Legea nr. 10/2001. Entitate deţinătoare a imobilului, necunoscută. Competenţa de soluţionare sa notificării
| Comentarii |
|
Prin prevederile art. 28 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a conferit primăriei localităţii în raza căreia se află imobilul competenţa de a soluţiona notificarea, în cazul în care persoana nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 449/A din 12 decembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 2750/17.02.2004 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul S.P.V. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Cluj şi s-a dispus anularea deciziei nr. 556/16.06.2004 emisă de pârâtă, prin care s-a soluţionat notificarea nr. 799/17.07.2001.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse capetele de acţiune având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului şi obligarea la acordarea măsurilor reparatorii ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc S.M. sub nr. 799/16.07.2001, adresată Primăriei Huedin, reclamantul S.P.V. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a clădirilor amplasate în perimetrul Fermei agricole din oraşul Huedin, imobile care au aparţinut părinţilor săi.
La data de 16 iunie 2004 pârâta SC A. SA a emis decizia nr. 556 prin care a respins notificarea reclamantului cu motivarea că imobilele solicitate nu se înscriu în prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin adresa nr. 204/15.03.2003 pârâta a comunicat reclamantului faptul că imobilele solicitate au fost demolate şi potrivit legii urmează a se adresa Agenţiei Domeniilor Statului
Bucureşti, autoritate implicată în procesul de privatizare iar în cazul în care solicită despăgubiri băneşti, Prefecturii Cluj.
Pârâta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 28 din 5 noiembrie 2003, prin care Agenţia Domeniilor Statului a vândut Asociaţiei de Salariaţi A. Cluj-Napoca un număr de 1.841.940 acţiuni, reprezentând 56,4% din valoarea capitalului subscris, precum şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 1864 cu privire la terenurile aflate în patrimoniul societăţii.
Tribunalul a apreciat că decizia de respingere a notificării este nelegală, întrucât pârâta avea obligaţia de a înainta notificarea şi actele doveditoare autorităţii competente. Deşi sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, competenţa de soluţionare a notificării revenind Agenţiei Domeniilor Statului, se impune în prealabil anularea deciziei emisă de pârâta SC
A. SA, care a fost emisă cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
În şedinţa publică din 10 noiembrie 2004 mandatarul reclamantului, împuternicire în baza procurii judiciare autentice, a precizat că nu înţelege să-şi extindă acţiunea faţă de Agenţia Domeniilor Statului.
În lumina acestor considerente, tribunalul a apreciat că lipsa calităţii procesuale pasive este neîntemeiată cu privire la petitul având ca obiect anularea deciziei nr. 556/16.06.2004, fiind prezentă doar în privinţa petitelor având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului şi obligarea la acordarea măsurilor reparatorii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 78 din 24.02.2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2750/2004 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că pârâta SC A. SA nu a fost niciodată entitate deţinătoare a construcţiilor.
Prin decizia civilă nr. 8889/6.11.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de reclamant, decizia civilă nr. 78/2006 a Curţii de Apel Cluj casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut că instanţa de apel a pronunţat o soluţie cu încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care reclamantul avea angajat apărător ales, iar acesta a fost lipsă la dezbaterea cauzei în fond. S-a mai reţinut că instanţa de recurs era datoare să constate că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, recunoscut ca drept fundamental, atât de Constituţia din 1991, cât şi de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În rejudecare, examinând apelul declarat, curtea a apreciat că este nefondat pentru următoarele motive:
Faţă de modul în care a fost formulată acţiunea, respectiv anularea actului administrativ, respectiv decizia nr.556 emisă de SC A. SA Cluj, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în oraşul Huedin în perimetrul filialei SC A. SA şi obligarea pârâtei la repararea pagubei ce i-a fost cauzată în urma naţionalizării terenului şi a imobilelor, imobile ce au fost demolate, instanţa a pus în vedere reclamantului să-şi precizeze motivele de apel.
În şedinţa publică din 4 noiembrie 2005 reclamantul şi-a precizat motivele apelului în sensul că notificarea, şi, implicit plângerea vizează construcţiile, nu şi terenurile.
Din notificarea formulată de reclamant şi cărţile funciare nr.479 combinată cu proiect Huedin şi CF 1336 Huedin, reiese că reclamantul a solicitat Primăriei oraşului Huedin restituirea terenurilor şi a construcţiilor înscrise în aceste cărţi funciare. Aceasta din urmă a trimis notificarea reclamantului pentru soluţionare către SC A. SA Huedin, care, aşa cum s-a reţinut, a respins notificarea reclamantului, cu motivarea că imobilele solicitate şi care fac obiectul acestei notificări nu se înscriu în prev.art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Dar expertiza tehnică efectuată în cauză constată că terenurile revendicate de reclamant sunt înscrise în alte cărţi funciare, iar clădirile revendicate de reclamant nu au fost înscrise în CF, astfel
că nu se poate preciza locul unde au fost amplasate şi nu se poate demonstra că, clădirile demolate au fost amplasate în zona actualelor construcţii edificate de SC A. SA.
Aceeaşi expertiză a stabilit că dacă se iau în considerare vecinii, după planul de situaţie, rezultă că terenul în litigiu se află în intravilanul oraşului Huedin, zona intersecţiei pârâului Domoş cu şoseaua internaţională, zonă în care şi reprezentantul reclamantului a recunoscut că reclamantul nu a deţinut terenuri.
Pârâta a comunicat reclamantului faptul că imobilele revendicate nu sunt deţinute de ea, aşa cum prevede art.27 din Legea nr.10/2001.
Din sentinţa civilă nr. 33/31 ianuarie 2000 a Judecătoriei Huedin rezultă că SC A. SA şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra unei părţi din terenul înscris în CF 1801/2, or, prin notificare, reclamantul a indicat şi imobilele înscrise în CF 479 şi 1336 Huedin.
Prin urmare, cum în cauză s-a dovedit că pârâta nu a fost niciodată entitate deţinătoare a construcţiilor, prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală de anulare a deciziei nr.556 din 16 iunie 2004, emisă de pârâtă.
Faţă de faptul că nu s-a putut stabili deţinătorul imobilului, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.28 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul.
Prin urmare, apelul declarat de reclamantul S.P.V. este respins ca nefondat. (Judecător Ana Ionescu)
| ← Legea nr. 10/2001. Unitate deţinătoare. înţeles | Legea nr. 10/2001. Imobil cooperativizat. Competenţa... → |
|---|
