Legea nr. 10/2001. Proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Competenţă
| Comentarii |
|
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII Cap. II, V şi urm., norme de drept care sunt de imediată aplicare, competenţa de a stabili şi individualiza cuantumul şi natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea sau modalitatea lor de acordare revine entităţilor prevăzute de normele modificatoare menţionate, şi nu instanţelor judecătoreşti.
Secţia civilă, Decizia nr. 86 din 16 martie 2009
La data de 10.05.2006, reclamanții F.N. și F.A.F. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 7053/27.03.2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției amintite, pentru imobilul notificat, întrucât motivând că acestea nu sunt libere și nu pot fi restituite în natură, intimata a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, sub forma de despăgubiri bănești.
în ședința publică din 27.06.2006 reclamanții, prin apărător, au precizat că nu contestă soluția de respingere a restituirii în natură a terenului, ci doar cuantumul despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 270/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul, s-a respins acțiunea.
S-a reținut că, întrucât Dispoziția a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, procedura contestării acesteia este cea prevăzută de noile dispoziții legale, stabilirea cuantumului despăgubirilor nemaiputând face obiectul de analiză al instanței de judecată, despăgubirile urmând a fi stabilite prin decizie a Comisiei Centrale.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul F.N., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației și obligarea instituțiilor în drept să aibă în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor, valoarea stabilită prin cele două expertize încuviințate de către instanță,cu obiectivele indicate prin încheiere.
Prin decizia pronunțată Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat cu următoarea argumentare:
Pe parcursul procesului, constant atât prin precizările făcute la acordarea cuvântului pe fond cât și prin concluziile scrise, și prin cererea de apel, reclamantul apelant a susținut că nemulțumirea sa vizează doar cuantumul despăgubirilor stabilite, care este infim, înțelegând să conteste dispoziția emisă de către primărie numai sub acest aspect. Acesta este cadrul procesual, sub aspectul obiectului cu care a înțeles să investească instanța și în care dorește să se judece. Dispoziția Primăriei, emisa ulterior Legea nr. 247/2005, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII, a fost emisă cu respectarea prevederilor legale aplicabile respectiv a Legea nr. 247/2005 care a adus modificări esențiale procedurii de aplicarea Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 52/04.06.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, per a contrario, aceste prevederi ale art. 16 și urm. din legea menționată se aplică deciziilor/dispozițiilor emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
în prezent, pentru această ultimă situație, instanța potrivit modificărilor Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII Cap. II, V și urm. ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, nu are competență, prerogativa de a stabili și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora - această competență revine organismelor înființate potrivit Legii nr. 247/2005 Titlul VII Cap. V.
Aceste prerogative aparțin comisiilor înființate potrivit Legii nr. 247/2005.
Conform Legii nr. 247/2005, după rămânerea definitivă a dispoziției emisă de primărie, propunerea de acordare a măsurilor reparatorii către persoana îndreptățită, va fi înaintată Comisiei Centrale, care va stabili modalitatea în care vor fi acordate aceste măsuri, procedură ce este distinctă de procedura administrativă de soluționare a notificărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001. Potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că, că nu poate fi satisfăcută cererea apelantului reclamant, privitoare la obligarea pârâtelor să aibă în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor, expertizele deja efectuate. După stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit art. 16 din lege, Comisia Centrală, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate acestea pot face obiectul de analiza al instanței de contencios administrativ, după ce au fost stabilite prin decizia luată de organismul central cu atribuții administrativ jurisdicționale, care este Comisia Centrală, și al instanței civile, care poate cenzura dispoziția emisă de deținător numai sub aspectul respingerii notificării sau a cererii de restituire în natură.
(Judecător Nicolau Alexandroiu Loredana Mihaela)
| ← Eroare obstacol asupra naturii actului juridic. Condiţii de... | Acţiune în revendicare imobiliară introdusă după intrarea... → |
|---|
