Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne. Condiţii. Consimţământul tutorelui la adopţie
| Comentarii |
|
Potrivit art. 39 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, cum este minorul din prezenta cauză, are dreptul la protecţie alternativă, care include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de această lege, adopţia. Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 39 alin. (2) teza finală din lege, potrivit cărora, în alegerea uneia dintre modalităţile de protecţie alternativă, autoritatea competentă va ţine seama de necesitatea asigurării unei continuităţi în educarea copilului ş.a., şi a prevederilor art. 54 alin. (2), respectiv art. 56 lit. a) din lege, potrivit cărora în situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, nu se va întocmi un plan individualizat de protecţie de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar pentru copilul ai cărui părinţi sunt necunoscuţi măsurile de protecţie specială prevăzute de art. 55 vor fi luate atunci când nu a putut fi instituită tutela, rezultă că tutela şi plasamentul nu pot fi dispuse împreună, una dintre măsurile de protecţie excluzând-o pe cealaltă. Astfel cum este enumerată însă între măsurile de protecţie alternativă şi după topografia în ansamblul actului normativ a textelor care o reglementează, tutela este prioritară celorlalte măsuri. Pe de altă parte, la încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume ca planul individualizat de protecţie să stabilească necesitatea adopţiei interne, iar tutorele să îşi exprime consimţământul la adopţie. Legiuitorul nu distinge de astă dată între situaţiile în care a putut fi instituită tutela sau nu a putut fi luată o astfel de măsură de protecţie, stabilind imperativ condiţia existenţei consimţământului tutorelui. Consimţământul tutorelui nu poate fi suplinit prin consimţământul altei persoane, aşa cum s-a reţinut şi la judecata în primă instanţă, curatorul fiind numit în cauză potrivit menţiunilor Dispoziţiei nr. 1673/2010 numai pentru soluţionarea cererii de instituire a plasamentului, mandatul acesteia fiind încetat în prezent. Pe de altă parte, în cauză nu este vorba despre refuzul părinţilor fireşti sau al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului. Părinţii fireşti sunt necunoscuţi, iar tutorele nu a fost numit încă spre a se putea reţine refuzul nejustificat sau abuziv al vreunuia dintre aceştia de a consimţi la adopţie şi a se trece peste acest refuz conform art. 13 din Legea nr. 273/2004.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 631 din 5 aprilie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 8.12.2010 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta D.G.A.S.P. C. Argeș a chemat în judecată pe pârâta B.L.F., în calitate de curator, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne pentru minora G.E., născută la data de 1.05.2010 în Pitești, fără filiație stabilită.
în motivarea cererii s-a arătat că minora s-a născut la maternitatea S.J.A. și a fost transferată ulterior la Secția Nou-născuți a S.J.U.A. Din raportul de evaluare a situației copilului reiese că la data de 1.05.2010, a fost transportată la spital o persoană de sex femeiesc, care nu a prezentat la internare niciun act de identificare, declarând că s-ar numi G.C. Aceasta a născut un copil de sex femeiesc. întrucât mama copilului nu a putut fi identificată de organele de poliție, s-a procedat la declararea nașterii copilului, conform art. 11 alin. (5) și (6) și art. 12 din Legea nr. 272/2004.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 73/12.08.2010, Tribunalul Argeș a dispus plasamentul copilului G.E. la asistentul maternal profesionist M.D.
în planul individualizat de protecție a copilului s-a stabilit ca finalitate adopția minorei, deoarece nu se poate realiza reintegrarea în familia naturală.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 alin. (4) lit. a) și b) din Legea nr. 273/2004.
Prin sentința civilă nr. 19/25.01.2011, Tribunalul Argeș a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform raportului de deschidere a procedurii adopției interne nr. BAP/25027/24.11.2010, la data de 1.05.2010, la maternitatea S.J.A. s-a născut un copil de sex femeiesc, a cărui mamă nu a putut fi identificată. Astfel, s-a arătat că aceasta ar fi declarat că se numește G.C., însă identitatea sa reală nu a putut fi stabilită de organele de poliție.
Ca urmare, D.G.A.S.P. C. Argeș a procedat la declararea nașterii copilului, conform art. 11 și 12 din Legea nr. 272/2004, acesta fiind înregistrat în registrul de nașteri sub numele G.E.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 73/12.08.2010 a Tribunalului Argeș s-a dispus plasamentul copilului la AMP M.D., unde se află și în prezent, având o evoluție favorabilă.
Planul individualizat de protecție, revizuit, stabilește ca finalitate adopția internă a copilului.
Instanța a constatat că prin dispoziția nr. 1673/2010 a P. M.P. a fost instituită curatela pentru minora G.E., fiind numită curator B.L.F., pentru reprezentarea minorei în cauza având ca obiect instituirea măsurii plasamentului.
Conform art. 23 din Legea nr. 273/2004, încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne se face numai dacă: a) planul individualizat de protecție stabilește necesitatea adopției interne; b) părinții copilului sau, după caz, tutorele își exprimă consimțământul la adopție, în condițiile prezentei legi; dispozițiile art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.
în cauza de față s-a constatat că planul individualizat de protecție stabilește necesitatea adopției interne a copilului, însă cea de-a doua condiție legală nu este îndeplinită.
Astfel, minora nu are filiația stabilită nici față de mamă, nici față de tată, caz în care consimțământul la adopție trebuie exprimat de tutorele desemnat conform art. 40 din Legea nr. 272/2004.
