Revocare donaţie pentru lipsa cauzei intenţiei de a gratifica, respingere acţiune

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1499 din data de 17.10.2017

DECIZIA CIVILĂ NR. 1499

Data -17 Octombrie 2017

Autor: Mihail Radu

Domeniu asociat: Donații

Titlu: revocare donație pentru lipsa cauzei intenției de a gratifica, respingere acțiune

La data de 07.11.2016 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei --- cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta XXX a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Statul Român Prin Ministerului Finanțelor Publice și Uat ---, prin care a solicitat, în temeiul 1236 din N cod civil (art. 966 din vechiul Cod civil) să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.--- de notariatul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 780 mp situat în oraș ---, str. Pusnicului nr. 103 (fost nr.43), jud. Prahova, pentru lipsa cauzei intenției de a gratifica; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că prin contractul de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, mama sa, YYY (fostă ---) și fratele acestuia ZZZ, în calitate de donatori, au fost nevoiți să doneze Statului Român prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului ---, în calitate de donatar, terenul intravilan (loc de casă) în suprafață de 780 mp situat în oraș ---, str. ----, jud. Prahova.

Acest teren a fost dobândit prin moștenire de la părinții lor (bunicii săi) ......, în baza certificatului de moștenitor nr....... eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie București, care, la rândul lor, l-au dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. ...... și transcris de Tribunalul Prahova sub nr. .......

A învederată reclamanta că la momentul încheierii contractului de donație autentificat sub nr.--- nu a existat o intenție reală de a gratifica Statul Român, autorii lor fiind supuși presiunilor autorităților regimului comunist din acea perioadă a naționalizării. Or, lipsa consimțământului valabil exprimat, cumulativ cu inexistența intenției de a gratifica, înseamnă lipsa scopului imediat al actului juridic și, implicit, lipsa cauzei juridice a contractului de donație.

Așa cum s-a reținut în doctrină și jurisprudență, în actele cu titlu gratuit, cauza actului constă în intenția de a gratifica, iar atunci când lipsa cauzei se datorează lipsei intenției de a gratifica, actului îi lipsește un element esențial, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat, astfel că sancțiunea aplicată este aceea a nulității absolute. Ca atare, fiind vorba de o nulitate absolută a actului de donație, acțiunea formulată este imprescriptibilă.

Potrivit art. 801 din vechiul cod civil: donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-1 primește, iar potrivit art. 948 pct. 4 C.civ. "Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 4. o cauză licită", în timp ce art. 966 C.civ. arată că: "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect. "

Cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, "animus donandi", și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.

S-a mai arătat că voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauza de natură a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.

De altfel, instanța supremă, într-o decizie de speță, a reținut că: "în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității și împrejurările contemporane efectuării donației ".

Față de calitatea procesuală pasivă a pârâtului UAT --- reprezentată prin Primar, învederează că, potrivit art.1 din Decretul nr.478/1954, donațiile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul lor sau scopul donației iar potrivit art.2 alin.2 din același act normativ, donațiile oferite sfaturilor populare se accepta de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional.

În cauza pendinte, donația a fost tăcută Statului Român prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului --- și în aceste condiții, se justifica în prezenta cauza chemarea in judecata a autorităților administrative locale care au reprezentat Statul la încheierea actului de donație si au acceptat donația.

A mai susținut reclamanta că dovada calității de moștenitoare a autorilor săi rezultă din actele de stare civilă anexate prezentei cereri, respectiv: certificate de naștere, de căsătorie, certificate de deces și certificate de moștenitor.

Pârâtul Orașul --- a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind nelegala si netemeinica, pentru următoarele motive:

In raport de dispozițiile art. 801 si 813 vechiul Cod civil, donația, ca varietate a contractului cu titlu gratuit - respectiv o liberalitate, este definită ca fiind un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit, prin care una dintre parți, numita donator, cu intenție liberala, își micșorează in mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept, mărind patrimoniul celeilalte parți, numita donatar, cu același drept, fara a urmări sa primească ceva in schimb.

Condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților, un obiect determinat, posibil si licit si o cauza valabila a obligațiilor.

