Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 19 din data de 07.02.2014
Prin încheierea din data de 29.10.2013 pronunțată în dosarul nr.4858/110/2013 s-a dispus, față de inculpații H.I. și C.V. măsura preventivă a arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.10.2013 și până la data de 26.11.2013 inclusiv, în baza art.148 lit.f C. proc. pen.,vechi.
Măsura a fost menținută odată cu sesizarea instanței cu soluționarea cauzei, în baza art. 300 ind.1 vechiul C.pr.pen. și apoi menținută, în baza art. 300 ind.2 C.pr.pen. la termenele din 22.11.2013 și 10.01.2014.
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la menținerea acesteia s-au avut în vedere pericolul concret pe carte l-ar reprezenta judecarea inculpaților în stare de libertate, așa cum susține apărarea. Fapta era recent săvârșită, în vara anului 2013, era încă vie în memoria colectivității, rezonanța socială a acesteia era în continuare puternic menținută. Reacția fermă a instituției se impunea în continuarea a fi menținută.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 29.10.2013 a Tribunalului Bacău, s-a apreciat că este legală neimpunându-se revocarea ei, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
La luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații H.I. și C.V., sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Cu privire la prima condiție, Tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la acea dată, demonstra că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală"; (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală), care să nască presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis fapte de natură penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura";.
Infracțiunile pentru care inculpații H.I. și C.V. sunt cercetați sunt de "viol";, și "corupție sexuală";, în care subiectele pasive sunt părți vătămate minore de 14 și 17 ani, fiind sancționată de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 ani închisoare (art. 197 alin. 3 teza I Cod penal, parte vătămată mai mică de 15 ani).
Cu privire la cea de-a doua condiție cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că existau în continuare probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost săvârșită infracțiunea, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță și repulsie în rândul opiniei publice.
Față de probatoriul administrat în cauză până la acel moment procesual, s-a reținut că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpaților, față de natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați aceștia, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale, dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acel moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impunea a fi prelungită în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a sa.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Raportat la probele administrate până în acel moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, îi plasa pe inculpați ca fiind prezumtivii autori a săvârșirii faptelor, instanța a apreciat că în speță, existau motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Pentru toate aceste considerente, instanța a menținut arestarea preventivă, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a lor instanța a avut în vedere natura faptei de care sunt suspectați, sfera relațiilor sociale lezate (integritatea corporală, viața, sănătatea), rezonanța socială a faptei date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârșita fapta. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia că se impunea menținerea in stare de arest preventiv a inculpaților pentru a asigura ordinea publică și securitatea cetățenilor.
Aceste aspecte se circumscriau atunci dispozițiilor art.148 lit.f C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifica măsura preventivă a arestului preventiv, sub aspectul necesității acesteia, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că părțile vătămate erau minore, și pentru faptul că instanța nu procedase la audierea în mod direct,nemijlocit a tuturor părților implicate în cauză.
La acest termen de judecată, 06.02.2014, instanța a putut audia și pe cel le-al doilea inculpat -C.V., care a solicitat anterior pe termen pentru studiul dosarului la arhivă, precum și a tuturor martorilor din lucrări. Inculpatul H.I. și părțile vătămate minore, împreună cu reprezentanții legali ai acestora au fost audiați la termenul de judecată anterior, în 09.01.2014.
Raportat la modificările legislative intervenite în materie penală și procedural penală, după data de 01.02.2014, după epuizarea audierii martorilor din lucrări, apărătorii inculpaților - ales și oficiu - au formulat pentru inculpați, cereri de revocare a stării de arest preventiv, sau, înlocuire a acesteia cu măsura preventive prevăzută de art. 202 lit.b NCPP., respectiv - controlul judiciar.
Analizând măsura preventivă luată față de cei doi inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților se apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare pentru următoarele considerente:
Astfel, din materialul probator administrat până in acest stadiu procesual, se reține că: Inculpatul H.I. a fost căsătorit cu numita Vodoc Anișoara, relație din care au rezultat doi copii, în prezent minori. Soții H. au divorțat în anul 2009, iar din această perioadă inculpatul și-a descoperit înclinațiile spre homosexualitate.
