Procedură de preluare contestată de recurentul-reclamant sub toate aspectele ce vizează legalitatea şi temeinicia. Dreptul părţilor la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii instanţei
Comentarii |
|
Lipsa prejudecăţilor şi atitudinea nepărtinitoare sunt elemente definitorii ale imparţialităţii: „Existenţa imparţialităţii în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO trebuie determinată conform unui text subiectiv, pe baza convingerilor personale ale unui anumit magistrat, într-o anumită cauză, dar şi conform unui text obiectiv, vizând să stabilească dacă un judecător a oferit suficiente garanţii pentru a exclude orice îndoială legitimă în această pricină” (Hauschildt vs. Danemarca). Urmând demersul subiectiv trebuie demonstrat, pornind de la faptele cauzei, ce gândea un anumit judecător, într-o anumită circumstanţă, dacă a acţionat sau nu în mod părtinitor. Demersul obiectiv a fost explicat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care într-o societate democratică instanţele trebuie să o inspire publicului şi în primul rând oricărui justiţiabil. În aplicarea acestui text opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este foarte importantă, dar nu decisivă. Esenţial este ca îndoielile privitoare la imparţialitate să poată fi justificate în mod rezonabil. Însă, dacă există o îndoială cât de cât justificată, magistratul bănuit de această atitudine părtinitoare trebuie să se retragă de la judecata cauzei şi în acest context CEDO a arătat că statul are obligaţia de a verifica acuzaţiile de părtinire aduse unui magistrat. În speţa dedusă judecăţii, raportat la faptul că ambii părinţi ai magistratului care a soluţionat acţiunea la fond au fost salariaţi ai SC T. 2000 SA şi în prezent lucrează la societatea nou înfiinţată, respectiv la intimata-pârâtă, şi că au fost supuşi unei proceduri de preluare pe care recurentul-reclamant o contestă sub toate aspectele ce vizează legalitatea şi temeinicia acesteia, Curtea constată că respectivul magistrat trebuia să se abţină de la soluţionarea cauzei pentru respectarea unui proces echitabil şi rezonabil şi, de asemenea, pentru ca instanţa să ofere garanţia de imparţialitate prevăzută de dispoziţiile art. 6 din CEDO.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 138 din 27 ianuarie 2011
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.02.2010, sub nr. 412/109/2010, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâtul S.P.L.T. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligat la reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii colective, respectiv diriginte de șantier în cadrul S.T. și să-i plătească toate drepturile bănești ce i se cuvin de la data încetării contractului individual de muncă din cadrul fostei SC T. 2000 SA, respectiv 1.08.2009, până la reintegrarea în muncă în cadrul societății pârâte.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariat al SC T. 2000 SA ocupând funcția de diriginte de șantier în cadrul S.T., iar prin decizia nr. 1125/20.07.2009, contractul de muncă dintre părți a încetat prin concediere în temeiul art. 65 lit. c) C.muncii. A mai precizat că, pentru a se asigura continuitatea serviciului de T. în M.P., Consiliul Local a înființat S.P.L.T., unitate bugetară care a preluat 472 din totalul de 980 de salariați ai fostei SC T. SA în baza H.C. nr. 290/2009 (art. 6), lista nominală a personalului preluat aprobându-se prin decizia directorului noului serviciu înființat. A mai învederat că, la preluarea personalului, nu s-au respectat dispozițiile art. 72 din C.M., întrucât nu au fost înștiințați salariații pentru a-și manifesta în scris dorința de reangajare și nu au fost respectate criteriile de prioritate ce au fost avute în vedere la concediere. Pe de altă parte, un alt motiv pentru care trebuia să își reia activitatea la noul serviciu înființat, pe vechiul post, este calitatea pe care o avea ca reprezentant al salariaților fiind lider de sindicat în cadrul Sindicatului Termo. întrucât noua societate are același sediu cu cel al persoanei juridice desființate și aceleași organe de conducere, schimbându-se doar denumirea, iar personalul a fost selectat pe criterii „numai de ei știute” din foștii salariați, încălcându-se astfel dispozițiile legale în materia concedierii și a angajării în sectorul bugetar, se arată că desființarea locului de muncă al reclamantului în aceste condiții nu a fost reală, efectivă și serioasă.
