Hotărâre judecătorească definitivă în apel. Neevocare fond. Revizuire. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Este admisibilă cererea în revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel în situaţia în care instanţa nu a evocat fondul.
Secţia civilă, Decizia nr. 1058 din 14 decembrie 2010
Prin cererea înregistrată sub nr. 1956/252/2009 la Judecătoria Lugoj revizuenta C.C.I.A.T. a solicitat în contradictoriu cu intimații P.M.L. și C.L.M.L. schimbarea sentinței civile nr. 2791/13.12.2002 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiect al dosarului nr. 2860/2002 al Judecătoriei Lugoj, dosar în care a fost pronunțată hotărârea sus-menționată.
în motivare a învederat că, prin sentința a cărei revizuire o solicită, cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, întrucât prin decizia civilă nr. 2785/1998 pronunțată anterior de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 4017/C/1998 s-a stabilit că reclamanta (revizuentă în cauza de față) nu este continuatoarea și succesoarea în drepturi a C.C.I.L.
în urma documentării efectuate, au fost descoperite o serie de înscrisuri din care rezultă calitatea revizuentei de continuatoare a fostei Camere, înscrisuri ce sunt de natură a duce la retractarea hotărârii atacate.
Cu referire la temeiurile de revizuire, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 1847/9.12.2009, Judecătoria Lugoj a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului 2860/2002, reclamanta C.C.I.A.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul român prin P.M.L. și C.L.M.L., să se constate că este continuatoarea și succesoarea în drepturi a C.C.I.L.
Prin sentința civilă nr. 2791/13.12.2002 a fost respinsă cererea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active, avându-se în vedere că prin hotărârea nr. 2785/1998 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 4017/C/1998 s-a reținut că reclamanta C.C.I.A.T. nu este continuatoarea C.C.I., între cele două neavând loc o transmisiune de patrimoniu.
Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 454/A/04.04.2003 prin care Tribunalul Timiș a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta C.C.I.A.T.
Conform prevederilor art. 322 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Rezultă, așadar, din textul menționat mai sus, că prima condiție pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii.
în prezenta speță, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost respinsă pe excepție, fără a evoca fondul și, în consecință, prin prisma prevederilor art. 322 C.proc.civ. nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivare, a invocat că prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu a fost examinat fondul, cererea fiind respinsă pentru lipsa calității procesual active.
A mai învederat că din actele obținute (și pe care nu le-a putut prezenta până acum) rezultă cu evidență calitatea sa de continuatoare a fostei persoane juridice.
A invocat că, respingând ca inadmisibilă cererea, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 3 C.civ., art. 4 din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin decizia civilă nr. 411/12.05.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1956/252/2009 apelul a fost respins ca nefondat.
Dispunând astfel, instanța de apel a avut în vedere că, deși textul art. 322 C.proc.civ. se referă explicit, când impune această condiție a hotărârii de fond care să facă obiect al revizuirii, numai la hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, cum revizuirea se promovează pentru motive limitativ prevăzute de lege, ținând, de regulă, de situația de fapt ce se rezolvă prin hotărâri de fond, această condiție legală a fost extinsă și la celelalte hotărâri definitive precizate de art. 322 C.proc.civ.
Or, cum în speță hotărârea care se atacă a fost pronunțată din perspectiva unei excepții, a lipsei de legitimare procesual activă a C.C.I.A.T., urmare a valorificării efectului pozitiv al puterii lucrului judecat de care se bucură decizia civilă nr. 2785/1998 a Curții de Apel Timișoara, este evident că instanța nu a procedat la soluționarea fondului cauzei, nepronunțând o hotărâre de fond care să fie susceptibilă de calea de atac extraordinară a revizuirii.
Eventual, înscrisurile prevalate de revizuentă puteau fi valorificate într-o revizuire contra deciziei nr. 2785/1998 a Curții de Apel Timișoara, nicidecum împotriva sentinței nr. 2791/13.12.2002, ce are la bază, în argumentarea excepției reținute, tocmai decizia civilă din 1998.
Nu au fost reținute nici criticile aduse primei instanțe legate de îngrădirea liberului acces la justiție al revizuentei, de vreme ce accesul la justiție, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenție, nu este unul absolut, el putând fi limitat cu condiția de a nu se aduce atingere însăși substanței dreptului de acces.
împotriva deciziei a declarat recurs revizuenta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei și, în rejudecare, admiterea cererii formulate.