Inculpatul C.V. a fost crescut în Centrul de Minori și Tineret Tg. Ocna, jud. Bacău, este cunoscut ca având înclinații homosexuale, iar din anul 2009 formează un cuplu cu inculpatul H.I.. Cei doi inculpați întrețin reciproc raporturi sexuale orale și anale, înclinațiile sexuale ale acestora fiind cunoscute în cartierul de domiciliu din mun. Onești.
Începând cu luna august 2012, în dorința de diversificare a satisfacerii sexuale, inculpații au hotărât să întrețină raporturi sexuale și cu persoane minore, atrăgând în anturajul lor copii ce provin din familii dezorganizate sau față de care a fost dispusă măsura plasamentului la asistenți maternali, cum este și situația părților vătămată V.S. și R.C.Ș.
Este probabil că în acest scop inculpatul C.V. a înființat cu mai mulți ani în urmă și Grupul Coral "S."; , format din tineri cu vârsta sub 18 ani și care provin, de regulă, din centre de plasament.
În asemenea împrejurări, în luna iunie 2013, cel mai probabil în data de 19.06.2013, în timp ce se aflau în mun. Onești, părțile vătămate V.S. și R.C.Ș. au fost acostați de inculpații H.I. și C.V., care sub pretextul acordării unui ajutor la curățenie, le-au cerut să îi însoțească într-un apartament din aceiași localitate, ce aparține surorii inc. H.I.
După ce au ajuns în imobil și au asigurat ușa de acces, inculpatul H.I. le-a cerut pe un ton autoritar celor doi minori să se dezbrace de tricouri, motivând că în acel mod vor trebui să facă curățenie în casă. La scurt timp, ambii inculpați au mers într-o încăpere a locuinței, unde s-au dezbrăcat total de obiectele de îmbrăcăminte, s-au așezat în pat și l-au chemat la ei pe minorul V.S.. În acel timp, partea vătămată R.C.Ș. era plecat la domiciliul său pentru a rezolva o problemă personală, de unde a revenit în circa 15 minute.
Intrând în acea încăpere, partea vătămată V.S. i-a văzut pe cei doi inculpați dezbrăcați și întinși pe pat, iar inc. H.I. i-a cerut să se apropie de el și să întrețină raport sexual oral.
Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul H.I. a strigat amenințător la aceasta, a tras-o spre el și i-a introdus penisul în gură, întreținând astfel un raport sexual oral până la ejaculare.
În acest interval de timp, inculpatul C.V. s-a aflat permanent în încăpere, acordând astfel sprijin moral inculpatului H.I..
Între timp, în locuință a revenit și minorul R.C.Ș., care a fost luat de către inc. C.V. și condus într-o altă încăpere, unde tot prin constrângere, a întreținut cu acesta raport sexual oral. La acest act sexual, în parte, a fost obligat să asiste și minorul V.S..
După epuizarea actului sexual dintre C.V. și R.C.Ș., aceiași parte vătămată a fost preluată de inc. H.I. și condusă în baie, unde timp de aproximativ 30 de minute au întreținut raport sexual oral. Ambele fapte de viol săvârșite de cei doi inculpați împotriva minorului R.C.Ș., au fost comise în prezența părții vătămate V.S., care se afla în locuință și chiar a privit consumarea actelor sexuale.
După consumarea actelor sexuale cu cei doi minori, ambii inculpați le-au pus în vedere părților vătămate să nu spună nimănui nimic despre ceea ce li s-a întâmplat, amenințându-i cu acte de violență și că, în caz contrat, îi vor informa pe părinții lor despre faptul că fumează, consumă băuturi alcoolice și chiar întrețin relații sexuale cu alți bărbați.
Audiații fiind, ambii inculpați recunosc consumarea unor acte sexuale orale și anale între ei și părțile vătămate, invocând faptul că aceste acte sexuale au avut loc cu consimțământul acestora.
De asemenea, se constată că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că au fost audiați toți martorii din lucrări, toate părțile vătămate și inculpații, cauza fiind amânată pentru audierea martorilor în circumstanțiere solicitați de către cei doi inculpați.
Pe de altă parte, din depozițiile martorilor audiați la acest termen de judecată, respectiv M. D. și M.I., rezultă o situație familiată deosebit de gravă, atât în familia inculpatului H., cât și pentru inculpatul C.