La termenul de judecată din data de 24.03.2010, reclamantul a precizat că nu înțelege să conteste decizia de concediere, fiind nemulțumit de faptul că nu a fost înștiințat pentru a fi încadrat la noul serviciu.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că reclamantul a avut raporturi de muncă cu SC T. 2000 SA de unde a fost concediat în temeiul art. 65 C.muncii , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că SPL de T. al Mun. Pitești este o persoană juridică nou înființată care nu a fost implicată în concedierile colective la care face referire reclamantul. Potrivit art. 6 din HOTĂRâREA CONSILIULUI LOCAL nr. 290/2009, invocate de către reclamant, „încadrarea personalului se face prin preluare, în condițiile legii de la SC T. 2000 SA, cu respectarea numărului de posturi aprobat potrivit prezentei hotărâri”, lista nominală a personalului preluat fiind aprobată de directorului unității fără a i se impune criterii de selecție. Mai mult decât atât, se arată că postul ocupat de reclamant la fostul angajator nu se regăsește în statul de funcții al SPL T.
în cursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost solicitate relații de la pârâtă care au foste depuse la dosar, parțial.
în ceea ce privește excepția inadmisibilității, aceasta a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 16.06.2010 și considerată, de către instanță, drept o apărare pe fondul cauzei ce urmează a fi tratată ca atare.
Prin sentința civilă nr. 883/CM/21.06.2010 pronunțată de T.A. - Secția civilă - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, reclamantul a fost salariatul SC T. 2000 SA în funcția de tehnician în cadrul S.T., astfel cum rezultă din cuprinsul carnetului de muncă.
La data de 20.07.2009, prin decizia nr. 1125, s-a dispus concedierea acestuia potrivit art. 65 C.muncii .
Decizia de concediere menționată nu a fost contestată de către reclamant.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 290 din 6.07.2009 a fost înființat S.P.L.T. al Municipiului Pitești care funcționează, prin gestiune directă, în condițiile legii și ale hotărârii, fiind în subordinea Consiliului Local al Municipiului Pitești.
Potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului Local, organigrama și statul de funcții ale S.P.L.T. se aprobă conform anexelor nr. 1 și 2, iar conform art. 6 încadrarea personalului se face prin preluare, în condițiile legii, de la SC T. 2000 SA, cu respectarea numărului de posturi aprobat potrivit hotărârii, lista nominală a personalului preluat aprobându-se prin decizia directorului numit în condițiile art. 1 alin. (8).
Din anexele 1 și 2 la Hotărârea Consiliului Local nr. 290/06.07.2009 rezultă că reclamantul nu este cuprins între persoanele angajate de către Serviciul nou înființat. De asemenea, la dosar, nu s-a făcut dovada atacării și anulării acestei hotărâri.
Prin prezenta acțiune reclamantul solicită reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, dar la societatea pârâtă, pe considerentele că S.P.L.T. Pitești nu este o societate nou înființată, ci aceeași societate de la care a fost concediat, fiind incidente dispozițiile art. 72, dar și 169 - 170 C.muncii.
în legătură cu cele invocate, analizând cuprinsul Hotărârea Consiliului Local nr. 290/06.07.2009, de înființare a S.P.L.T., instanța apreciază că nu suntem în situația unui transfer de întreprinderi, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 169-170 C.muncii și ale Legii nr. 67/2006.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) C.muncii „salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii”.
în sensul Legii nr. 67/2006, privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, art. 4 lit. d), prin „transfer” se înțelege „trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit”.
în speța de față nu a avut loc un transfer de întreprindere sau unitate în sensul art. 4, neexistând un contract de cesiune sau fuziune, conform art. 1 din lege, între SC T. 2000 SA și S.P.L.T. Pitești, preluarea de care se face vorbire în Hotărârea Consiliului Local făcându-se prin noi angajări de personal de la vechea societate și, în niciun caz, prin transfer.
în sprijinul acestei susțineri vin și dispozițiile art. 169 alin. (2) și alin. (3) C.muncii în raport de care drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului vor fi transferate integral cesionarului. Transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar. Aceste prevederi se regăsesc și în Legea nr. 67/2006, art. 7.
Or, reclamantul din prezenta cauză a fost concediat de la vechiul angajator în temeiul art. 65 C.muncii , concediere necontestată de acesta.
în sensul inexistenței unui transfer de unități sunt și prevederile art. 5 din Legea 67/2006, care la alin. (1) menționează că „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din C.C.M. aplicabil, existente la data transferului vor fi transferate integral cesionarului.” La alin. (2) al art. 5 se prevede expres că „prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii.”
în această situație, apare neavenită solicitarea reclamantului ca instanța de judecată să oblige o altă persoană juridică să încheie un contract de muncă cu o persoană fizică, respectiv să dispună „reintegrarea” pe postul deținut anterior, dar la un alt angajator.
