Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială. Înţeles. Neobservarea şi neanalizarea unei cereri prin care reclamanţii precizează valoarea obiectului litigiului, cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil. Admisibilitate
| Comentarii |
|
În sensul art. 318 alin. (1) C.proc.civ., sintagma „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale” semnifică o problemă privind aspectele formale ale judecăţii (de procedură) pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Respingerea recursului ca inadmisibil poate fi, în mod obiectiv, rezultatul unei greşeli materiale, dacă instanţa a omis să examineze notele de şedinţă depuse de reclamant la instanţa a cărei hotărâre se atacă, prin care au preţuit obiectul cererii. Întrucât valoarea arătată de reclamant excede valorii precizate de art. 22 C.proc.civ., rezultă că, în speţă, era deschisă calea recursului şi, ca atare, recursul era admisibil.
Secţia civilă, Decizia nr. 483 din 8 mai 2008
Prin decizia civilă nr. 483/08.05.2008, Curtea a admis cu majoritate și cu opinie separată de respingere, contestația în anulare formulată de contestatorii I.N. și I.E. împotriva deciziei civile nr. 222/28.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în contradictoriu cu intimații P.R., P.E.H., P. (căsătorită H.) E.H., Consiliul Local Caransebeș, SC G. SA Caransebeș și Consiliul Județean Caraș-Severin - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, a anulat decizia atacată și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 3.06.2008, cu citarea părților.
A reținut că prin contestația în anulare contestatorii I.N. și I.E. în contradictoriu cu intimații P.R., P.E.H., P. (căsătorită H.) E.H., Consiliul Local Caransebeș, SC G. SA Caransebeș și Consiliul Județean Caraș-Severin - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, au solicitat anularea deciziei civile nr. 222/28.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1106/R/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.
în motivarea contestației în anulare, au arătat că în mod greșit Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile pronunțate de instanța de apel, deoarece instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare, respingând recursul ca inadmisibil; că prin recurs s-a susținut că o cale de atac este dată de lege, nu de instanța de judecată, iar în cauză tribunalul trebuia să judece apelul și nu recursul, așa cum au susținut chiar reclamanții intimați, fiind incidente dispozițiile art. 112 pct. 3 C.proc.civ., art. 129 alin. ultim C.proc.civ. și art. 2821 C.proc.civ., astfel încât excepția inadmisibilității recursului nu poate fi reținută; că instanța nu a analizat toate susținerile părților și nu a observat din greșeală că reclamanții au precizat în apel valoarea obiectului litigiului ca fiind de peste 100.000 lei și au susținut că tribunalul trebuia să judece apelul.
Analizând contestația în anulare, decizia atacată, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 318 C.proc.civ., Curtea a apreciat că este întemeiată, deoarece instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze notele de ședință depuse de reclamanții apelanții P. la Tribunalului Caraș-Severin, prin care, chiar reclamanții au declarat că valoarea imobilului din litigiu este cu mult peste suma de 100.000 lei și că tribunalul trebuie să judece apelul.
Unul din motivele de recurs a fost recalificarea căii de atac, din recurs în apel, deoarece valoarea imobilului este de peste 100.000 lei, iar acest motiv deși a fost analizat de instanța de recurs, aceasta a avut în vedere valoarea imobilului înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, iar nu cea declarată de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 454/08.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul reclamanților P. și a fost casată decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin, cu îndrumarea ca instanța de apel să analizeze incidența dispozițiilor art. 2821 C.proc.civ., în scopul de a se stabili calea de atac, apel sau recurs. Cu ocazia rejudecării apelului, instanța a pus în vedere reclamanților să precizeze valoarea imobilului din litigiu, iar reclamanții au precizat că această valoare este de peste 100.000 lei.
Curtea a apreciat că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze notele de ședință depuse chiar de către reclamanți în cauză, conform art. 315 alin. (1) și art. 112 pct. 3 C.proc.civ., după casare cu trimitere, nefăcând nici un fel de vorbire despre valoarea imobilului indicată de reclamanți după rejudecare, reținând că această valoare este cea din contractul de vânzare-cumpărare, în raport de care tribunalul a judecat recursul, iar recursul declarat de pârâți este inadmisibil.
Curtea a reținut că, deși regula generală a stabilirii competenței materiale a instanței a căilor de atac este legată de valoarea indicată de reclamanți în acțiunea introductivă, în cauză ea nu se aplică, deoarece valoarea imobilului a fost contestată pe parcursul procesului, iar prin decizia de casare cu trimitere s-a dat îndrumarea ca instanța de apel în rejudecare să califice calea de atac după ce părțile precizează valoarea imobilului.
Omisiunea instanței de recurs de a analiza această precizare a reclamanților, referitoare la valoarea imobilului, constituie o greșeală materială, care se încadrează în prevederile art. 318 C.proc.civ.
(Judecător Adrian Corhan)
| ← Funcţionari publici. Litigiu privind raportul de serviciu –... | Contestaţia în anulare. Condiţii de admisibilitate → |
|---|
