Legea nr. 10/2001. Instituţiile publice abilitate să propună măsurile reparatorii prin echivalent pentru asociaţii persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv
| Comentarii |
|
„Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute în art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice, sau, după caz, prin Ordin al Ministrului Finanţelor Publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate”.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 120 din 6 mai 2009
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la nr. 2338/118/2008, reclamantele V.C. şi G.M.P. au chemat în judecată municipiul Constanţa prin Primar şi Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri sau măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri sau servicii pentru cele 9.900 de acţiuni aparţinând autorului acestora la fosta Fabrică de Ambalaje metalice T., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii lor, reclamantele au arătat că autorul lor, T.T., a avut calitate de asociat al societăţii Fabrica A.M.T., cu sediul în str. P., având un număr de 9.900 acţiuni, astfel cum rezultă din Tabelul Acţionarilor nr. 13325/02.10.1942, fabrica fiind naţionalizată în mod abuziv de către stat.
Prin notificarea nr. 305/14.11.2001 adresată Prefecturii Constanţa au solicitat despăgubiri pentru preluarea abuzivă a fabricii la care autorul acestora a avut calitate de asociat, însă aceasta nu a fost soluţionată până la data formulării acţiunii.
În dovedirea cererii, s-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, expertiză şi martori; s-au anexat copii de pe: tabloul acţionarilor, certificat de moştenitor nr. 2118/22.09.1994 eliberat de notariatul de Stat Sector 2 Bucureşti, certificat de deces seria D9 nr. 265571, adresa nr. 57254/13.0.2003, declaraţia autentificată sub nr. 941/29.04.2004 la BNP L.R. şi L.D.B., notificarea înregistrată sub nr. 305/14.11.2001 la BEJ V.S. şi acte de stare civilă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 18 lit. a) şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare; la solicitarea instanţei, a comunicat întreaga documentaţie care s-a constituit în urma notificării.
La termenul din 4.06.2008, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa, invocată din oficiu, constatând că această entitate nu are niciun fel de atribuţie referitoare la acordarea despăgubirilor solicitate de reclamante.
La termenul din 21.10.2008, reclamantele şi-au modificat acţiunea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea Primarului municipiului Constanţa să facă o propunere de măsuri reparatorii prin echivalent, urmare a valorii recalculate a acţiunilor ce urmează a fi făcute de Ministerul de Finanţe, obligând în acest sens Primarul municipiului Constanţa să înainteze notificarea şi actele doveditoare Ministerului de Finanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1351/18.11.2008 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii V.C. şi G.M.P., în contradictoriu cu pârâtul municipiul Constanţa prin Primar.
S-a respins acţiunea introdusă împotriva Prefectului Judeţului Constanţa ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost obligat pârâtul municipiul Constanţa prin Primar să înainteze notificarea nr. 305/14.11.2001 a BEJ V.S. şi toată documentaţia necesară către Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru ca acesta să propună măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că autorul reclamantelor, T.T., decedat la 23.12.1992, a deţinut un număr de acţiunii în valoare de 4.950.000 lei din totalul acţiunilor valorând 10.000.000 lei la Fabrica A.M.T., cu sediul în Constanţa, str. P. În prezent, imobilul solicitat constituie o parte domeniu public al municipiului Constanţa, iar o altă parte domeniu privat al municipiului Constanţa, conform H.C.L.M. nr. 420/2001.
S-a mai reţinut că repararea prejudiciului suferit de reclamante se va realiza conform art. 31 din Legea nr. 10/2001, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice, situaţie în care se impune ca notificarea reclamantelor însoţită de întreaga documentaţie să fie înaintată Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice pentru ca acesta să propună măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel municipiul Constanţa prin Primar.
La termenul din 1.04.2009, intimatele reclamante V.C. şi G.M.P. au formulat în condiţiile art. 293 C.proc.civ. o cerere de aderare la apelul formulat de municipiul Constanţa prin Primar.