Tribunalul a reținut însă că persoana indicată ca pârât în cauza de față nu este tutorele minorei, ci curatorul, conform dispoziției aflate la dosar, stabilindu-se clar că aceasta reprezintă copilul pentru instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului, nu și în alte acte și măsuri privind pe copil.
Așadar, s-a apreciat că se impune ca autoritățile competente să procedeze la instituirea tutelei pentru minora ai cărei părinți sunt necunoscuți, tutorele fiind singurul care poate exprima consimțământul la deschiderea adopției în situația de față.
Constatând deci că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, tribunalul a respins cererea.
împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, reclamanta D.G.A.S.P. C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Deși a reținut că în Planul individualizat de protecție a copilului s-a stabilit ca finalitate adopția minorei deoarece nu se poate realiza reintegrarea în familia naturală, precum și faptul că prin sentința civilă nr. 73/12.08.2010 s-a dispus plasamentul copilului G.E. la asistentul maternal profesionist M.D., instanța de fond constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2004.
Prin hotărârea judecătorească menționată au fost delegate drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana minorei a cărei filiație nu a fost stabilită, către AMP M.D. și cu privire la bunurile copilului către președintele consiliului județean.
De aceea nu se impunea instituirea tutelei, care este o măsură de protecție alternativă, minora în cauză beneficiind de măsura de protecție specială constând în plasamentul la AMP.
Deoarece conform art. 42 din Legea nr. 272/2004 instanța numește cu prioritate ca tutore, dacă motive temeinice nu se opun, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină, pentru minora G.E. fără filiație stabilită nu se impunea instituirea tutelei.
în baza dispozițiilor art. 154 C.fam., în cazul dedus judecății, prin Dispoziția nr. 1673/2010 a Primarului Municipiului Pitești a fost numit curator pentru reprezentarea la Tribunalul Argeș a minorei d-na B.L.F.
Curatela privește protejarea minorului lipsit de ocrotirea părintească, respectiv a celui care necesită reprezentare provizorie în cazuri speciale, iar încetarea acesteia are loc numai atunci când dispar cauzele care au dus la instituirea sa, și nu în momentul în care a fost soluționată cererea de instituire a plasamentului.
Nu poate fi invocată incompatibilitatea curatorului de a reprezenta copilul decât în cazul instituirii măsurii de plasament, nu și în alte măsuri de protecție alternativă.
în speță, puteau fi aplicate, în opinia recurentei-reclamante, prevederile art. 13 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, potrivit cărora în mod excepțional este posibil a se trece peste refuzul părinților firești sau, după caz, al tutorelui de a consimți la adopția copilului, dacă se dovedește prin orice mijloc de probă că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțământul la adopție și instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului.
Recursul nu este fondat.
Așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, a fost solicitată încuviințarea deschiderii procedurii adopției pentru minora a cărei filiație nu a fost stabilită, cu privire la care anterior s-a dispus plasamentul la asistent maternal profesionist.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, cum este minorul din prezenta cauză, are dreptul la protecție alternativă, care include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de această lege, adopția.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 39 alin. (2) teza finală din lege, potrivit cărora, în alegerea uneia dintre modalitățile de protecție alternativă, autoritatea competentă va ține seama de necesitatea asigurării unei continuități în educarea copilului ș.a., și a prevederilor art. 54 alin. (2), respectiv art. 56 lit. a) din lege, potrivit cărora în situația copilului pentru care a fost instituită tutela, nu se va întocmi un plan individualizat de protecție de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, iar pentru copilul ai cărui părinți sunt necunoscuți măsurile de protecție specială prevăzute de art. 55 vor fi luate atunci când nu a putut fi instituită tutela, rezultă că tutela și plasamentul nu pot fi dispuse împreună, una dintre măsurile de protecție excluzând-o pe cealaltă.
Astfel cum este enumerată însă între măsurile de protecție alternativă și după topografia în ansamblul actului normativ a textelor care o reglementează, tutela este prioritară celorlalte măsuri.
Pe de altă parte, la încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne, art. 23 alin. (1) impune două condiții cumulative, și anume ca planul individualizat de protecție să stabilească necesitatea adopției interne, iar tutorele să își exprime consimțământul la adopție.
Legiuitorul nu distinge de astă dată între situațiile în care a putut fi instituită tutela sau nu a putut fi luată o astfel de măsură de protecție, stabilind imperativ condiția existenței consimțământului tutorelui.
Consimțământul tutorelui nu poate fi suplinit prin consimțământul altei persoane, așa cum s-a reținut și la judecata în primă instanță, curatorul fiind numit în cauză potrivit mențiunilor Dispoziției nr. 1673/2010 numai pentru soluționarea cererii de instituire a plasamentului, mandatul acesteia fiind încetat în prezent.
Pe de altă parte, în cauză nu este vorba despre refuzul părinților firești sau al tutorelui de a consimți la adopția copilului. Părinții firești sunt necunoscuți, iar tutorele nu a fost numit încă spre a se putea reține refuzul nejustificat sau abuziv al vreunuia dintre aceștia de a consimți la adopție și a se trece peste acest refuz conform art. 13 din Legea nr. 273/2004.
Rezultă că prin aprecierea judicioasă a probelor de la dosar și prin interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 pentru încuviințarea deschiderii procedurii adopției.
întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea primei instanțe motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
(Judecător dr. Daniel Radu, Judecător Paula Andrada Coțovanu)
| ← Exequatur – recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de... | Lipsa minutei. Decizie pronunţată în apel. Casare cu trimitere → |
|---|