Astfel, inculpatul H. a lăsat acasă, la data arestării sale - 29.10.2013 pe mama sa în vârstă de 86 de ani și care în acest timp a suferit un atac cerebral, iar martora M., care este vecina de bloc a acestui inculpat, a arătat că această persoană în vârstă, suferă cumplit de pe urma lipsei fiului său. Ea este neputincioasă, nu are pe nimeni cine să o ajute, și chiar se roagă a-i fi luată viața cât mai curând. Cei doi copii minori ai inculpatului H., care până atunci - la momentul arestării sale, se aflau în grija sa, au fost trimiși la bunicii materni, undeva în județul Botoșani, unde locuiesc în condiții absolut improprii, fiind nevoiți să-și taie lemne, să se îngrijească singuri, deoarece și acești bunici sunt bătrâni și bolnavi.
Despre fiul cel mare al inculpatului H. s-a aflat că este suferind cu pancreasul și că are nevoie de tratament medical și regim alimentar special.
Iată că de pe urma arestării sale preventive, au avut de suferit alte cinci persoane, doi copii minori și trei persoane vârstnice. Toți aceștia se descurcă cumplit de greu de trei luni de zile, pe timp de iarnă. Inculpatul H.I., la data arestării avea loc de muncă, și le asigura acestora cele necesare, măcar în limita puterii sale. Vreme de trei luni toți aceștia au fost lipsiți și de acest minim nivel de creștere, educare, și întreține.
De cealaltă parte, martorul M.I.,coleg de apartament cu inculpatul C.V., a arătat faptul că toți cei patru locatari ai apartamentului social în care stau, provin din Centrul de Plasament. Acestora le-a fost repartizat din partea ANL această locuință socială compusă din patru camere, în care locuiesc ei doi și alt doi prieteni, care în prezent au plecat să muncească în afara țării. A mai rămas martorul M.I., care, de la data arestării colegului său - 29.10.2013, a trebuit să suporte cheltuielile legate de întreținerea acestui apartament, plătind întreținerea, lumina și gazul. El nu are loc de muncă, și a reușit să iasă din iarnă prin muncile prestate la diferite persoane, și chiar cântând în corurile bisericilor. Mare parte a cheltuielilor au fost suportate prin donație de la SCV H. Mai mult, martorul M. nu a putut achita, așa că în prezent a fost sistat furnizarea de curent și gaze naturale.
Temerea sa este mare, că neputând plăti în continuare, vor fi evacuați din apartament și locuința se va repartiza altor copii ce între timp au devenit majori, ieșiți din centrul de plasament.
Pe de altă parte, se apreciază că, raportat la conduita procesuală a inculpaților măsura preventivă dispusă inițial nu mai este în continuare, proporțională cu scopul urmărit - în sensul că au dat dovadă de sinceritate, au cooperat cu instanța de judecată.
Nu același lucru se poate spune despre părțile vătămate, care deși audiate, și ei și martorii, nu au dat dovadă de seriozitate, nu au realizat gravitatea faptelor. Mai mult chiar, două dintre părțile vătămate V.S. și R.C., provin tot din centru de plasament, dar care au avut "șansa"; de a fi adoptați, de a avea o familie cu un cămin stabil, ce le-a asigurat creșterea, educarea. Ei sunt în prezent elevi la Seminarul Teologic fie la Cluj, fie, la Piatra Neamț. De aceleași șanse nu a avut parte nici inculpatul C.V. și nici martorul M.. Ei, aceștia din urmă, prin forțe proprii, au constituit în urmă cu 10 ani un cor, și odată pe an, desfășoară activități artistice prin înființarea Corului "S."; din mun.Onești, cu care se deplasează prin țară, și colindă. Este, așa cum spunea martorul M. :";ocazia ca foști colegi ai Centrului de plasament să se întâlnească odată pe an și să se bucure împreună de colinde";. Nu mult a lipsit și celor două părți vătămate V. și V. să rămână în același mediu.
Din audierea nemijlocită în fața instanței, s-a putut contura o imagine, care nu este la fel de "inocentă"; pentru părțile vătămate, în sensul că s-a aflat cum că partea vătămată V. a sustras de la asistentul maternal d-na T., suma colosală de aproximativ 14.000.000 ROL cu ceva timp în urmă, că d-na a făcut de două ori atac cerebral datorită "ascultărilor fiului său";.
