Legea nr. 10/2001. Unitate deţinătoare. înţeles
| Comentarii |
|
Chiar dacă folosinţa de fapt asupra imobilelor o exercită o altă entitate, unitate deţinătoare trebuie considerată aceea care deţine calitatea de titular al dreptului de administrare, aceasta în condiţiile în care imobilele sunt integrate domeniului public al statului.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 83/A din 16 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1110/2006 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanta Fundaţia Emanuil Gojdu împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii Publice, hotărându-se obligarea pârâtului la a emite dispoziţie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamantă pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 73-75, jud. Cluj, înscris în CF nr. 248 Cluj, cerere comunicată cu notificarea nr. 9155/3/12.02.2002 la Primăria municipiului Cluj-Napoca şi transmisă pârâtului cu adresa IOCN nr. 9145/05.12.2002 de către Institutul Oncologic Cluj.
A fost respins ca prematur capătul de cerere cu privire la restituirea în natură a imobilului.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Primăria municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj şi Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” din Cluj-Napoca pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF 248 Cluj cu nr.top. 3915 a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantei Fundaţia Gojdu, însă în data de 11 iulie 1949, pe temeiul hotărârii nr. 573 a Consiliului de Miniştrii şi a adresei nr. 56759/1949 asupra imobilului a fost întabulat dreptul de proprietate al Statului Român - Ministerul Sănătăţii.
În baza Legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare pentru restituirea imobilului adresată Primăriei municipiului Cluj-Napoca, însă faţă de împrejurarea că imobilul era şi este folosit de Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” notificarea a fost înaintată acestui institut de către Primărie. La rândul său, Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” a înaintat notificarea Ministerului Sănătăţii, fiind vorba despre un imobil ce intră sub incidenţa prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Deşi art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevede obligaţia de a răspunde notificării în termen de 60 zile de la înregistrarea ei, Ministerul Sănătăţii nu a înţeles să soluţioneze notificarea formulată de către reclamantă, în condiţiile în care dovada înaintării notificării şi actelor anexe către minister a fost făcută.
Nu poate fi însă dispusă de către instanţă restituirea în natură a imobilului, căci o asemenea competenţă îi aparţine, iniţial, entităţii administrative care trebuie să soluţioneze notificarea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâtul apelant, deoarece:
- Deşi prima instanţă a reţinut că până la data introducerii acţiunii apelantul nu primise nici o cerere de retrocedare a imobilului în litigiu şi deci, nu deţine notificarea şi actele doveditoare, îl obligă totuşi pe apelant la emiterea deciziei de soluţionare a notificării.
- În aplicarea celor stabilite în partea introductivă a capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 428/2003 este de considerat că are competenţa de soluţionare a cererilor de restituire formulate potrivit Legii nr. 10/2001 fie proprietarul bunului, fie detentorul. Cum spitalele, deci şi Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” din Cluj-Napoca, au personalitate juridică, rămâne că acest institut are obligaţia legală de a soluţiona notificarea formulată de către reclamantă, emiţând cuvenita decizie.
Prin întâmpinare, Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În şedinţa de judecată din data de 16 martie 2007 instanţa a dispus schimbarea încadrării
juridice a căii de atac din recurs în apel.
Cu privire la acest apel Curtea a avut în vedere următoarele:
Într-adevăr, dispoziţiile introductive ale capitolului II din Normele metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 definesc noţiunea de „unitate deţinătoare”, arătând că aceasta este fie unitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste). Acest înţeles al noţiunii de „unitate deţinătoare” se află, de altfel, reiterat şi prin H.G. nr. 250/2007, semnificaţia lui rămânând, astfel, nemodificată.
Este de văzut, totodată, că prin art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată se stabileşte că unitatea deţinătoare are obligaţia ca în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În cauză, asupra imobilului litigios este înscris ca proprietar tabular, sub B+2, „Statul, Ministerul Sănătăţii”, în vreme ce prin art. 1 din H.G. nr. 1106/2002 se stabileşte că imobilele aparţinând Institutului Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” din Cluj-Napoca sunt domeniu public al statului şi se află în administrarea Ministerului Sănătăţii.
Or, cele astfel stabilite prin H.G. nr. 1106/2002 trimit cu îndestulătoare evidenţă la concluzia că, în acord cu înţelesul oferit prin sus-evocatele prevederi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, unitatea deţinătoare a imobilului solicitat de reclamantă este Ministerul Sănătăţii, întrucât acesta este titularul dreptului de administrare asupra imobilelor folosite de Institutul
Oncologic, în condiţiile în care, sub aspectul proprietăţii, acestea sunt integrate domeniului public al statului.
Împrejurarea că Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” are el însuşi personalitate juridică este fără relevanţă, esenţial fiind că dreptul de administrare îi aparţine Ministerului Sănătăţii, astfel că acesta exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică asupra imobilului.
Susţinerile contrare ale apelantului nu ar putea fi, deci, primite, căci ele se depărtează de sensul şi intenţia legii.
În ce priveşte apărarea potrivit căreia notificarea formulată de către reclamantă i-a fost trimisă apelantului doar după pornirea procesului, Curtea observă că deşi din adresa nr. 9145/2002 emisă de Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă” rezultă că înaintarea către Ministerul Sănătăţii a notificării şi actelor doveditoare anexate ei s-ar fi făcut încă din data de 05.12.2002, dovada primirii ei efective de către Minister nu a fost produsă.
Într-o asemenea situaţie, chiar dacă ar rămâne că doar pe timpul prezentului proces apelantul ar fi primit notificarea şi documentele anexate ei, obligaţia de a emite decizie prin care acesta să fie soluţionată se păstrează.
Or, nici până în prezent apelantul nu a emis cuvenita decizie, ceea ce face ca dispoziţiile sentinţei să pară ca legale şi temeinice.
Aşa fiind, apelul se va respinge în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. (Judecător Valentin
Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil donat statului. Caracterul abuziv... | Legea nr. 10/2001. Entitate deţinătoare a imobilului,... → |
|---|
