Legea nr. 10/2001. Imobil ce face obiectul Legii nr. 18/1991, pretins a fi restituit în baza Legii nr. 10/2001
Comentarii |
|
Potrivit art. V alin.(1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcţii de orice fel, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole, şi care au fost trecute în proprietatea statului se vor înainta în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, alin.(2) al acestui articol prevăzând că dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin.(1 din Legea nr. 10/2001 republicată. În consecinţă, întrucât terenul pretins de reclamantă în baza legii, se impune ca notificării reclamantei să i se aplice prevederile art. V alin.(2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 12/A din 11 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 785/31.03.2004, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 298/2004, s-a respins plângerea formulată de petenta B.G., în contradictoriu cu Primarul comunei Baciu, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 159/25.11.2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, prin dispoziţia atacată a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 300 mp, din CF nr. 20 Suceag, nr.top. 124, 125, pe motiv că terenul respectiv se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, respectiv, face obiectul Legii nr. 18/1991. Astfel, în favoarea defunctului soţ al reclamantei, B.A., fiul lui B.I. şi M., de la care terenul a fost preluat de CAP Mera, i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 27997/1586, pentru o suprafaţă de 9 ha, 9553 mp teren, din care, terenul intravilan de 400 m din sola 24, parcela 566/1 este identificat în CF 20 Suceag, nr.top. 124, 125, aspect conformat prin expertiza întocmită în dosar nr. 3627/2002 aş Judecătoriei Cluj-Napoca.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că terenul în litigiu i-a fost deja restituit reclamantei, astfel încât plângerea sa este neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 126/A/04.02.2005, cu motivarea că parcela de 400 mp pretinsă de reclamantă a făcut obiect Legii nr. 18/1991, fiind inclusă în titlul de proprietate nr. 29997/1586, 13.09.2000, constatându-se cu putere de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 1/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, că această parcelă se regăseşte în CF 20 Suceag, nr.top. 124, 125.
Întrucât, cu privire la acest teren s-a făcut deja reconstituirea proprietăţii în baza Legii nr. 18/1991, o nouă cerere de restituire cu privire la acelaşi teren, întemeiată însă pe Legea nr. 10/2001, apare ca inadmisibilă.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 724/23.01.2006, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că, faţă de susţinerile reclamantei, în sensul că terenul, obiect al prezentului litigiu, nu este identic cu cel reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, instanţa avea obligaţia să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare având drept unic obiectiv identificarea imobilului din prezenta cauză, cu cel înscris în titlul de proprietate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj procedându-se la rejudecarea apelului reclamantei, atât pe baza actelor deja existente la dosarul cauzei, cât şi pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de instanţa de rejudecare, conform îndrumărilor din decizia de casare, precum şi pe baza probaţiunii testimoniale administrate în rejudecare.
Analizându-se apelul reclamantei, se constată că acesta este fondat în parte, motivat pe următoarele considerente:
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu nr. 2150/09.11.2001, reclamanta, în calitatea sa de soţie supravieţuitoare a defunctului B.A., fiul defuncţilor B.I. şi B.M., a solicitat restituirea în echivalent asupra terenului intravilan în suprafaţă de 300 mp, situat în sat Suceag, com. Baciu, înscris în CF nr. 20 Suceag, nr.top. 124 şi 125, invocând în motivarea notificării faptul că acest teren a fost proprietatea lui B.I. şi B.M., socrii reclamantei, fiind preluat de CAP Mera în mod abuziv, în anul 1970, prin decizia nr. 1376, respectiv, s-a trecut în proprietatea CAP cota de 20/60 parte din terenul de 1134 mp înscris în CF sus menţionată.
Notificarea reclamantei a fost respinsă prin dispoziţia nr. 159/25.11.2003, emisă de Primarul comunei Baciu, pe motiv că terenul solicitat de reclamantă nu face obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în prevederile art. 8 din această lege, şi a art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut în considerentele acestei dispoziţii că preluarea imobilului nu s-a făcut în mod abuziv, nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, şi că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul de fond, rezultă că defunctul soţ al reclamantei, B.A., a fost fiul numiţilor B.I. şi B.M., de la care, terenul în litigiu a fost preluat de CAP, reclamanta, alături de fiica sa şi a defunctului B.A., numita E.K.M., fiind unicele moştenitoare ale lui B.A., la rândul său unicul moştenitor al lui B.I. şi B.M., calitate susţinută de certificatul de moştenitor nr. 36/15.10.2001.