Altfel, s-ar încălca principiul negocierii prealabile angajării într-un raport de muncă prevăzut de art. 17 alin. (4)1 C.muncii, cât și principiul consensualității și al bunei credințe prevăzut de art. 8 C.muncii .
Modalitatea în care s-au efectuat angajări de către Serviciul nou înființat este un aspect care excede cadrului procesual din prezenta cauză atâta timp cât Hotărârea Consiliului Local nr. 290/6.07.2009 cu anexele 1 și 2 nu a fost contestată.
Este adevărat că personalul preluat de la SC T. 2000 SA nu a fost evaluat în vederea noilor angajări, dar nu există criterii de selecție impuse de Hotărârea Consiliului Local menționată și nici nu se prevede în această hotărâre că va fi preluat întreg personalul care a desfășurat activitate în cadrul SC T. 2000 SA.
Dimpotrivă, art. 6 din Hotărârea Consiliului Local prevede că încadrarea personalului la noul Serviciu se face prin preluare, în condițiile legii, de la SC T., cu respectarea numărului de posturi aprobat potrivit prezentei hotărâri.
Cu atât mai mult cu cât compartimentul, respectiv activitatea pe care o desfășura reclamantul la vechea unitate, nu se mai regăsește în organigrama, respectiv obiectul de activitate al noului angajator.
în consecință, neexistând transfer de unități, nu există obligația SPLT să angajeze întreg personalul existent la T. 2000 SA. Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici apărarea reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 72 C.muncii și nici apărarea potrivit căreia trebuie să continue activitatea la noul angajator, întrucât a fost lider de sindicat la S.T. existent în cadrul SC T. 2000 SA
Chiar dacă reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu pârâtul, prezentul litigiu este un conflict de drepturi, în sensul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 295 alin. (2) C.muncii , astfel că va fi înlăturată apărarea pârâtului în acest sens.
în consecință, pentru considerentele menționate și în raport de dispozițiile art. 281 C.muncii instanța a respins prezenta acțiune.
împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.1, pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., însă criticile sale pot fi încadrate numai în dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C.proc.civ., după cum urmează:
- prima instanță nu a fost alcătuită, potrivit dispozițiilor legale, prin încălcarea art. 25 și art. 27 C.proc.civ., în sensul că un membru al completului de judecată, respectiv magistrat Elena Anton, era incompatibilă să soluționeze cauza de față, încălcându-se dispozițiile art. 6 din CEDO; Astfel, ambii părinți ai magistratului respectiv, și anume Bănescu Dorina și Bănescu Paul, sunt foști salariați ai SC T. 2000 SA și au fost preluați de către intimata-pârâtă la societatea nou înființată și, cum în speța dedusă judecății se contestă tocmai această preluare de către recurentul-reclamant, este pusă la îndoială imparțialitatea respectivului magistrat.
- pe fondul cauzei sentința primei instanțe este nelegală deoarece, din totalul de 980 de salariați ai SC T. 2000 SA, au fost preluați numai un număr de 472 de salariați, fără ca această preluare să se facă în condițiile prevăzute de lege și așa după cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local nr. 290/2009, respectiv dispozițiile art. 6, care erau imperative și care trebuiau respectate de către intimata-pârâtă; în realitate, această preluare s-a făcut în mod subiectiv și clientelar, fără un concurs și fără criterii obiective, deși în speța dedusă judecății era vorba de un caz tipic de transfer de întreprindere conform art. 2 din Legea nr. 67/2006.
- nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a făcut dovada că în organigrama noii societăți se regăsește în cadrul biroului tehnic o altă persoană fără calificarea necesară, deși recurentul-reclamant avea cunoștințe de specialitate în domeniu; în plus, s-au interpretat în mod eronat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 67/2006.
Intimata-pârâtă SC T.C.C. SA a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și anume în ceea ce privește prima critică care se referă la alcătuirea legală a completului de judecată pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 25 și 27 alin. (1) C.proc.civ., se precizează că nu este vorba de îndeplinirea textelor de lege prevăzute și că este adevărat că ambii părinți ai magistratei sunt salariați ai intimatei-pârâte, însă, cu toate acestea, nu poate fi pusă la îndoială imparțialitatea ei.
Pe fondul cauzei, se precizează de către intimata-pârâtă că soluția instanței de fond este legală, nefiind aplicabile dispozițiile art. 169 din C.muncii, precum și a prevederilor Legii nr. 67/2006, respectiv nu s-a produs un transfer al întreprinderii, al unității sau al unei părți a acesteia, iar Hotărârea Consiliului Local nr. 290/6.07.2010 nu poate fi interpretată în sensul celor susținute de către recurentul-reclamant, deoarece art. 5 alin. (1) și 2 din Legea nr. 67/2006 prevăd că, drepturile și obligațiile cedentului care decurg din C.I.M. și din C.C.M. aplicabil existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment potrivit legii, situație care rezultă din sentința nr. 322/F/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 565/F/22.05.2009 pronunțată de C.A.P.
