Legea nr. 10/2001. Stabilirea unităţii/entităţii care are a soluţiona notificarea.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1392 din data de 20.11.2013
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 9118/86/2012 la data de 20.07.2012, reclamanta CU a solicitat anularea dispoziției nr. 1860/15.06.2012, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001-Mun Suceava, de respingere a Notificării nr.226/30.07.2001 privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 0,79 ha, suprafață ce se află sub luciul de apă al Lacului de acumulare "Dragomirna";, sat Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei.
În motivare, reclamanta a arătat că părinții săi, … și …-în prezent decedați, au avut în proprietate până la colectivizarea efectuată de regimul comunist și trei parcele de teren care, la ora actuală, se regăsesc sub luciul de apă al Lacului de acumulare "Dragomirna";- sat Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, și anume parcelele numite: CALINIC-19 ari teren arabil; -ÎN BAHNĂ-20 ari fânaț; ÎN BAHNĂ/TIRANOC-40 ari teren arabil (conform Registru agricol).
A depus cereri de restituire în natură la Primăria comunei Mitocu Dragomirnei la apariția tuturor legilor care vizau restituirea în natură a terenurilor luate abuziv de către regimul comunist. În data de 22.06.2012 a primit de la Primăria Mun Suceava Dispoziția nr.1860 din data de 15.06.2012 (între timp lacul de acumulare "Dragomirna"; a fost trecut în administrarea Primăriei Mun Suceava și cererile sale au fost redirecționate de către Primăria Comunei Mitocu Dragomirnei, fără a fi notificată), prin care s-a respins Notificarea sa, nr.226/30.07.2001, depusă la Biroul executori judecătorești asociați Mustea Marcel și Tătaru Ioan, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 0,79 ha, cu motivarea că nu face dovada proprietății și a calității de moștenitor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 26 alin. 3 și 4 din Legea 10/2001 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1591 din 25 septembrie 2013 Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1860 din 15 iunie 2012 emisă de Municipiul Suceava și a obligat pârâtul să înainteze notificarea și documentația aferentă organului competent.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.226/2001, reclamanta CU a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 0,79 ha, suprafață ce se află sub luciul de apă al lacului de acumulare "Dragomirna";, sat Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei.
Prin dispoziția nr.1860/15.06.2012, emisă de Municipiul Suceava, prin primar, a fost respinsă notificarea reclamantei, cu motivarea că notificatoarea nu are calitatea de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 0,79 ha și nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidența acestei legi speciale terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În cauza de față, imobilul notificat îl reprezintă terenul în suprafață de 0,79 ha, care se află sub luciul de apă al lacului de acumulare "Dragomirna";, sat Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei, fiind situat în extravilan, conform adresei nr.3994 /2.11.2012 emisă de Primăria Mitocul Dragomirnei, aspect confirmat de reclamantă la termenul din 25.09.2013.
Prin urmare, față de dispozițiile legale mai sus enunțate, pârâtul nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunța asupra notificării formulate de reclamanta CU prin care aceasta a declanșat procedura administrativă privind restituirea în natură a unui teren ce constituie cuva lacului de acumulare "Dragomirna";, situat în extravilanul satului Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei, ci avea obligația de a înainta această notificare organului competent, respectiv Comisiei locale de fond funciar.
Demersul pârâtului de a soluționa notificarea prin respingere este nelegal, dispoziția contestată fiind emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la competență, competență care are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce atrage sancțiunea nulității dispoziției emise în aceste condiții.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Suceava - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor a arătat că, prin sentința pronunțată de instanța de fond în mod greșit a reținut că "pârâtul nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunța asupra notificării formulate de reclamanta CU prin care aceasta a declanșat procedura administrativă privind restituirea in natură a unui teren ce constituie cuva Lacului de acumulare Dragomirna situat în extravilanul satului Lipoveni corn Mitocu-Dragomirnei, ci avea obligația de a înainta această notificare organului competent."
Instanța este în eroare în această privință, întrucât dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că " în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură."
Partea 261 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede următoarele: " în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluționarea acesteia, după caz."
Ori, instanța de judecată a considerat drept nelegal demersul pârâtului de a soluționa notificarea prin respingere, astfel că dispoziția contestata ar fi fost emisă cu încălcarea normelor referitoare la competență, competență care are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce atrage sancțiunea nulității emise în aceste condiții.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Legal citată, reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate de pârât, ce poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd că "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură";.
Prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, CAP. 2 a fost explicată semnificația sintagmelor "unitate deținătoare"; și "entitate investită cu soluționarea notificării";.
Astfel, "unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste";.
Prin urmare, cum dispozițiile art. 25 alin. (1) din lege fac referire la "unitatea deținătoare";, rezultă că obligația impusă de acest text de lege îi incumbă unității/entității care a primit și înregistrat notificarea doar în măsura în care aceasta exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată sau are înregistrat în patrimoniul său bunul ce face obiectul notificării.
Altfel spus, unitatea /entitatea care primește și înregistrează notificarea este ținută a verifica, mai întâi, dacă are competența de a o soluționa, respectiv dacă are calitatea de "unitate deținătoare"; în sensul dispozițiilor citate anterior și abia apoi de a o soluționa.
Așadar, nu se poate reține, astfel cum a apreciat recurentul, că prima instanță a fost în eroare când a stabilit că nu avea atributul conferit de lege de a se pronunța asupra notificării formulate de reclamanta CU.
În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că suprafața de teren ce formează obiectul notificării se află în extravilanul comunei Mitocul Dragomirnei, fiind sub luciul de apă al lacului de acumulare "Dragomirna";, sat Lipoveni, stare de fapt confirmată atât de Primăria comunei Mitocu Dragomirnei, cât și de reclamantă și necontestată de pârât.
În condițiile date, în mod just prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
De altfel, pârâtul însuși, prin motivele de recurs, face referiri și la dispozițiile art. 27.1 din Normele metodologice, care prevăd, de asemenea, obligația persoanei juridice notificate de a proceda la direcționarea notificării către persoana juridică abilitată în acest sens, în cazul în care nu deține bunurile imobile solicitate.
| ← Contract de asociere în participaţiune cu privire la imobilul... | Încheiere de anulare, ca netimbrată, a cererii de recuzare.... → |
|---|
