Legea nr. 10/2001. Inadmisibilitatea restituirii în temeiul acestei legi a unor imobile confiscate prin Legea nr. 312/1945
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1.3. lit. c) din H.G. nr. 498/2003, nu constituie o preluare abuzivă şi nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 confiscarea unor bunuri dispusă în temeiul Legii nr. 312/1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război. întrucât imobilul pretins de reclamant a fost confiscat în baza Legii nr. 312/1945, este evident că reclamantul nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 40/A din 15 februarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 953/02.11.2006, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamantul K.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Aghireş, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 198/20.03.2006; s-a respins plângerea formulată în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Aghireş, Comisia Judeţeană Cluj pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul K.L., solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi restituirea în natură a imobilelor solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Primarul comunei Aghireş a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Apelul este nefondat.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 247/10.08.2001, reclamantul a solicitat să i se restituie terenurile înscrise în CF nr. 49, nr.top. 363 şi 364, în suprafaţă de 1 iug. şi 194 stj.p. şi terenul din CF 140, nr.top. 1053, 1054, 1844 şi 1845, acest din urmă teren confiscat în anul 1950 ca urmare a adresei nr. 593/1950 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj, notificarea reclamantului fiind respinsă prin dispoziţia nr. 198/20.03.2006, cu motivarea că, în ceea ce priveşte imobilul din CF 49, acesta nu a constituit niciodată proprietatea tatălui reclamantului, iar în ceea ce priveşte imobilul din CF 140, acesta fiind extravilan, se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, respectiv, face obiectul Legilor fondului funciar.
Din extrasul CF nr. 49 Aghireş, nr.top. 363 şi 364 rezultă că proprietarul tabular al acestui imobil este Comuna Politică Aghireş, dreptul de proprietate fiind întabulat în favoarea acestui proprietar în anul 1939, cu titlu de drept cumpărare.
Susţinerea reclamantului apelant, în sensul că tatăl său ar fi cumpărat acest imobil printr-un aşa-zis contract de vânzare-cumpărare încheiat în 1945, nu a fost dovedită în condiţiile art. 1169 Cod civ., reclamantul nefiind în măsură să depună la dosarul cauzei aşa-zisul contract de vânzare-cumpărare, ori chitanţa justificativă a plăţii preţului.
Este adevărat că în extrasul procesului-verbal dresat în şedinţa extraordinară a Consiliului Comunal al comunei Aghireş, ţinută la 31.03.1945, când s-a luat în discuţie Hotărârea nr. 10/1945, se menţionează că fostul primar, K.I., ar fi cumpărat grădina din CF 49 Aghireş, cu nr.top. 363 şi 364 în timpul dominaţiei fasciste, în mod arbitrar şi în detrimentul comunei, cu preţul minimal de
3.000 pengo, dar, nu este mai puţin adevărat că din socotelile comunei, evidenţiate în Hotărârea nr. 10/1945 reiese faptul că nu ar fi fost achitat preţul vânzare-cumpărare, Consiliul comunal al comunei Aghireşu rezervându-şi dreptul ca în situaţia în care cu chitanţe legale se va dovedi achitarea de către K.I. a preţului de cumpărare, acest preţ se va „detrage” din suma pe care comuna o va pretinde de la K.I. pentru folosinţa imobilului.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, art. 4 alin. 2
din aceeaşi lege prevăzând că de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptăţite.
Prin urmare, câtă vreme antecesorul reclamantului nu a fost niciodată proprietarul tabular al imobilului din CF 49 Aghireş, este evident că acesta nu poate justifica calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru acest imobil, în baza Legii nr. 10/2001, în condiţiile art. 3 alin. 1 şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte imobilul din CF 140 Aghireş, aşa cum rezultă din extrasul CF, proprietar tabular al acestui imobil a fost iniţial K.I. a lui Ş., întabulat în 1921 cu titlu de drept cumpărare, iar ulterior, în anul 1950, imobilul a trecut în proprietatea comunei Aghireş cu titlu de drept confiscare pe bază de lege, ca urmare a faptului că tatăl reclamantului a fost condamnat pentru crime de război prin decizia penală nr. 230/03.10.1946, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţiunea a III-a în dosar penal nr. 367/1946.
Astfel, prin această decizie s-a dispus condamnarea tatălui reclamantului, K.I., pentru infracţiunea de crime de război, la pedeapsa de 15 ani muncă silnică şi degradaţiune civică pe timp de 10 ani, iar în temeiul art. 3 alin. ultim din Legea nr. 312/1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, s-a dispus confiscarea averii acuzatului în folosul statului, cu titlu de despăgubire.
Printre cazurile reglementate de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cazuri care prezumă caracterul abuziv al preluării unor imobile în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu se numără şi ipoteza care vizează confiscarea averii celor condamnaţi pentru crime de război în temeiul Legii nr. 312/1945.
În consecinţă, această confiscare a averii tatălui reclamantului, dispusă ca urmare a condamnării sale pentru crime de război, în temeiul şi în condiţiile Legii nr. 312/1945 nu are caracterul unei preluări abuzive în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1.3 lit. c alin. ii din H.G.R. nr., 498/2003, nu constituie o preluare abuzivă şi nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 următoarele categorii de situaţii: confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârşirii unor crime contra umanităţii sau crime de război săvârşite în perioada 6 septembrie 1940 - 9 mai 1945 (cum ar fi persoanele vinovate de crimele de război, gardieni de lagăre sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau crime de război), în aceste cazuri nerecunoscându-se drepturi reparatorii pentru aceste persoane.
Prin urmare, imobilul din CF 140 Aghireş, confiscat de la tatăl reclamantului şi trecut în proprietatea comunei Aghireş cu titlu de drept confiscare pe bază de lege, în baza Legii nr. 312/1945, ca urmare a condamnării tatălui reclamantului pentru crime de război, nu se consideră ca fiind preluat abuziv şi nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Deşi apelantul a susţinut în cuprinsul motivelor de apel că tatăl său a fost reabilitat, totuşi, nu a reuşit să facă dovada acestei reabilitări, prin depunerea la dosarul cauzei a unei hotărâri judecătoreşti de reabilitare, şi aceasta în pofida faptului că instanţa i-a acordat reclamantului apelant un termen de judecată în acest sens.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 295, art. 296 Cod proc.civ., Curtea a respins ca nefondat prezentul apel şi a menţinut ca temeinică şi legală sentinţa apelată. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Acţiune în pretenţii intentată de o societate comercială... | Legea nr. 10/2001. Imobil donat statului. Caracterul abuziv... → |
|---|