Municipiul Constanţa prin Primar a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului sub următoarele aspecte:
- în mod greşit s-a respins excepţia tardivităţii modificării acţiunii reclamantelor.
Deşi prin cererea introductivă instanţa a fost investită cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri pentru cele 9.900 de acţiuni deţinute de autorul reclamantelor la Fabrica A.M.T., abia la termenul din 21.10.2008, după primul termen de judecată, reclamantele şi-au modificat obiectul cererii, solicitând ca primarul să facă o propunere de măsuri reparatorii şi să o înainteze Ministerului de Finanţe.
- în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Constanţa, întrucât această entitate nu acordă despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv de stat, aşa cum au solicitat reclamantele prin acţiunea iniţială.
- în mod greşit a fost obligat pârâtul municipiul Constanţa să înainteze notificarea însoţită de documentaţie Ministerului Finanţelor, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
La rândul lor, apelantele reclamante au criticat legalitatea hotărârii apelate, susţinând că prima instanţă a respins în mod greşit cererea reclamantelor de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma bunurilor sau serviciilor obligaţie ce incumbă pârâtului municipiul Constanţa, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile părţilor se reţine că ambele apeluri sunt nefondate.
Cu privire la apelul formulat de pârâtul municipiul Constanţa prin Primar instanţa reţine următoarele:
1. Se reţin a fi vădit nefondate criticile ce vizează respingerea excepţiei de tardivitate a modificării cererii de chemare în judecată a municipiului Constanţa şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Constanţa în prezenta contestaţie.
Legea nr. 10/2001 în Capitolul III reglementează o procedură de restituire în natură sau prin echivalent relativ mai simplă şi care presupune implicarea directă a celor care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv de stat.
Procedura administrativă este declanşată de notificarea pe care persoana îndreptăţită la restituire o adresează unităţii deţinătoare sau entităţii investită cu soluţionarea notificării conform legii.
În speţă, se reţine că reclamantele, în calitate de succesori ai defunctului T.T., fost asociat al Societăţii Fabrica A.M.T., a solicitat prin notificarea nr. 305/14.11.2001 adresată Prefecturii Constanţa, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 (text în vigoare la data notificării) acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare cotei de 49,4% din acţiunile societăţii deţinute de autorul său.
După adoptarea Legii nr. 247/2005 şi stabilirea unei noi proceduri de acordare a despăgubirilor băneşti, Prefectura Constanţa a direcţionat notificarea reclamantelor spre soluţionare municipiului Constanţa prin Primar, conform adresei nr. 9523/14.10.2005.
În condiţiile în care pârâtul municipiul Constanţa prin Primar, învestit cu soluţionarea notificării reclamantelor în modalitatea mai sus-menţionată nu a procedat la soluţionarea acestei notificări şi nici nu şi-a declinat competenţa de o soluţiona, în termenul legal de 60 de zile de la înregistrare, în mod judicios a reţinut prima instanţă că reclamantele erau îndreptăţite a se adresa Tribunalul Constanţa pentru cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului de a da curs notificării reclamantelor, soluţie conformă practicii Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. XX/19.03.2007 pronunţată în recurs în interesul legii).
În raport de situaţia de fapt mai sus-menţionată se reţine că în mod corect s-a reţinut calitatea procesuală pasivă a municipiului Constanţa în acţiunea dedusă judecăţii de reclamanţi.
Împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat obligarea pârâtului municipiul Constanţa prin Primar la acordarea de măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri sau servicii pentru cele 9.900 de acţiuni aparţinând autorului reclamantelor, iar, ulterior, reclamantele şi-au precizat cererea chiar după prima zi de înfăţişare, în sensul obligării pârâtului de a face o propunere pentru acordarea de măsuri reparatorii şi de a o înainta Ministerului de Finanţe, conform art. 31 din Legea nr. 10/2001, nu este de natură a determina respingerea cererii de modificare ca fiind tardiv formulată, cum greşit susţin apelanţii, câtă vreme prin notificarea depusă în termenul legal au precizat în mod expres că solicită a fi despăgubiţi pentru cele 9.900 acţiunii deţinute de autorul său la o societate comercială care nu mai există în prezent, în condiţiile art. 18 lit. a) din lege.
