Lipsa discernământului la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, consecinţe
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1290 din data de 27.09.2017
DECIZIA CIVILĂ NR.1290
Data - 27.09.2017
Autor: Carmen Andreea Necula
Titlu - lipsa discernământului la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, consecințe
Domeniu asociat - Acțiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 03.07.2016, sub nr. de mai sus reclamanta XXX prin tutore YYY în contradictoriu cu pârâții ZZZ și UUU a solicitat instanței să declare nulitatea relativa a Promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare autentificate sub nr. X la BIN XX - pentru lipsa discernământului promitentei-vanzatoare VVV, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost pusa sub interdicție prin Sentința civila nr.194/2015 a Judecătoriei Sinaia, fiind numit in calitate de tutore, YYY și că hotărârea judecătoreasca statuează ca, incepand cu data de 02.06.2015 reclamanta XXX este lipsita de discernământ.
A arătat reclamanta, prin tutore, că parata ZZZ este nepoata reclamantei VVV, iar promitentul cumpărător, paratul UUU, este concubinul petentei ZZZ și cu toții locuiesc in aceeași casa (casa cu curte), imobilul nefiind intabulat in cartea funciara.
S-a arătat și că la data de 03.11.2011, parata XXX a împuternicit pe parata YYY, nepoata ei, cu Procura autentificata sub nr. 767/03.11.2011 la BNP Mariana Vasiu, sa instraineze, in numele mandantei si pentru aceasta, cota sa indiviza din imobilul identificat mai sus, compus din parter + curte. La 03.11.2011, parata avea inca discernământ.
Uzând de procura, la data de 31.07.2014, parata ZZZ a incheiat Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare autentificata sub nr. X la BIN Boian Elena Luminița, prin care parata, in calitate de mandatar al reclamantei VVV, a promis vânzarea întregului imobil situat la parter și curtea către promitentul cumpărător paratul UUU, pentru suma de 5000 euro, suma despre care se consemnează in actul autentic ca a fost incasata integral.
Reclamanta a arătat că discernământul său nu mai exista anterior datei de 31.07.2014 - data perfectării Promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare autentificata sub nr. X la BIN XX, însă la data de 31.07.2014, nepoata ei, parata YYY, a incheiat in numele ei promisiunea de vânzare a proprietății către iubitul ei, a incasat si prețul, fara ca apoi sa-1 remită mandantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 1205 C.civil.
Pârâta ZZZa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, solicitând referitor la fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că a acționat ca mandatar al bunicii sale, reclamanta VVV, in baza procurii speciale autentificate sub nr. --- de BNP Mariana Vasiu, prin care reclamanta o împuternicea sa înstrăineze cota parte deținuta de aceasta din imobilul situat in Or. -----, jud. Prahova.
Având in vedere prevederile art. 2009 si urm. C. civ., referitoare la mandat, precum și principiul « res inter alios acta, neque nocere, neque prodesse potest », rezultă că mandatul nu produce efecte juridice față de terțe persoane, deoarece drepturile și obligațiile se nasc direct în beneficiul sau în sarcina mandantului.
A arătat pârâta că față de cel reprezentat, contractul încheiat prin reprezentare produce efecte juridice depline, ca și cum ar fi fost încheiat de el însuși, în schimb, față de reprezentant, actul nu produce, în principiu, nicio consecință, deoarece el nu este si nu devine parte în raportul juridic. In sarcina lui se pot naște doar obligații personale față de cel reprezentat, când își depășește limitele mandatului și acționează în mod fraudulos, derivate din contractul de mandat; în consecință, pentru acțiunea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar, acesta nu are calitate procesuală pasivă.
A menționat pârâta că reclamanta nu a formulat, in speța, cereri întemeiate pe executarea mandatului dat acesteia in vederea vânzării cotei parti deținute din imobilul sus menționat, ci a solicitat doar anularea promisiunii de vânzare cumpărare pentru lipsa discernământului, un act juridic in care pârâta nu este parte, ci doar reprezentant al reclamantei, parti in aceasta promisiune fiind reclamanta, actualmente reprezentata prin tutore, si paratul UUU, astfel ca pârâtei nu i se poate atribui calitate procesuala pasiva in legătura cu acest petit.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a arătat că în anul 2011, bunica sa , reclamanta VVV, a împuternicit-o prin procura speciala sa vand cota parte care ii aparține din imobilul situat in Or. -----, jud. Prahova.