Referitor la condițiile de valabilitate ale contractului de donație, potrivit dreptului comun, bunul care formează obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, posibil si licit, iar daca bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie sa aibă capacitatea de proprietar.

S-a mai arătat că pentru a ne afla în prezența unui contract este necesară realizarea acordului de voința al părților, respectiv întâlnirea ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta si acceptarea ei reprezintă cele doua laturi ale voinței de a contracta, iar prin întâlnirea lor se reunesc in acordul de voința.

Cauza donației cuprinde doua elemente: intenția de a gratifica si motivul determinant. Intenția de a gratifica consta in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanța, cu titlu gratuit. Voința de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil si comun tuturor contractelor de donație. Evident ca intenția de a gratifica este strâns legata de consimțământul liber exprimat al donatorului.

In speța, oferta de donație (oferta de a contracta) poartă semnătura donatorilor, semnătura data in fata notarului de stat, astfel ca nu se poate considera ca nu a existat intenția de a gratifica.

Afirmația reclamantei ca autorii acesteia au fost supuși presiunilor autorităților regimului comunist pentru încheierea acestui contract de donație este fără suport, aceasta afirmație nedovedind lipsa intenției de a gratifica sau lipsa consimțământului.

Art. 801 vechiul Cod civil prevede ca "donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-1 primește", acest articol consacra principiul irevocabilității care consolidează securitatea circuitului civil al bunurilor (filele 30-31).

La rândul său, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a excepției lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor Publice, arătând că raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu, astfel că, pentru a determina cine este în prezent beneficiarul contractului de donație, trebuie să ne raportăm nu numai la legislația în vigoare la momentul încheierii contractului, ci și la dispozițiile legale în vigoare la acest moment, deoarece efectele actuale ale unei eventuale admiteri a cererii s-ar răsfrânge asupra patrimoniului beneficiarului donației. Or. beneficiarul donației a fost Consiliul Popular al or. --- și nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu atât mai mult cu cât terenul acre a făcut obiectul donației se regăsește pe raza administrativ-teritorială a or. --- și se încadrează în categoria bunurilor care fac parte din domeniul public/privat de interes local, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 (filele 32-34).

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a excepției lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiate, iar, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, reiterând motivele de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român și excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar se arată că:

Potrivit art.1 din Decretul nr.478/1954, donațiile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul lor sau scopul donației. Potrivit art.2 alin.2 din același act normativ, donațiile oferite sfaturilor populare se accepta de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional.

Pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donației și ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuie să se aibă în vedere pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane .efectuării donației și normele legale în vigoare ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate și reprezentarea acestuia în instanță.

Astfel, la data întocmirii actului de donație unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist. Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul statului, intrau și în patrimoniul unităților administrativ - teritoriale de la acea vreme, dar nu cu titlu de drept de proprietate, ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478 din 1954 că, în cazul donațiilor oferite statului, acesta era reprezentat de consiliile populare.

Această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existența unui singur titular al dreptului de proprietate.

În prezent însă, ca efect al Legii nr. 213/1998 și al Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale (art. 136), se face distincție între

dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține municipiilor, orașelor, comunelor, în privința litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparține statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor conform art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 și art. 3 pct. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005.

Așa cum rezultă din actul de donație autentificat sub nr.---, în exercitarea dreptului de a hotărî cu privire la oferta de înstrăinare, fostul Comitet Executiv al Regiunii Ploiești a emis decizia nr....... (la care se face referire in contractul de donație) prin care a acceptat donația.

Cu toate ca in practica judiciara s-au exprimat opinii contrare, deoarece

Ministerul Economiei si Finanțelor este reprezentantul Statului Roman in

justiție, donația a fost acceptata de stat prin intermediul Comitetului Executiv al

Sfatului Popular al orașului ---, actual UAT ---.

In aceste condiții, consideră reclamanta că se justifica în prezenta cauză chemarea în judecată a autorităților administrative locale care au reprezentat Statul la încheierea actului de donație și au acceptat donația (filele 42-46).