Notificarea are rolul de declanşare a procedurilor administrative sau judiciare de reparare a prejudiciului cauzat prin preluările abuzive realizate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar instanţa de judecată sesizată direct de reclamanţii cărora nu li s-a răspuns în termenul legal la notificarea formulată analizează practic această notificare.
Limitele impuse atât în procedura administrativă, cât şi în cea judiciară sunt doar cele referitoare la identificarea imobilului notificat, şi nu cele privitoare la modalitatea de aplicare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi art. 27 din Legea nr. 10/2001. Finalitatea legii speciale reparatorii presupune interpretarea acesteia în favoarea persoanei îndreptăţite şi în conformitate cu principiul constituţional al protejării şi garantării dreptului de proprietate.
În acest sens, pentru protejarea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii, legiuitorul a prevăzut că notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de formulare a notificării reglementat de art. 22 alin. (1) din lege, chiar dacă a fost adresată altei unităţii decât cea care deţine imobilul sau care a fost desemnată de legiuitor ca fiind entitate investită cu soluţionarea notificării [art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001].
În condiţiile în care, după primirea notificării reclamantelor transmisă de Prefectura Constanţa, după adoptarea Legii nr. 247/2005 pârâtul municipiul Constanţa a constatat că nu este entitatea desemnată de legiuitor pentru a soluţiona notificarea formulată de persoanele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b), acestuia îi incumba obligaţia de a o redirecţiona entităţii competente, respectiv Ministerului Finanţelor, conform art. 27, coroborat cu art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată. Numai în acest mod se respectă esenţa Legii nr. 10/2001, iar măsurile reparatorii prevăzute de această lege devin efective, iar nu declarative şi iluzorii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 C.proc.civ., se va respinge apelul pârâtului municipiul Constanţa, prin Primar, ca nefondat.
În referire la criticile formulate de apelantele reclamante, instanţa reţine că sunt nefondate, apelul incident urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Art. 18 din Legea nr. 10/2001, republicată, reglementează patru situaţii în care măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent. În categoria persoanele îndreptăţite exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent intră persoana care era asociat la o persoană juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite erau membri ai aceleaşi familii [art. 18 lit. a)].
În speţă se reţine că autorul reclamantelor a deţinut numai o cotă parte de 49% din totalul acţiunilor Fabricii A.M.T. – fabrică în prezent desfiinţată – situaţie în care devin incidente în speţă dispoziţiile art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001, moştenitorii fostului asociat fiind îndreptăţiţi exclusiv la măsuri reparatorii prin echivalent.
Susţinerea reclamanţilor în sensul că propunerea de despăgubiri prin echivalent, sub forma compensării cu bunuri şi servicii, intră în atribuţiile municipiului Constanţa, prin Primar este lipsită de fundament legal.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabileşte întreaga procedură în care se realizează despăgubirea persoanelor la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, stabilind în mod expres că „Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin Ordin al Ministrului Finanţelor Publice, când societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată ori nu a existat o asemenea continuitate”.
Cum în speţă fosta Fabrică A.M.T. nu mai există şi nici nu s-a făcut dovada că a existat o societate succesoare (terenul fostei fabrici fiind afectat în prezent de blocuri de locuit, alei de acces şi căi de circulaţie), se reţine că devin incidente dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, în sensul că obligaţia de a propune reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent incumbă în exclusivitate ministrului Finanţelor Publice, iar nu pârâtului municipiul Constanţa prin Primar.
Constatând că prima instanţă a dat o corectă dezlegare acestei probleme de drept, în baza art. 296 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat şi apelul formulat de reclamante.
| ← Prezumţia mandatului tacit reciproc între soţi operează... | Servitutea de scurgere a apelor de ploaie. Ape ce curg natural.... → |
|---|