A arătat pârâta că aceasta folosea o parte din imobil la parterul casei de locuit compus din trei camere , baie, hol, veranda si pivnița la subsol, precum si anexa compusa din bucătărie si magazie. Imobilul se afla in stare de degradare, care avansa pe măsura ce trecea timpul, necesitând reparații pe care reclamanta nu si le permitea. Pârâta a mai arătat că vânzarea imobilului era absolut necesara, pentru a preveni o deteriorare iremediabila si acest aspect a fost avut in vedere si de reclamanta la momentul acordării mandatului in acest sens.
A menționat pârâta că lucrările de întreținere care nu sufereau amânare au început in 2011, paratul UUU fiind de acord sa o susțină financiar in efectuarea reparațiilor urgente, cu acordul bunicii sale, reclamanta VVV, care la momentul începerii lucrărilor era in deplinătatea facultăților mintale.
Pârâtul UUUa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Pârâtul a arătat că se află in relații de prietenie cu parata YYY. In anul 2011 a insotit-o la domiciliul bunicii sale, reclamanta VVV, in repetate rânduri, pentru a o ajuta cu diverse sarcini gospodărești pe care bunica sa nu le mai putea indeplini, cumpăraturi, curățenie.
A relatat pârâtul că a constatat degradarea accentuata a imobilului compus din parterul casei de locuit, respectiv trei camere , baie, hol, veranda si pivnița la subsol, precum si anexa compusa din bucătărie si magazie, motiv pentru care reclamanta XXXa hotărât, de comun acord cu parata YYY, sa vanda imobilul, intrucat reclamanta nu-si permitea renovarea acestuia. Astfel, la acel moment, imobilul prezenta crăpaturi in tencuiala, necesita tâmplărie noua, usi si geamuri noi, instalațiile sanitare erau aproape nefuncționale. Știind ca parata ZZZa fost mandatata de reclamanta in sensul vânzării imobilului, a consimțit sa le ajute la renovarea locuinței, urmând ca sa-și recupereze banii investiți in lucrări din prețul vânzării imobilului. Aceste aspecte le-a stabilit împreuna cu reclamanta si parata in 2011, la acel moment reclamanta fiind in deplinătatea facultăților mintale.
A precizat pârâtul că, întrucât era dificil sa găsească un cumpărător, având in vedere starea in care se afla imobilul, dar si situația juridica a acestui imobil si suprafața foarte mica de teren aferenta, la sfârșitul anului 2012, reclamanta i-a propus sa cumpere el imobilul, având in vedere faptul ca lucrările avansaseră si trebuiau continuate. Au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare in luna iulie 2013, deoarece abia atunci a putut achita suma de 5.000 euro aferenta acestui antecontract. La momentul încheierii antecontractului, reclamanta XXX era perfect conștienta, manifestandu-si acordul si mulțumirea fata de faptul ca imobilul nu va ramane in paragina. Pârâtul a arătat că a refăcut tencuiala interior si exterior, a montat geamuri termopan, a refăcut instalațiile sanitare, a placat cu gresie si faianța baia si bucătăria, a înlocuit ușile, a reparat instalația electrica, toate aceste aspecte fiind susținute de proba cu înscrisuri si martori.
În drept, pârâtul a invocat disp.art. art. 2009 si urm. C.civ.
La data de 10.05.2016, reclamantul XXX a formulat o precizare a temeiului de drept al acțiunii introductive, arătând că își întemeiază acțiunea pe disp.art.2030 al.1 lit.c Cod.Civil.
În cauză prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul tutorelui YYY, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii ____.
Judecătoria Sinaia a pronunțat sentința civilă nr. 211/07.03.2017 prin care a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei YYY, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulata fata de o persoana fara calitate procesuala pasiva, a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata către parata ZZZ in cuantum de 3000 lei reprezentând onorariu avocat. De asemenea, prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de reclamanta XXX(decedata), prin tutore YYY în contradictoriu cu pârâtul UUU ca neîntemeiata, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata către parat, in cuantum de 3000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ZZZ prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că pârâta ZZZ a avut calitatea de mandatar al numitei XXX pentru a înstrăina cota din imobilul situat in Azuga, str. Florilor, nr. 28 și că prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat declararea nulității relative a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 2870 din 31 iulie 2014 pentru lipsa discernământului promitentei vânzătoare VVV.