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria --- a pronunțat sentința civilă nr. 330/07.04.2017 prin care a respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și a excepției lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Orașul ---; a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 780 mp situat în oraș ---, str. Pusnicului nr. 103 (fost nr.43), jud. Prahova, până la concurența cotei-parți indivize donate de mama reclamantei, respectiv 1/2 din terenul donat.

Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 3424,5 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și a excepției lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor, că pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice justifica in cauza calitatea procesuala pasiva, întrucât imobilul în litigiu a fost donat prin actul a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatata, Statul Roman fiind reprezentat la momentul încheierii donației prin Sfatul Popular al orașului ---, astfel ca acesta are calitatea de donatar in contractul menționat, astfel ca reclamanta a stabilit corect cadrul procesual al litigiului, întrucât nulitatea absoluta a unui act juridic civil poate fi constatata doar in contradictoriu cu părțile actului juridic respectiv.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia civilă nr. 742 din 26 februarie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă, prin care a arătat că nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi analizată și constatată decât între părțile ce au participat la încheierea respectivului act, independent chiar de împrejurarea că, ulterior încheierii actului juridic, printr-o dispoziție a legii ori printr-un act juridic subsecvent și voluntar, bunul a intrat în patrimoniul altui subiect de drept.

Unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază se afla situat imobilul obiect al contractului de donație nu a fost prezentă în calitate de parte la încheierea actului juridic contestat, ci organul său administrativ, respectiv Sfatul popular, pe baza unei împuterniciri speciale, a acționat în calitate de reprezentant al Statului Român, cel care în calitate de donatar a consimțit la încheierea actului. Prin urmare, parte în litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație este Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor.

Cu privire la fondul cauzei, raportat la probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de fond a reținut că, prin contractul de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, numiții ZZZ și ---, în calitate de donatori, au donat Statului Român prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului ---, în calitate de donatar, terenul loc de casă în suprafață de 780 mp, situat în oraș ---, str. ----, jud. Prahova (fila 8).

Acest teren a fost dobândit prin moștenire de la părinții donatorilor, ----, acesta din urmă, la rândul său, l-a dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. ...... și transcris de Tribunalul Prahova sub nr. ...... (filele 9-10).

Reclamanta XXX (născută ----) este fiica lui ----, aceasta din urmă fiind, alături de ZZZ, descendenții lui .......

Cei doi donatori au dobândit terenul prin moștenire de la părinții lor, în baza certificatului de moștenitor nr....... eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie București, astfel cum se consemnează în cuprinsul actului de donație (fila 8).

Reclamanta XXX a dovedit calitatea sa de moștenitoare a defunctei sale mame, ----, decedate la data de 20.02.1989, prin certificatul de calitate de moștenitor nr. ----, eliberat la data de 20 noiembrie 2002 de BNP ---- din București (fila 16).

Prin declarațiile martorilor ---- (f. 74-75) și --- (f. 76-77), reclamanta a dovedit faptul că donarea terenului deținut în --- de către mama sa a fost făcută în favoarea fostului stat comunist ca urmare a presiunilor exercitate asupra mamei acesteia, care a fost persecutată pe timpul regimului comunist, nefiind lăsată să-și termine studiile superioare, aceasta încercând astfel să evite repercusiuni politice asupra familiei sale.

Deși în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut referire și la dispozițiile Noului Cod civil, se constată că acestea nu se aplică cauzei de față, în condițiile în care nulitatea actului juridic civil se reportează la momentul încheierii sale, moment la care era în vigoare Codul civil de la 1864.

Astfel fiind, după cum au arătat și părțile, cauza donației cuprinde doua elemente: intenția de a gratifica si motivul determinant. Intenția de a gratifica consta in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanța, cu titlu gratuit. Voința de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil si comun tuturor contractelor de donație. Evident ca intenția de a gratifica este strâns legata de consimțământul liber exprimat al donatorului.

In speța, deși oferta de donație poarta semnătura donatorilor, semnătura data in fața notarului de stat, nu se poate considera ca a existat intenția de a gratifica, întrucât, date fiind particularitățile istorice ale perioadei de instaurare și desfășurare a regimului dictatorial comunist, astfel de donații erau încheiate ca urmare a presiunilor politice la care erau suspuși titularii dreptului de proprietate privată, de altfel, drastic limitată în toată perioada acestui regim totalitar și chiar vidată de orice conținut efectiv.