în fine, se precizează că este adevărat că în cuprinsul Hotărârea Consiliului Local nr. 290/2010, respectiv în dispozițiile art. 6, se prevede în mod expres că angajarea salariaților de la SC T. SA se face prin preluare către noua societate, însă nu era necesar un concurs și persoanele care au fost păstrate în muncă au fost cele cu o competență profesională dovedită. Se invocă, de asemenea, decizia nr. 1877/R/CM/13.12.2010 pronunțată de C.A.P., ca practică judiciară.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea constată că recursul este fondat pentru prima critică, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 C.proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situația în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, dispozițiile care privesc incompatibilitatea judecătorilor sunt de ordine publică, ceea ce înseamnă că oricare dintre părți pot să invoce această situație sau instanța, din oficiu, iar în cazul în care se constată incompatibilitatea unuia dintre membrii completului de judecată sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută.
în speța dedusă judecății se invocă de către recurentul-reclamant că a luat cunoștință odată cu promovarea recursului că unul din membrii completului de judecată, respectiv magistrat Elena Anton, era incompatibilă să soluționeze acțiunea formulată de către acesta, deoarece ambii părinți ai magistratei sunt salariații intimatei-pârâte și au fost supuși aceleiași proceduri judiciare, contestată de către recurentul-reclamant, respectiv au fost preluați de către SC T. 2000 SA, către SC T. C.C. SA.
Pentru a verifica această susținere, Curtea a luat legătura telefonic cu respectivul magistrat, sens în care a fost încheiat și un referat la data de 22.11.2010 de către grefierul de ședință, care a confirmat că părinții acesteia, respectiv numiții B. D. și B. P., au fost salariați la SC T. 2000 SA și preluați către noua societate, respectiv SC T.C.C. SA.
în jurisprudența CEDO, independența și imparțialitatea instanței se găsesc în strânsă legătură, situație față de care o instanță care nu oferă suficiente garanții de independență nu va putea fi considerată nici imparțială.
Lipsa prejudecăților și atitudinea nepărtinitoare sunt elemente definitorii ale imparțialității: „Existența imparțialității în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO trebuie determinată conform unui text subiectiv, pe baza convingerilor personale ale unui anumit magistrat, într-o anumită cauză, dar și conform unui text obiectiv, vizând să stabilească dacă un judecător a oferit suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă în această pricină” (cazul Hauschildt vs. Danemarca).
Urmând demersul subiectiv trebuie demonstrat, pornind de la faptele cauzei, ce gândea un anumit judecător, într-o anumită circumstanță, dacă a acționat sau nu în mod părtinitor.
Demersul obiectiv a fost explicat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care într-o societate democratică instanțele trebuie să o inspire publicului și în primul rând oricărui justițiabil.
în aplicarea acestui text opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este foarte importantă, dar nu decisivă. Esențial este ca îndoielile privitoare la imparțialitate să poată fi justificate în mod rezonabil. însă, dacă există o îndoială cât de cât justificată, magistratul bănuit de această atitudine părtinitoare trebuie să se retragă de la judecata cauzei și în acest context CEDO a arătat că statul are obligația de a verifica acuzațiile de părtinire aduse unui magistrat.
în speța dedusă judecății, raportat la faptul că ambii părinți ai magistratului care a soluționat acțiunea la fond au fost salariați ai SC T. 2000 SA și în prezent lucrează la societatea nou înființată, respectiv la intimata-pârâtă, și că au fost supuși unei proceduri de preluare pe care recurentul-reclamant o contestă sub toate aspectele ce vizează legalitatea și temeinicia acesteia, Curtea constată că respectivul magistrat trebuia să se abțină de la soluționarea cauzei pentru respectarea unui proces echitabil și rezonabil și, de asemenea, pentru ca instanța să ofere garanția de imparțialitate prevăzută de dispozițiile art. 6 din CEDO.
Față de admiterea acestei critici, care conduce la nulitatea sentinței pronunțate în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nu se mai impune de către instanța de recurs a analiza celelalte critici din recursul reclamantului, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 5 C.proc.civ., precum și dispozițiilor art. 291 din C.muncii, va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
(Judecător Daniel Radu)
← Acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având... | Obligaţia motivării hotărârilor instanţei, enunţând... → |
---|