Raportându-ne la acest capăt de cerere prima instanță a constatat că YYY, având doar calitatea de mandatar al numitei XXX conform procurii autentificată sub nr. 767 din 3.11.2011 de BNP Mariana Vasiu, depusă la dosarul cauzei, nu are calitate procesuală pasivă in prezenta cauză și că în sarcina acesteia se pot naște doar obligații personale față de cel reprezentat, când își depășește limitele mandatului și acționează în mod fraudulos, derivate din contractul de mandat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare cu privire la cota din imobilul situat in orașul Azuga, str. Florilor, nr. 28, jud. Prahova a fost încheiată între XXX si pârâtul UUU la data de 31 iulie 2014 autentificata sub nr. 2870 de BNP Bojan Elena Luminița.
Verificând procura dată numitei ZZZ instanța a constatat că aceasta era in vigoare la data semnării promisiunii de vânzare-cumpărare, întrucât in procura s-a stabilit că mandatul este valabil până la revocare, neexistând dovezi in cauză că mandatul ar fi fost revocat.
Din probatoriul administrat in cauza prima instanță a mai reținut ca numita XXX a avut discernământ atât la semnarea procurii cât și la momentul când s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare, părțile arătând că au constatat că defuncta s-a îmbolnăvit in perioada septembrie-octombrie 2014.
De asemenea, s-a arătat că reclamantul a arătat la interogatoriul ce s-a administrat in cauza ca defuncta s-a îmbolnăvit in perioada septembrie-octombrie 2014, iar pârâții arată la interogatoriul administrat in cauza, că defuncta a fost supusa unei expertizări in noiembrie 2014, ocazie cu care s-a constatat ca nu mai avea discernământ.
Prima instanță a apreciat că numai de la momentul punerii sub interdicție prin Sentința civilă nr. 194 din 13.03.2015 pronunțata de Judecătoria Sinaia, s-a stabilit că defuncta nu mai are discernământ, constatând instanța și că în cauză nu s-a solicitat administrarea probei cu expertiză medico-legală.
Prima instanța a mai constatat ca in cauza nu s-a făcut dovada lipsei discernământului numitei VVV, sens în care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 12.05.2017, reclamantul YYY, solicitând anularea hotărârii, judecarea în fond a cauzei și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență că acțiunea a fost întemeiată atât pe disp. art. 1205, cât și pe art. 2030 alin.1 lit.c C.civ., ambele temeiuri justificând calitatea procesuală pasivă a semnatarei mandatare a promisiunii de vânzare-cumpărare, în contextul în care art. 2030 alin.1 lit.c) vizează încetarea mandatului și semnifică faptul mandatarului de a acționa în lipsa mandatului valabil.
Apelantul-reclamant a apreciat că pârâta este semnatara promisiunii de vânzare-cumpărare și este, cu adevărat, promitenta-vânzătoare a imobilului, acționând fără mandat valabil, după încetarea acestuia.
Apelantul-reclamant a precizat că mandatul încetase de drept în condițiile art. 1205 alin.2 C.civ. și că instanța a reținut greșit că promitenta-vânzătoare Țicu Eleonora avea discernământ la data semnării promisiunii, relevante fiind răspunsurile pârâților la interogatoriu, în care au arătat că au cunoscut lipsa discernământului defunctei de abia în luna noiembrie 2014, deși cererea de punere sub interdicție fusese formulată din septembrie 2014.
Apelantul-reclamant a învederat că proba cu expertiză medico-legală nu este utilă în cauză, față de probele administrate în vederea pronunțării sentinței civile nr.194/13.03.2015. De asemenea, nu este relevant în cauză că sentința menționată a fost pronunțată ulterior semnării promisiunii, față de dispozițiile art. 1205 alin.2 C.civ.
În drept, apelantul-reclamant a invocat art. 466 și urm., art. 480 alin.3 C.proc.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 30.05.2017.