De altfel, reclamanta a dovedit că încheierea donației a fost făcută de mama sa nu cu intenția de a gratifica statul comunist (de altfel, în practică, destul de dificil de imaginat o astfel de gratitudine manifestată de proprietarii imobilelor donate față de un stat totalitar, în care drepturile și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul de proprietate, au devenit drepturi iluzorii și strict teoretice și în care teroarea, represiunea și controlul integral al cetățeanului au devenit modalități de guvernare), ci teama de repercusiunile politice asupra familiei sale, dat fiind și faptul că a fost împiedicată să-și continue studiile superioare pe care le urma.

Potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil de la 1864, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt, între altele, și cauza licită, iar art. 966 prevede că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Validitatea donației, examinată în raport cu îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute în art. 948 Cod civil, printre care este înscrisă cea privitoare la cauza licită, nu subzistă, în condițiile în care actului juridic al donației îi lipsește animus donandi, intenția donatorului de a gratifica statul român, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Este de observat însă că mama reclamantei nu a fost unica moștenitoare a părinților săi, bunicii reclamantei, ci ea a moștenit terenul situat în ---, str. Pusnicului nr. 43, alături de fratele ei (unchiul reclamantei, ZZZ), astfel cum se consemnează în cuprinsul contractului de donație și rezultă din certificatul de moștenitor nr. ......eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie București.

Ca urmare, mama reclamantei a cules cota de ½ din moștenirea părinților ei, alături de fratele ei, --, care a cules aceeași cotă de ½ , în contractul de donație apărând în calitate de donatori ambii proprietari, atât mama reclamantei, ---, cât și unchiul acesteia, ---.

Astfel fiind, s-a pus, însa problema de a se stabili în ce măsura nulitatea operează asupra întregului contract sau doar în parte, în condițiile în care reclamanta a dovedit calitatea sa de moștenitoare doar a mamei sale, nu și a unchiului ei, ---, iar condițiile încheierii contractului de donație și, implicit, existența cauzei de nulitate absolută, au fost dovedite doar cu privire la mama reclamantei. Având în vedere ca existența cauzei de nulitate absolută a fost dovedită doar față de autoarei reclamantei, ca pot fi cuantificate cotele-parți indivize transmise de fiecare din donatori si ca celălalt donator nu si-a manifestat inițiativa procesuala în sensul anulării donației pentru cota pe care a donat-o, instanța de fond a apreciat ca sancțiunea nulității operează numai în privința cotei-parți indivize donate de mama reclamantei, respectiv 1/2 din terenul donat.

Reclamanta are calitatea de a solicita nulitatea donației, însa nu si vocația de a obține revocarea integrala a acesteia, ci doar până la concurenta cotei-parți indivize pe care autoarea sa a transmis-o cu titlu gratuit Statului comunist.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

În motivare, apelanta a arătat că, prin sentința apelata, Judecătoria --- a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice si a excepției lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor Publice si a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta XXX; a constatat nulitatea absoluta parțiala a contractului de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren in suprafața de 780 mp, situat in ---, str. ----, jud. Prahova, pana la concurenta cotei-parți indivize donate de mama reclamantei, respectiv 72 din terenul donat și a obligat parații la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta in cuantum de 3.424,5 lei.

Apelanta a arătat că primul motiv pentru care înțelege sa critice sentința instanței de fond se refera la faptul ca aceasta in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finanțelor si excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, a învederat că o condiție esențiala pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acționa, cat si a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

In acest sens, in doctrină s-a apreciat ca spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciază in general, pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, "la speța", in raport de litigiul dedus judecații. Astfel spus, raportul de drept procesual nu se poate stabili decât intre persoanele care isi disputa dreptul in litigiu, iar aceasta presupune, pe de o parte, existența unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala activa) si, pe de alta parte, intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic (calitate procesuala pasiva).

Deci, calitatea procesuală pasiva in procesul civil trebuie să corespunda calității de persoana obligata in cadrul raportului juridic de drept material dedus judecații.

