B. pe proprietatea sa la datele de 19 mai 2010 și respectiv 1 iunie 2010 împreună cu C., D., etc. și a susținut că procesele verbale au fost întocmite în mod ilegal, fiind înmânate celor sus-menționați pentru a le folosi la Tribunalul Botoșani în recurs, într-o cauză penală, având ca obiect furtul de fân.
La termenul din 6 noiembrie 2014 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă.
La data de 22.06.2015 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.
Prin încheierea din 07.09.2015 instanța a respins excepția perimării invocată din oficiu și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea de ședință din 6 noiembrie 2014, cu motivarea că, întrucât obiectul contestației la executare îl constituie procesele verbale din datele de 19 mai și 1 iunie 2010 ale executorului judecătoresc, procedura aplicabilă contestației la executare și, respectiv, contestației în anulare este cea prevăzută de vechiul cod de procedură civilă, iar conform art. 248 din acest cod, termenul de perimare este de un și nu de 6 luni.
La 28.12.2015 dosarul a fost repus pe rol în vederea discutării excepției de perimare.
Prezentă la termenul de judecată, contestatoarea a depus acte medicale prin care a dorit să dovedească imposibilitatea prezentării în instanță în vederea apărării intereselor, arătând că dosarul a fost suspendat în mod ilegal, de vreme ce la data de 6.11.2014 a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei la un termen ulterior pentru angajare apărător, însă i s-a respins cererea.
Prin decizia civilă nr. 59 din 16 martie 2016, Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă a constatat perimată contestația în anulare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă 1865, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs (….) se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an.
Întrucât, în cauză, de la momentul suspendării judecății s-a împlinit un an și nu s-au dovedit cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, actele medicale depuse la dosar neîncadrându-se în respectiva perioadă de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, sunt aplicabile prevederile evocate, care se constituie ca o sancțiune a părții ce a lăsat în nelucrare cauza vreme îndelungată, activitatea judiciară având ca finalitate o soluționare promptă a raporturilor litigioase dintre părți.
Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat recurs, în termen legal.
În motivare a arătat, în esență, că decizia este netemeinică și nelegală, deoarece la data de 6 noiembrie 2014 judecata s-a suspendat ilegal, întrucât ea depusese la dosar o cerere de amânare pentru a-și angaja apărător.
Tribunalul ar fi trebuit să repună cauza pe rol din oficiu și să o judece, nu să o perime, iar completul de judecată era incompatibil absolut, deoarece s-a pronunțat în recurs,prin decizia civilă nr. 499/3.09.2014. Decizia atacată a fost dată în mod fraudulos, fără a se judeca dosarul pe fond.
Totodată, recurenta a expus pe larg situația de fapt din dosarul de fond, solicitând, în final ca, urmare a admiterii recursului, să fie casată decizia civilă nr. 499/3.09.2014 a Tribunalului Botoșani și să fie trimis dosarul nr. 10383/86/2013 la Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, căruia îi revine competența de a soluționa cauza.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate de contestatoare, în raport de lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 248 alin (1) și (2) C.pr.civ. (de la 1863, aplicabil cauzei), "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată";.
În speță, prin încheierea ședinței de judecată din 6 noiembrie 2014 (fila 20 dosar), Tribunalul Botoșani a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., deoarece niciuna dintre părți, legal citate, nu au fost prezentă și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Pentru acel termen de judecată contestatoarea a înaintat la dosar o cerere prin care solicita amânarea judecății în vederea angajării unui apărător (fila 28 dosar). Această cerere, formulată de parte pentru termenul de judecată la care s-a dispus măsura suspendării, nu poate fi calificată drept act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul disp. art. 249 C.pr. civ., deoarece la acel moment termenul de perimare nu începuse să curgă.
De asemenea, nu se poate reține, astfel cum apreciază contestatoarea, că această cerere obliga instanța ca, din oficiu, să repună cauza pe rol și să continue judecata. Potrivit disp. art. 245 C.pr.civ., în cazul în care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, aceasta reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una dintre ele. Or, din reexaminarea lucrărilor dosarului reiese că ulterior datei de 6 noiembrie 2014 recurenta nu a formulat o astfel de cerere.
Actele medicale prezentate de recurentă Tribunalului Botoșani la data de 16.03.2016 (f. 79 și 80 dosar) relevă faptul că aceasta a fost internată la o clinică medicală din București în perioada 17.09.2012-28.09.2012, anterior datei suspendării cauzei și că a fost consultată la aceeași instituție medicală la data de 16 noiembrie 2015, dată la care se împlinise termenul de perimare (6 noiembrie 2014 - 6 noiembrie 2015).
În ce privește motivul invocat de recurentă privind incompatibilitatea absolută a judecătorilor care au pronunțat decizia atacată, Curtea reține că, potrivit disp. art. 24 alin. (1) C.pr.civ. vechi, aplicabil în cauză, judecătorul care a pronunțat o hotărâre nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Prin decizia nr. II/2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, s-a stabilit că "în aplicarea disp. art. 24 din C.pr.civ., judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare";.
Într-adevăr, unul dintre membrii completului de judecată care a pronunțat decizia atacată a făcut parte și din completul de judecată care a pronunțat decizia nr. 499/3.09.2014, atacată cu contestație în anulare. Față de cele arătate anterior, acesta nu era incompatibil absolut în soluționarea contestației în anulare (noțiune consacrată astfel prin dispozițiile noului Cod de procedură civilă, care nu se aplică în speță), iar o cerere de recuzare nu a fost formulată de recurenta-contestatoare.
Conform disp. art. 29 alin. (1) și (2) C.pr.civ., propunerea de recuzare se face înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele s-au ivit după începerea dezbaterilor, de îndată ce acestea îi sunt cunoscute părții.
Celelalte aspecte redate în memoriul de recurs, privind modul de formare a dosarului în care s-a pronunțat Tribunalul în recurs și situația de fapt din acel dosar nu pot fi examinate în această cale de atac (exercitată împotriva unei hotărâri de perimare a contestației în anulare).
Obiectul cercetării judecătorești exercitate de instanța de recurs îl constituie hotărârea atacată, în limitele stabilite de parte prin motivele de nelegalitate formulate în termen legal, iar nu cererea introductivă de primă instanță.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de recurentă, văzând disp. art. 304 pct. 1 și 9 C.pr.civ. și ale art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Excepţia de ordine publică fiind invocată de... | Suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale... → |
|---|