în motivare a învederat că, extinzând dispozițiile exprese ale art. 322 alin. (1) C.proc.civ. la alte situații, tribunalul a pronunțat o decizie ce cuprinde motive contradictorii, ceea ce, în opinia revizuentei, echivalează cu nemotivarea hotărârii.
A mai invocat că, ignorând documentele depuse în cauză, apreciate ca având natura unor înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C.proc.civ., instanța a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
în fine, a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., arătând că pretențiile le-au fost respinse în baza puterii de lucru judecat conferite de instanță unei decizii anterioare și a reluat criticile referitoare la interpretarea dată de instanțe dispozițiilor art. 322 alin. (1) C.proc.civ.
în drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, pusă la îndemâna părții care solicită ca instanța care a pronunțat o hotărâre să revină asupra acesteia în baza unor noi împrejurări.
Dată fiind natura juridică a acestei căi de atac și efectele în planul circuitului juridic civil (schimbarea unei hotărâri rămase definitive, respectiv irevocabile), dispozițiile care o reglementează trebuie interpretate strict, fără a putea fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.
Pe de altă parte, reprezentând un instrument juridic prin care se tinde la înlăturarea efectelor unei hotărâri judecătorești rămase definitive, respectiv, irevocabile, aptitudinea persoanei interesate de a beneficia, în cazurile permise de lege, de posibilitatea retractării unei hotărâri prezumată a fi legală nu trebuie îngrădită printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 322-328 C.proc.civ.
Astfel, art. 322 alin. (1) C.proc.civ. dispune că revizuirea „unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere…”.
Din interpretarea gramaticală a acestei norme rezultă două categorii de hotărâri susceptibile de revizuire: cele rămase definitive în apel sau prin neapelare și, respectiv, cele date în recurs când este evocat fondul.
Relevantă în cauză este prima categorie de hotărâri, întrucât sentinței a cărei revizuire se cere i se aplică această ipoteză.
Deși textul legal menționat nu este susceptibil de interpretare, practica și doctrina (cu unele nuanțări) sunt cvasiunanime în a aprecia că sunt supuse revizuirii doar hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei. în pricina de față, ambele instanțe au reținut că, întrucât cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2860/2002 la Judecătoria Lugoj a fost respinsă pentru lipsa calității procesual active a reclamantei, prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.
Instanța de recurs a apreciat că această interpretare a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C.proc.civ. nu poate fi primită.
Astfel, corespunde realității că motivele de revizuire vizează, de regulă, situația de fapt reținută de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei retractare se cere, însă a restrânge sfera de aplicare a dispozițiilor referitoare la revizuire doar la hotărârile prin care se soluționează fondul (altele decât date în recurs) ar constitui o limitare nejustificată a accesului părții interesate la beneficiul recunoscut de o normă oricum restrictivă.
Este de observat că, susținând că inclusiv hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare trebuie să evoce fondul pentru ca revizuirea lor să fie admisibilă, doctrina face, în general, trimitere la aceleași categorii de hotărâri (de declinare a competenței, de expedient, ordonanțele președințiale) pentru a argumenta punctul de vedere mai sus exprimat.
Instanța de recurs reține că aceste exemple (oricum, discutabile prin prisma situației juridice deduse judecății în speța de față) nu sunt de natură a susține această interpretare în condițiile în care ordonanța președințială nu prejudecă fondul, declinarea de competență vizează aspecte strict de drept și nu de fapt, iar hotărârea de expedient presupune validarea unei tranzacții de către judecătorul care verifică îndeplinirea unor condiții de validitate ce nu presupun evocarea fondului.
în concluzie, în mod nelegal au reținut instanțele inadmisibilitatea cererii de revizuire îndreptate împotriva sentinței prin care fondul cauzei nu a fost soluționat, cererea reclamantei (revizuentă în cauza de față) fiind respinsă pentru lipsa calității procesual active a C.C.I.A.T. care a fost irevocabil stabilită printr-o hotărâre anterioară, câtă vreme revizuenta invocă descoperirea unor înscrisuri noi, de natură a schimba situația de fapt avută în vedere la stabilirea neîntrunirii în persoana sa a acestei calități.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (5) C.proc.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul declarat de revizuentă, a casat decizia recurată și sentința civilă nr. 1847/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 1956/252/2009 și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Lugoj, urmând ca, în rejudecare, instanța să examineze în ce măsură înscrisurile eliberate de o instituție publică în urma unei cereri formulate de recurentă se constituie în acte noi în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Obligaţia legală de achitare a taxei de timbru. Acte de... | Constatarea caracterului politic al condamnării. Condamnare... → |
|---|
