Lipsa de diferenţiere, în ce priveşte termenul de introducere a acţiunii în anularea unui act administrativ, între motivele de nulitate absolută şi cele de nulitate relativă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 7554 din data de 13.10.2014
Fiind un act administrativ, procesului-verbal i se aplică regulile de contestare prevăzute de art. 7 și 11 Legea nr. 554/2004. Așadar, împotriva actului a fost formulată plângere prealabilă, iar împotriva răspunsului la plângere (comunicat recurentului în 20.02.2012), trebuia formulată acțiune la instanță în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Lege.
Recurentul nu a respectat acest termen, depășind nu numai termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Lege, dar și cel de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Lege.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că nulitatea pe care o invocă este una absolută și, deci, imprescriptibilă extinctiv sunt nefondate, deoarece, cu toate că aserțiunea recurentului este corectă în privința nulităților de drept civil, în materia dreptului administrativ nu se face distincție sub aspectul termenului de contestare între nulitățile absolute și cele relative, ambele trebuind a fi invocate în termenele și cu procedura prev. de art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Singura diferență dintre cele două tipuri de nulități rămâne cea privind subiectele care le pot invoca, la care se adaugă, cel puțin la nivel teoretic, și cea privind posibilitatea confirmării ulterioare a validității actului.
Nulitatea de drept administrativ nu poate fi invocat de sine stătător, cum ar fi dorit recurentul, ci numai prin cererea de anulare a actului ce conține motivul, intrinsec sau extrinsec, de nulitate.
Așadar, instanța de fond a respins în mod corect cererea reclamantului, considerând că nu au fost respectate termenele prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Decizia nr. 7554 din 13.10.2014 a Curții de Apel Galați
Prin sentința nr. 400/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 4887/121/2013*, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.D., a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâți și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.I.F. București și A.N.I.F. - filiala Galați, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul S.M., prin reprezentant convențional, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că, în timpul desfășurării concursului organizat conform Ordinului MADR nr. 229/18.11.2011, s-a încălcat legea în sensul că toate posturile de inspector au fost reunite și tratate în mod egal, amestecându-se concurenții cu studii superioare de lungă durată cu cei cu studii de subingineri. Astfel, prin fraudă la lege, s-au produs discriminări flagrante.
Instanța de fond a reținut greșit incidența disp. art. 11 alin. 1 și 2 din Lege, deoarece reclamantul nu a atacat un act/contract administrativ, ci a solicitat constatarea nulității absolute a concursului, care este imprescriptibilă.
De altfel, pe rolul instanțelor există un dosar în care s-a invocat nulitatea absolută a numirii directe pe post a unei persoane din Comisia de organizare a concursului, fapt ce va atrage nulitatea concursului, după soluționarea definitivă a dosarului.
În drept, a invocat disp. art. 483, 488 pct. 8, 496, 497 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata A.N.I.F. - filiala Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că textul art. 25 din Regulamentul de desfășurare a concursului este clar, la fel și art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind formulată peste termen.
Recurentul încearcă eludarea tardivității prin invocarea nulității absolute a concursului.
În drept, a invocat disp. Legii nr. 554/2004.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A formulat întâmpinare și intimata A.N.I.F. București, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că susținerile recurentului privind imprescriptibilitatea nulității absolute a concursului sunt doar o tentativă de eludare a dispozițiilor obligatorii ale art. 11 Legea nr. 554/2004.
În drept, a invocat disp. art. 11 alin. 1 și 2 Legea nr. 554/2004.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Curtea reține că, în aplicarea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 229/18.11.2011 prin care s-au dispus măsuri pentru stabilirea structurii organizatorice a ANIF înființată conform OUG 82/2011, a fost emis Regulamentul privind procedura de selectare a personalului angajat în cadrul ANIF RA, care se desființează, ce urmează a fi preluat în limita numărului maxim de 1500 posturi de către A.N.I.F.
Regulamentul a stabilit că personalul angajat urmează a fi selectat pentru preluare pe bază de concurs (selecție de dosare și interviu). Împotriva rezultatului concursului, candidații puteau formula, conform art. 22, contestație la comisia de soluționare a contestațiilor.
Potrivit art. 25 din Regulament, candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației se putea adresa instanței de contencios administrativ, potrivit legii.
Curtea apreciază că actele normative care au reglementat procedura de selecție a personalului au stabilit că actele emise de comisia de soluționare a contestațiilor au caracter de act administrativ, pornind, cel mai probabil, de la premisa că entitatea emitentă are atribuții care implică exercițiul puterii publice.
Fiind un act administrativ, procesului-verbal nr. 105/29.12.2011 i se aplică regulile de contestare prevăzute de art. 7 și 11 Legea nr. 554/2004. Așadar, împotriva actului a fost formulată plângere prealabilă, iar împotriva răspunsului la plângere (comunicat recurentului în 20.02.2012), trebuia formulată acțiune la instanță în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Lege.
Recurentul nu a respectat acest termen, depășind nu numai termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Lege, dar și cel de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Lege.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că nulitatea pe care o invocă este una absolută și, deci imprescriptibilă, extinctiv sunt nefondate deoarece, cu toate că aserțiunea recurentului este corectă în privința nulităților de drept civil, în materia dreptului administrativ nu se face distincție sub aspectul termenului de contestare între nulitățile absolute și cele relative, ambele trebuind a fi invocate în termenele și cu procedura prev. de art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, s-au pronunțat în mod neechivoc doctrina de specialitate și practica judiciară (de ex., Decizia nr. 1362 din 18.03.2014 a ÎCCJ - Secția de contencios administrativ).
Singura diferență dintre cele două tipuri de nulități rămâne cea privind subiectele care le pot invoca, la care se adaugă, cel puțin la nivel teoretic, și cea privind posibilitatea confirmării ulterioare a validității actului.
Nulitatea de drept administrativ nu poate fi invocată de sine stătător, cum ar fi dorit recurentul, ci numai prin cererea de anulare a actului ce conține motivul, intrinsec sau extrinsec, de nulitate (actul privind rezultatul concursului).
Așadar, instanța de fond a respins în mod corect cererea reclamantului, considerând că nu au fost respectate termenele prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Dreptul muncii; jurisdicţia muncii . Jurisprudență Indemnizaţii | Apel. Lipsă apărare la fond. Trimitere spre rejudecare. → |
|---|
