Încuviinţare părăsire domiciliu în cazul arestului la domiciliu
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 2 din data de 19.12.2014
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 982/P/2014 din 27.11.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C., în stare de arest la domiciliu și A.M.P., în stare de control judiciar.
Instanța a fost sesizată la data de 28.11.2014, astfel că potrivit art. 207 al. 2 din Codul de procedură penală are obligația ca după înregistrarea dosarului la instanță, având în vedere că inculpatul este arestat la domiciliu, în prezenta cauză, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta este dispusă, 14.12.2014.
Se reține că prin încheierea din data de 15.11.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus arestul la domiciliu a inculpatului P.C. pe o durată de 30 de zile.
Încheierea a rămas definitivă, prin respingerea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit Încheierii de ședință nr. 90/CDL/19.11.2014 a Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Curții de Apel Bacău.
Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată astfel: inculpatul P.C., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.10.2014, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în apropierea barului aparținând numitului G.I., situat în centrul com. B., jud. Bacău, pe fondul consumului de alcool și al unei stări conflictuale, a lovit cu o bâtă de baseball, oferită de către inculpatul A.M.P., în zona capului pe persoana vătămată V.F.A., cauzându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viața victimei; respectiv, iar inculpatul A.M.P., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.10.2014, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în apropierea barului aparținând numitului G.I., situat în centrul com. B., jud. Bacău, cu intenție, i-a oferit inculpatului P.C. o bâtă de baseball, cu care acesta din urmă l-a lovit pe V.F.A., cauzându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viața victimei.
Se poate constata, în raport de situația de fapt prezentată, că inculpatul P.C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru faptă care prin natura sa și prin modalitatea în care se reține că au fost concepute și săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social.
Inculpatul P.C. a fost arestat la domiciliu, fiind reținute ca temei legal al acesteia, dispozițiile art. 221 al. 1 C.p.p., din probe rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea care ar fi putut cauza moartea unei persoane, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare și se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziția inculpatului, instanța apreciază ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia, în modalitatea arestului la domiciliu.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Mai mult prin faptele presupuse a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate cu partea vătămată și rudele victimei, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunității, de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea făcută acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În aceste condiții instanța apreciază că lăsarea în libertate totală a inculpatului în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpatului în arest la domiciliu fiind justificată.
În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpatul în stare de arest la domiciliu și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul P.C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 al. 3 din C.p.p.
Pentru motivele arătate, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău apreciază că nu se poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, așa cum a solicitat inculpatul, prin avocatul său ales. Mai mult, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, inițial, la 15.11.2014 nu s-au modificat, cerință impusă de art. 242 Cod procedură penală. Chiar cu depunerea înscrisurile în circumstanțiere, aceste înscrisuri pot fi folosite eventual în circumstanțiere mai departe, la finalul cercetării judecătorești, dacă se va dovedi existența faptei, că inculpatul ar fi autorul și a gradului de vinovăție.
Cu privire la cererea de încuviințare ca inculpatul să părăsească imobilul în care locuiește în ziua de Crăciun pentru slujba de la biserică, formulată de avocatul ales al inculpatului, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este întemeiată, că inculpatul poate beneficia de acest beneficiu, pe această cale având și el posibilitatea să demonstreze corectitudinea respectării obligațiilor impuse și în afara arestului la domiciliu. De asemenea, pentru a simți efectiv slujba în desfășurarea ei concretă, judecătorul de cameră preliminară acordă această posibilitate să participe la slujba religioasă alături de ceilalți enoriași ai comunității, efectele unei asemenea slujbe neputând fi înlocuite de simpla vizionare la TV sau audierea unei slujbe la radio.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestului la domiciliu, dispusă față de inculpatul P.C. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, urmează ca în baza art. 207 al. 2 din C.p.p. să se mențină starea de arest la domiciliu a inculpatului P.C..
În temeiul art. 242 C.pr.pen. va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar, solicitată de apărătorul ales, pentru inculpat.
În baza art. 221 alin.6 C.pr.pen. va admite cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales și în consecință încuviințează ca inculpatul P.C. să participe la slujba religioasă creștin ortodoxă a
";Craciunului - Nasterea Domnului"; ce se va desfășura în ziua de 25.12.2014 între orelele 08-13 la Biserica din satul D., com.B., jud.Bacău.
Se va constata că inculp
| ← Verificare periodică a controlului judiciar. Jurisprudență... | Confiscare specială. Jurisprudență Sechestru. Confiscare specială → |
|---|
