Dobândirea dreptului de proprietate asupra „terenului aferent” locuinţei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995
| Comentarii |
|
Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicate, în baza art. II din H.G. nr. 11/1997, „în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alineat ultim din lege”.
Conform art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995, „suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului”.
Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că, odată cu dobândirea dreptului de proprietate prin cumpărare asupra construcţiei, se dobândeşte în virtutea legii şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent, respectiv asupra terenului care asigură o normală utilizare a construcţiei.
Secţia civilă, Decizia nr. 349 din 8 aprilie 2009
Prin decizia civilă nr. 2/09.01.2009, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamanta M.F. împotriva sentinţei civile nr. 11411/23.09.2008 a Judecătoriei Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii-intimaţi C.L.M. Timişoara şi Municipiul Timişoara.
În consecinţă, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanţe care a respins acţiunea reclamantei, prin care aceasta a solicitat: să se constate că, odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, înscrisă în cartea funciară Freidorf, a dobândit dreptul de proprietate şi asupra terenului aferent; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Pentru a pronunţa aceste soluţii, ambele instanţe au reţinut că interpretarea coroborată a art. 9, art. 21 şi art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, raportate de art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii, conduce la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor, care nu se restituie în natură foştilor proprietari, se dobândeşte de către chiriaşii titulari ai contractelor de închiriere în urma vânzării, ca şi construcţia.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta, criticând această hotărâre pentru aceea că a fost dată cu aplicarea greşită a art. 26 din Legea nr. 112/1995 şi art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin H.G. nr. 20/1996, republicată, potrivit cărora dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 se naşte din lege şi se dobândeşte odată cu înstrăinarea construcţiilor, precizând că în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin DCC nr. 56/2009.
Prin decizia civilă nr. 349/08.04.2009, în baza art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) şi (5) C.proc.civ., Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta M.F., a casat decizia civilă nr. 2/09.01.2009 a Tribunalului Timiş, a admis apelul reclamantei şi a desfiinţat sentinţa civilă nr. 11411/23.09.2008 a Judecătoriei Timişoara cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere argumentele ce succed.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza art. II din H.G. nr. 11/1997, „în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din lege”.
Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că „suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului”.
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor legale mai sus-menţionate, prin prisma principiului de logică al terţului exclus (tertium non datur) rezultă că dacă terenurile ce depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depăşesc această suprafaţă, respectiv care asigură o utilizare normală a construcţiei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcţiei, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, care se referă la alte situaţii.
Totodată, este de observat că în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin DCC nr. 56/2009 cu privire la constituţionalitatea legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, decizie în care se arată că „odată cu imobilele – clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 – au fost înstrăinate şi terenurile aferente, motiv pentru care ele nu pot face obiectul restituirii în natură, ca măsură reparatorie, ci doar prin echivalent”.
Mai mult decât atât, interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi Normelor metodologice de aplicare a acestei legi (aplicabile speţei) impune luarea în considerare şi a altor acte normative care reglementează situaţia juridică a unor terenuri aferente construcţiilor.
Astfel, şi în cazurile prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată şi de art. 10 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a înţeles să transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor fără plată, aşa încât intenţia acestuia a fost aceea de a nu face o discriminare a dobânditorilor construcţiilor în baza Legii nr. 112/1995.
(Judecător Gheorghe Oberşterescu)
| ← Drept de uzufruct asupra unui imobil. Persoană tolerată în... | Reclamanţi cu domiciliul în străinătate. Limitele mandatului → |
|---|
