Întreruperea termenului procedural de exercitare a apelului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen trebuind să fie arătate şi motivele împiedicării. Astfel, plecarea voită de la domiciliu pe perioada declarării căii de atac nu constituie, în sensul art. 103 alin. (1) C.proc.civ., o împrejurare de împiedicare a introducerii în termen a apelului, mai presus de voinţa părţii.
Secţia civilă, Decizia nr. 439 din 24 aprilie 2008
Prin decizia civilă nr. 255/07.11.2007 a Tribunalului Caraș-Severin a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâții L.P. și L.A. împotriva sentinței civile nr. 1372/17.05.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 284 C.proc.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar, potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958, instanța de judecată, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, poate să dispună repunerea în termen.
Că, sentința le-a fost comunicată pârâților la data de 3.08.2007, ultima zi în care se putea face apel fiind data de 20.08.2007, iar pârâții au fost plecați din țară în străinătate, la muncă, pe perioada 19.07.2007-19.08.2007, astfel că aveau posibilitatea legală de a formula apel până la data de 20.08.2007 inclusiv, ceea ce nu au făcut, formulând apel pe data de 30.08.2007, tardiv, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C.proc.civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, care au susținut că au fost în imposibilitatea de a formula apelul în 15 zile de la comunicarea prin afișare a sentinței, criticând decizia și pentru aceea că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Prin decizia civilă nr. 439/24.04.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 252/07.11.2007 a Tribunalului Caraș-Severin, reținând că, deși recurenții au dreptate atunci când critică decizia Tribunalului sub aspectul greșitei considerări a termenului de apel ca fiind un termen de prescripție, iar nu de decădere, soluția de principiu - aceea de respingere a apelului ca tardiv - este legală fiind o interpretare corectă a dispozițiilor legale care consacră această instituție de drept procesual.
Astfel, Curtea a avut în vedere că, deși citarea pârâților s-a făcut prin afișare la domiciliul lor [procedură permisă de dispozițiile art. 92 alin. (4) C.proc.civ.] și deși ei au fost plecați de la domiciliu aproape întregul interval de timp în care puteau declara apel, cu excepția ultimei zile, aceste împrejurări nu sunt de natură a califica citarea lor ca nulă sau a constitui împrejurări obiective de natură a-i împiedica să exercite în termen dreptul de a ataca cu apel sentința judecătoriei.
Curtea a mai reținut că, așa cum ei înșiși recunosc, au fost în țară și la domiciliu în ultima zi din intervalul celor 15 zile prevăzute de lege, astfel încât și prin poștă ar fi putut expedia acea declarație de apel în 20.08.2007 (fiind o zi lucrătoare) într-o formă simplificată, deoarece, spre deosebire de recurs, motivarea apelului ulterior acestui termen nu este sancționată cu nulitatea.
Totodată, a apreciat că plecarea lor de la domiciliu nu se datorează unui fapt obiectiv, mai presus de voința lor în sensul dispozițiilor art. 103 alin. (1) C.proc.civ., ci este rezultatul propriei lor intenții de a proceda în acest fel.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Cerere de repunere în termenul de apel. Interpretarea sintagmei... | Suspendarea judecăţii. Termen de recurs → |
|---|