Potrivit art. 3 alin. 1, lit. a din Legea nr. 10/2001 au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 4 alin. 2 din aceeaşi lege, de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În consecinţă, nu poate fi reţinută argumentaţia din dispoziţia atacată, conform căreia reclamanta nu ar avea calitate de persoană îndreptăţită. Apoi, prin prisma art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, fiind singurul moştenitor care a formulat notificare în baza acestei legi, reclamantei îi profită şi cota celeilalte moştenitoare a lui B.A., E.K.M., care nu a făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia nu s-ar fi făcut dovada de către reclamantă a dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat, câtă vreme, din cuprinsul cărţii funciare nr. 20 Suceag, nr.top. 124 şi 125, rezultă fără putinţă de îndoială că în anul 1970, pe cota de 20/60 parte din imobilul de sub A+1, aferent nr.top. 124, teren în suprafaţă de 200 stj.p. (720 mp), reprezentând porţiunea de proprietate de sub B 12 şi 13, a lui I.I. şi I.Ş., „care în fapt este proprietatea membrilor cooperatori B.I. şi soţia B.M.”, se întabulează dreptul de proprietate în favoarea CAP Mera.
Este ştiut faptul că, potrivit art. 32 şi art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, înscrierile operate în cartea funciară sunt prezumate ca fiind exacte, iar dreptul înscris în favoarea unei persoane este prezumat că există.
În consecinţă, faţă de împrejurarea că în CF nr. 20 Suceag se face menţiunea conform căreia cota de 20/60 parte din nr. top. 124, A+1, este în fapt proprietatea membrilor cooperatori B.I. şi B.M., este evident că nu este reală susţinerea intimatului, conform căreia, nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat.
Cel puţin cota de 20/60 parte din acest imobil a aparţinut socrilor reclamantei, iar prin succesiuni succesive, reclamanta se poate prevala de calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii cu privire la acest imobil, conform art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind moştenitoarea lui B.A., care la rândul său a fost unicul moştenitor a lui B.I. şi B.M.
Conform înscrierilor operate în cartea funciară, nr. top. 124 avea 200 stj.p., iar nr.top. 125 avea 115 stj.p., în total 1134 mp (720 mp + 414 mp).
Ulterior preluării de către CAP Mera a cotei de 20/60 parte din imobilul de sub A+1 din CF 20 Suceag, asupra porţiunii de 378/1134 parte din imobilul de sub A+1, echivalent al cotei de 20/60 parte din acest imobil, proprietatea de sub B 14 a CAP Mera, se întabulează dreptul de proprietate în favoarea lui B.G. şi soţia B.M., cu titlu de drept cumpărare, în calitatea lor de membrii cooperatori.
De altfel, împrejurarea că terenul ce a aparţinut socrilor reclamantei a fost preluat de CAP Mera aproximativ în anii 1970, a fost confirmată şi de martorii audiaţi în cauză, C.G. şi V.E.
Din sentinţa civilă nr. 1/6.01.2003, pronunţată de Judecătoriei Cluj-Napoca în dosar nr. 3627/2002 rezultă că terenul de 400 mp intravilan ce face parte din titlul de proprietate nr. 27997/1586/2000, se regăseşte pe nr.top. 124, 125 din CF 20 Suceag, iar ca urmare a dezmembrării operate cu ocazia întabulării titlului de proprietate, acest teren de 400 mp a primit nr.top. noi 124/2 şi 125/2, rămânând o diferenţă de 734 mp, cu nr.top. noi 124/1 şi 125/1.
Din expertiza tehnică judiciară topografică întocmită în cauză de expert ing. M.M.T., rezultă faptul că din punct de vedere al partidei cadastrale terenul revendicat de reclamantă în prezenta cauză se regăseşte pe nr. top. 563, o suprafaţă de 60 mp şi pe nr.top. 564, o suprafaţă de 400 mp, partidă cadastrală care, începând cu anul 1978, îi aparţine lui B.G., acesta figurând la poziţia nr. 161 din planul cadastral.
Din punct de vedere al hărţilor funciare terenul de 480 mp pretins de reclamantă se identifică în regim de CF cu nr.top. 124 şi 125 din CF 20 Suceag, pe suprafaţa de 163 mp şi în CF 65 Suceag, nr.top. 122 şi 123, pe suprafaţa de 317 mp, aceste din urmă două parcele fiind dispuse la est de nr. top 124 şi 125.