La data de 6.07.2017 intimații-pârâți ZZZ și UUU au formulat întâmpinare la apel, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.
În apărare, s-a arătat, în esență, că pârâta ZZZ a acționat ca mandatar al bunicii sale, în baza unei procuri, astfel că față de reprezentant contractul astfel încheiat nu produce efecte întrucât nu este parte în raportul juridic, iar reclamanta nu a formulat cerere întemeiată pe executarea mandatului, ci a solicitat anularea promisiunii de vânzare.
Intimații-pârâți au mai precizat că au acționat cu acordul defunctei, fapt confirmat de martorii audiați, care au declarat că pe parcursul efectuării lucrărilor de renovare aceasta avea discernământ și era în relații bune cu intimații.
S-a arătat și că nu este incident motivul de încetare al mandatului indicat de apelantul-reclamant, întrucât la data semnării antecontractului, mandanta nu era în incapacitate, iar anterior efectuării expertizei medico-legale psihiatrice din data de 30.10.2014 nu au existat dovezi referitoare la lipsa discernământului.
La data de 27.07.2017 apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat că a preluat calitatea procesuală a reclamantei, al cărei tutore a fost desemnat, prin efectul transmisiunii averii succesorale. A mai precizat că încetarea mandatului operează în temeiul legii, că sentința civilă nr. 194/13.03.2015 are atât autoritate, cât și putere de lucru judecat față de intimații-pârâți, fiind suficientă pentru admiterea acțiunii, și că afirmațiile intimaților-pârâți sunt contrare celor susținute în dosarul ce a avut ca obiect punerea sub interdicție.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate motivul de apel ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte ZZZ, tribunalul constată că sunt nefondate criticile apelantului-reclamant.
Sub acest aspect, tribunalul menționează dispozițiile art. 36 C.proc.civ. care definesc calitatea procesuală ca rezultând din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Părțile nu au contestat că singurul capăt de cerere formulat în prezenta cauză este anularea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. X. Independent de motivele de fapt și de drept invocate în susținerea nulității relative a acestui act juridic, părți în prezentul litigiu nu pot fi decât părțile care au încheiat actul juridic, întrucât numai în patrimoniul lor se vor produce consecințele desființării actului. Desigur că prin parte a actului juridic se înțelege numai persoana în patrimoniul căreia s-au născut drepturile și obligațiile izvorâte din contractul a cărui nulitate se solicită, și nu reprezentantul acestor părți. Prin urmare, atât timp cât nu s-au formulat pretenții cu privire la contractul de mandat în care intimata-pârâtă a fost, într-adevăr, parte, aceasta nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Chiar dacă ar fi încetat contractul de mandat, aceasta tot nu putea deveni parte în promisiunea bilaterală, cât timp nu era proprietarul imobilului promis spre vânzare.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul reține situația de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv că la data de 31.07.2014 s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. X de BIN ---, prin care defuncta XXX s-a obligat să vândă intimatului-pârât UUU cota sa din imobilul situat în oraș -----, jud. Prahova și dreptul indiviz din terenul curți-construcții în suprafață de 125 mp situat la aceeași adresă. Prin același contract intimatul-pârât și-a asumat obligația corelativă de a cumpăra imobilul la prețul de 5000 euro. Această promisiune bilaterală a fost semnată de promitenta-vânzătoare prin mandatarul său, desemnat prin procura autentificată sub nr. --- de BNP ---.
Prin sentința civilă nr. 194/13.03.2015, definitivă prin neapelare la data de 02.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1480/310/2014, s-a dispus punerea sub interdicție a bolnavei XXX, fiind numit tutore apelantul-reclamant din prezenta cauză. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în considerente că actele medicale depuse la dosar și expertiza medico-legală psihiatrică au relevat faptul că bolnava nu posedă capacitate psihică de înțelegere și apreciere critică a consecințelor faptelor sale, neavând discernământ și nici capacitate mentală de a se îngriji de propriile interese, reținându-se că această stare s-a dezvoltat pe fondul afecțiunii de care suferea defuncta, respectiv demență vasculară severă.