Nici despre părțile vătămate R. și D., nu pot fi spuse lucruri deosebit de frumoase. Astfel, inculpații au relatat și confirmat de martorul M., că de multe ori, minorul D. a venit la locuința lor socială în stare avansată de ebrietate, "că nu se putea înțelege cu el";, iar că partea vătămată R., s-ar fi lăudat că asemenea acte sexuale au desfășurat în pridvorul unei biserici în mun.Cluj.
Adevărul se pare că este undeva la mijloc. Ambele tabere au propria lor vină. Cea mai mare, desigur aparține inculpaților care nu i-au trimis pe cei trei băieți acasă la părinții lor și "au căzut în plasa"; cum spun inculpații. Dar, nici părțile vătămate nu sunt la fel de curați, cum rezultă la prima lectură a actului de sesizare al instanței. Prin audierea inculpaților, s-au relevat și aspecte mai puțin curate ale comportamentelor părților vătămate. Aceștia, nu au solicitat probe în plus față de martorii indicați în rechizitoriu.
Inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri.
Ceea ce determină instanța, cu precădere la admiterea acestor cereri, sunt starea de sănătate a membrilor familiilor inculpaților și necesitatea prezenței lor în mijlocul familiei astfel încât Instanța apreciază că este necesară cercetarea sa în stare de libertate pentru a da posibilitatea să asigure supravegherea și îngrijirea familiei sale, (pentru inculpatul H.I.) pentru a putea avea un loc de muncă și cu ce să întrețină apartamentul social (pentru inculpatul C.V.).
Urmărirea penală a fost finalizată, în prezent dosarul se află la sfârșitul cercetării judecătorești și apreciem că prin impunerea de măsuri mai puțin severe, aceea a controlului judiciar, cu respectarea obligațiilor, respectiv de a interzice să ia legătura , cu fiecare dintre martorii indicați în rechizitoriu, putem avea în continuare parte de desfășurarea procesului penal fără incidente, fără a ne afla în ipoteza în care inculpații ar dori să influențeze vreun martor, să distrugă vreun mijloc de probă. Sancțiunea unui astfel de comportament este cunoscută de inculpați , revenirea în starea de arest preventiv, insă apreciem că nu va fi nevoie, întrucât așa după cum au pledat apărătorii avem în față inculpați fără antecedente penale, și care merită să li se acorde această încredere, de a fi judecați în continuare în stare de libertate.
Față de considerentele expuse, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.215 C. proc. pen., precum și, analizând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar, este suficientă pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (4) lit.b C. proc. pen.,și art. 215 C.pr.pen.
Despre cererile de revocare a stării de arest preventiv, instanța nu poate fi de acord, motivat de faptul că măsura dispusă inițial, la 29.10.2013 și menținută ulterior s-a făcut cu respectarea normelor legale, fiind susținută în cadru juridic existent și menținut în actuala configurare a materiei măsurilor preventive arătate de art. 202 NCPP. De altfel, solicitarea de revocare a arestului preventiv a fost una subsidiară, în principal s-a dorit aplicarea acestei măsuri preventive noi prevăzute de noul cod de procedură penală, a controlului judiciar. În temeiul art. 215 C.pr.pen. cu art. 202 alin.4 lit.b
C.pr.pen. admite cererile control judiciar formulate de inculpații H.I. și C.V. prin apărători, și în consecință:
Dispune punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților H.I. și C.V. dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În temeiul art. 215 C.pr.pen. stabilește ca inculpații să respecte următoarele obligații:
a) Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către de instanță, - Poliția mun.Onești - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu depășească limita municipiului Onești, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se aproprie de părțile vătămate V.S., R.C.Ș. și D. T.Ș., de membrii familiilor acestora și alți martorii ori alte persoane ce urmează a fi audiați în cursul urmăririi penale și la instanță, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În temeiul art. 215 alin.3 Cod pr.penală, atrage atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Respinge cererile de revocare a stării de arest preventiv formulate de inculpați prin apărători.
Constă că inculpatul H.I. a avut apărător ales, iar inculpatul C.V. a avut apărător desemnat din oficiu
În temeiul art. 275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la comunicare.
| ← Arestarea preventivă. Art. 218 al. 1,3 lit. b şi al. 4 din... | Recurs inadmisibil. Jurisprudență Procedură civilă şi... → |
|---|