Expertul arată că suprafaţa de 324 mp este folosită de B.G. şi că în realitate, în fapt, CF nr. 20 Suceag are o suprafaţă de doar 486 mp, întrucât, probabil că nr.top. 124 nu avea 200 stj.p. ci doar 20 stj.p., săvârşindu-se deci o eroare la CF cu ocazia operării suprafeţei acestui nr. top, iar nr.top. noi rezultate în urma operării sentinţei nr. 1/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, 124/1 şi 125/1 au o suprafaţă de doar 163 mp.
Parcelele 124/1 şi 125/1 sunt ocupate parţial, arată expertul, de casa familiei B., situată la nr. administrativ 161, însă, se precizează în expertiză, tot terenul existent la nr. administrativ 161, în suprafaţă de 480 mp, este folosit de B.G. şi M.
În considerentele şi concluziile expertizei se arată că din totalul de 480 mp revendicaţi de reclamantă, 165 mp se regăsesc în CF 20 Suceag, nr. top. 124/1 şi 125/1, suprafaţă ocupată de o parte din casa lui B.G., 142 mp se regăseşte în CF 65 Suceag, nr.top. 122 şi 123, pe care de amplasat restul casei lui B.G., iar 175 mp teren reprezintă o suprafaţă liberă de construcţii, aferentă nr. top. 122 şi 123 din CF 65 Suceag.
Faţă de împrejurarea că terenul din CF 20 Suceag nr.top. iniţial 124, 125, a fost cooperativizat şi trecut în proprietatea CAP Mera, este evident că acest teren nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, câtă vreme, art. 8 alin. 1 din această lege, prevede că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu este de ignorat împrejurarea că terenul aferent nr.top. 124/1 şi 125/1 din CF 20 Suceag, în suprafaţă de 163 mp, revendicat de reclamantă prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi pretins şi prin plângerea formulată împotriva dispoziţiei nr. 159/2003, este ocupat de familia B., care de altfel figurează întabulată în cartea funciară nr. 20 Suceag, sub B 15 şi 16, asupra unei porţiuni de 378/1134 parte din imobilul din această CF.
În consecinţă, nici Primarul comunei Baciu, emitentul dispoziţiei atacate în prezenta cauză, şi nici Primăria comunei Baciu nu au calitatea de unitate deţinătoare a imobilului pretins de reclamantă, în sensul Legii nr. 10/2001, neputând deci să dispună, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în privinţa acestui imobil.
Potrivit art. V alin. 1 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcţii de orice fel, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole, şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile
forestiere, care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000.
Alin. 2 al art. V mai sus menţionat prevede că dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Faţă de împrejurarea că reclamanta a atacat în instanţă dispoziţia prin care sa dat curs notificării sale, se poate prezuma că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamantă nu a fost încă definitiv soluţionată, astfel încât, având în vedere că terenul pretins de reclamantă a fost cooperativizat, fiind trecut în proprietatea CAP Mera, este evident că în cauză sunt incidente prevederile art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, impunându-se soluţionarea notificării reclamantei în conformitate cu legile fondului funciar.
De altfel, reclamanta prin cererea introductivă de instanţă a solicitat să fie îndeplinite toate formalităţile necesare restituirii acestui imobil.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată că în cauză îşi găsesc aplicare prevederile art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, solicitarea reclamantei de a-i restituit terenul litigios, putând fi soluţionată doar în conformitate cu legile fondului funciar, având în vedere că terenul a fost preluat de
CAP.
Însă, chiar dacă expertul arată că terenul revendicat de reclamantă se regăseşte şi pe alte nr.top., respectiv 122 şi 123 din CF 65 Suceag, şi doar 163 mp se regăsesc în CF 20 Suceag, nr.top. 124/1 şi 125/1, este de subliniat faptul că reclamanta este îndreptăţită doar cu privire la terenul înscris în CF 20 Suceag, întrucât, prin notificarea pe care a formulat-o reclamanta a emis pretenţii doar cu privire la acest teren.
Aşa fiind, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., se va admite în parte apelul reclamantei conform dispozitivului prezentei decizii.
Solicitarea reclamantei, de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă în temeiul art. 274 Cod proc.civ., având în vedere că nu se poate reţine în sarcina pârâtului intimat nici o culpă procesuală în nesoluţionarea favorabilă a pretenţiilor reclamantei, pentru considerentele anterior expuse.
← Fond funciar. Anularea titlului de proprietate | Drept de proprietate. Inadmisibilitatea acţiunii de drept comun... → |
---|