Tribunalul reține că din cuprinsul acelorași considerente, care sunt deopotrivă învestite cu autoritate de lucru judecat atunci când susțin soluția din dispozitiv, rezultă și că la data de 30.10.2014 s-a efectuat expertiza medico-legală psihiatrică ce a concluzionat că persoana bolnavă prezintă diagnosticul demență vasculară severă și că nu are discernământ, în urma unui accident vascular suferit la data de 15.09.2013.
Se observă că această expertiză este situată la exact 3 luni de la încheierea actului juridic a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.
Este adevărat că efectele punerii sub interdicție se produc de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, însă ca o măsură de protecție pentru persoana lipsită de discernământ, art. 1205 alin.2 C.civ. prevede că poate fi anulat și contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute.
Această reglementare prevede o prezumție în sensul lipsei discernământului, atunci când persoana pusă sub interdicție a încheiat anterior acestui moment un act juridic deși existau cauzele punerii sub interdicție, adică afecțiunea medicală care o lipsea de discernământ, inclusiv anterior punerii sub interdicție. Soluția legislativă se impune având în vedere pe de o parte, că de obicei persoanele interesate nu sesizează instanța cu o cerere de punere sub interdicție de îndată ce se produc evenimentele care lipsesc partea de discernământ și, pe de altă parte, procedura de punere sub interdicție presupune efectuarea unor cercetări de către procuror și administrarea unor probe, astfel că poate trece un timp îndelungat de la sesizarea instanței și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Deși au fost invocate în cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că prima instanță nu a analizat incidența acestei dispoziții legale, limitându-se la aprecierea că sentința de punere sub interdicție produce efecte de la pronunțare. Cu toate acestea, chiar în lipsa administrării în prezenta cauză a probei cu expertiză, din înscrisurile aflate în dosar și din considerentele sentinței civile nr. 194/13.03.2015 se poate trage cu ușurință concluzia că defuncta Țicu Eleonora nu putea avea discernământ la data semnării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.
Pe de o parte, se reține că accidentul vascular cerebral l-a suferit în luna septembrie 2013 și, potrivit înscrisurilor medicale aflate la dosar, înscrisuri ce au fost atașate și la cererea de punere sub interdicție, aceasta a fost internată în perioada 15.09.2013-25.09.2013, având diagnosticul AVC ischemic, hemipareză stângă. De asemenea, în urma unui test pentru examinarea stării mentale din data de 11.04.2014 a rezultat că dintr-un scor maxim de 30 defuncta a realizat un scor de 7, psihologul constatând că nu a putut preciza nici măcar elemente de bază privind orientarea tempo-spațială. Toate aceste înscrisuri reprezintă un început de dovadă scrisă, ce se coroborează atât cu expertiza medico-legală efectuată în data de 30.10.2014, cât și cu punerea sub interdicție a promitentei-vânzătoare și fac dovada lipsei discernământului defunctei ---- la data de 31.07.2014, cu doar 3 luni anterior expertizării de o comisie de specialiști.
Se impune precizarea că și în situația în care contractul se încheie prin reprezentant convențional, mandantul trebuie să aibă aceeași capacitate de a dispune atât la momentul încheierii procurii, cât și la momentul încheierii actului pentru care s-a dat mandatul, având în vedere că parte în promisiunea bilaterală este mandantul și nu mandatarul.
Din împrejurările cauzei se desprinde și concluzia că aceste cauze ale punerii sub interdicție (adică afecțiunea promitentei-vânzătoare care o lipsea de discernământ) erau îndeobște cunoscute de intimatul-pârât Brașoveanu, care a declarat că era un apropiat al familiei, vizitând casa în care locuiau promitenta-vânzătoare și intimata-pârâtă. Un alt indiciu în sensul că lipsa discernământului era cunoscută intimatului-pârât la data de 31.07.2014 este încheierea promisiunii de vânzare la o lungă perioadă de timp atât de la pretinsa plată a prețului vânzării, cât și de la încheierea procurii, acesta prevăzând degradarea stării de sănătate a promitentei-vânzătoare precum și un eventual deces.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. X de BIN XX promitenta-vânzătoare era lipsită de discernământ, astfel că nu putea exprima un consimțământ liber și în cunoștință de cauză.
Cum art. 1205 C.civ. prevede sancțiunea nulității relative a contractului încheiat de persoana lipsită de discernământ, tribunalul constată că în cauză se impune anularea contractului sus-menționat, astfel că, în baza art. 480 alin.2 C.proc.civ. va admite apelul declarat, va schimba în parte sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și anulării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. X de BIN XX. De asemenea, va fi înlăturată și obligația apelantului-reclamant YYY de plată a cheltuielilor de judecată, efectuate la prima instanță, în cuantum de 3000 lei către intimatul-pârât UUU, fiind un capăt de cerere accesoriu care urmează soarta capătului principal.
Tribunalul nu poate reține susținerea apelantului-reclamant în sensul anulării sentinței în baza art. 480 alin.3 C.proc.civ., având în vedere că nu se poate aprecia că prima instanță nu a analizat fondul cauzei, neexistând vreun motiv de anulare.
Așadar, sentința apelată va fi schimbată numai în parte, cu privire la anularea contractului menționat, urmând să fie menținută soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte ZZZ.
Ținând cont că prin admiterea acțiunii în contradictoriu cu intimatul-pârât Brașoveanu Daniel, acesta a căzut în pretenții față de apelantul-reclamant, care a beneficiat de ajutor public la prima instanță pentru suma de 1205,75 lei, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008, intimatul-pârât va fi obligat la plata către stat a acestei sume.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ. tribunalul îl va obliga pe intimatul-pârât UUU, în calitate de parte care a pierdut procesul, la plata către apelantul-reclamant a cheltuielilor de judecată aferente ambelor faze procesuale în cuantum de 4603 lei, reprezentând 603 lei taxă judiciară de timbru achitată în apel și 4000 lei onorariu avocat (fond și apel) redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ. În acest sens, se impune precizarea că apelantul-reclamant a solicitat cu titlu de onorariu avocat suma de 6570 lei pentru faza procesuală a apelului și suma de 6500 lei pentru judecata în primă instanță. În temeiul dispoziției legale amintite tribunalul îl va obliga pe intimatul pârât la plata sumei de 4000 lei, câte 2000 lei pentru fiecare fază procesuală, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, apreciind că față de obiectul și dificultatea cauzei suma totală solicitată (13070 lei) este disproporționată. Trebuie precizat că aceasta nu semnifică o subapreciere a activității avocatului și nici nu are vreun efect asupra raporturilor dintre avocat și client, ci presupune aprecierea instanței cu privire la măsura în care partea căzută în pretenții poate fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Având în vedere că față de intimata-pârâtă ZZZ a fost menținută soluția primei instanțe, în faza procesuală a apelului apelantul-reclamant este cel căzut în pretenții față de intimată, astfel că, pentru aceleași considerente arătate mai sus, îl va obliga să plătească intimatei-pârâte ZZZ cheltuielile de judecată efectuate în apel în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant YYy, cu domiciliul în oraș Azuga, str.Florilor, nr. 28, Județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.211/07.03.2017 pronunțate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimații-pârâți ZZZ, cu domiciliul în oraș Azuga, str.Florilor, nr. 28, Județ Prahova și UUU, cu domiciliul în Brașov, str.Napoca, nr. 2, Județ Brașov.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite acțiunea și anulează promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. X de BIN XX.
Înlătură obligația apelantului-reclamant YYY de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către intimatul-pârât Brașoveanu Daniel.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 obligă intimatul-pârât UUUla plata către stat a sumei de 1205,75 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Obligă intimatul-pârât la plata către apelantul-reclamant a cheltuielilor de judecată aferente ambelor faze procesuale în cuantum de 4603 lei, reprezentând 603 lei taxă judiciară de timbru și 4000 lei onorariu avocat redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ.
Obligă apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă ZZZ a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 451 alin.2 C.proc.civ.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.09.2017.
Președinte, Judecător,
Necula Carmen Andreea Alexandru Nicoleta
Grefier,
Grecu Eliza
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. / tehn.NCA.
5 ex./ 26.10. 2017
d.f. nr. 1220/310/2015 - Judecătoria Sinaia
j.f. Negotei Liliana Aspasia
| ← Confirmare plan de reorganizare. Jurisprudență | Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 204, art. 27 pct.1, 8 cod... → |
|---|