De asemenea, apelanta a precizat că, pentru a determina cine este in prezent beneficiarul contractului de donație, trebuie sa se raporteze nu numai la legislația in vigoare la momentul încheierii contractului ci si la dispozițiile legale in vigoare la acest moment deoarece efectele actuale ale unei eventuale admiterii a cererii s-ar răsfrânge asupra patrimoniului beneficiarului donației.

Tot apelanta a menționat că, Statul Roman care poate avea numeroși reprezentanți-instituții publice, nu poate fi confundat cu Ministerul Finanțelor Publice, pe de o parte, pentru ca sunt doua entități diferite, care nu se suplinesc una pe cealaltă, ci au drepturi si obligații distincte, iar pe de alta parte având in vedere ca nu exista o reglementare expresa care sa identifice Statul Roman cu Ministerul Finanțelor Publice sau Ministerul Finanțelor Publice cu Statul Roman, in litigii cum este cel in cauza, motiv pentru care în prezent se face distincție in mod expres intre dreptul de proprietate privat al statului si cel al unităților administrativ-teritoriale, prin dispozițiile Legii nr.213/1998 si ale Legii nr.215/2001.

Apelanta a arătat că, potrivit actului de donație autentificat prin încheierea nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, autorii reclamantei au donat Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului ---, un teren loc de casa in suprafața de 780 mp, situat in orașul ---, str. Pusnicului, nr.43.

Astfel, potrivit înscrisului a cărui anulare se solicita, beneficiar al donației a fost Consiliul Popular al orașului --- si nu Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice.

Terenul ce a făcut obiectul donației, se regăsește pe raza teritoriala a orașului --- si se încadrează in categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat de interes local, conform art.6 din Legea nr.213/1998, fiind implicit in patrimoniul acestuia, astfel ca, beneficiarul actului de donație este orașul ---, unitate administrativ-teritoriala pe teritoriul căruia se afla bunul donat.

In consecința, având in vedere cele arătate, apelantul a învederat că nu se poate retine motivarea instanței de fond in sensul ca, Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice justifica in cauza calitatea procesuala pasiva, întrucât unitatea administrativ teritoriala in a cărei raza se afla imobilul obiect al contractului de donație nu a fost prezenta in calitate de parte la încheierea actului juridic contestat, ci organul sau administrativ, respectiv Sfatul popular, pe baza unei împuterniciri speciale, a acționat in calitate de reprezentant al Statului Roman, cel care in calitate de donatar a consimțit la încheierea actului.

De asemenea, apelantul a arătat că înțelege sa critice sentința instanței de fond si in ce privește constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren in suprafața de 780 mp situat in ---, str. Pusnicului nr.103 ( fost nr.43), pana la concurenta cotei parți indivize donate de mama reclamantei, respectiv 1/2 din terenul donat.

Pentru a admite acțiunea, instanța de fond a reținut ca deși oferta de donație poarta semnătura donatorilor, data in fata notarului de stat, nu se poate considera ca a existat intenția de a gratifica, întrucât, date fiind particularitățile istorice ale perioadei de instaurare si desfășurare a regimului dictatorial comunist, astfel de donații erau încheiate ca urmare a presiunilor politice la care erau supuși titularii dreptului de proprietate privata, de altfel, drastic limitata in toata perioada acestui regim totalitar si chiar vidată de orice conținut efectiv.

Astfel, instanța de fond a reținut ca donația este nula pentru lipsa consimțământului donatoarei.

Consimțământul reprezintă manifestarea de voința a unei persoane in vederea formarii unui act juridic. Lipsa totala a acestuia in cazul unui act autentic poate fi dovedita exclusiv prin procedura înscrierii in fals.

Tot apelantul a învederat că sarcina probațiunii incumba in conformitate cu art.1169 Cod civil, contestatorului valabilității actului juridic atacat și nu trebuie confundata existenta consimțământului, cu prezumția de valabilitate de care se bucura aceasta pana la proba contrara (pentru a fi valabil consimțământul trebuie sa provină de la o persoana cu discernământ, trebuie sa fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, trebuie sa nu fie alterat de vicii).

De asemenea apelantul a precizat că probațiunea reclamantei s-a axat pe dovedirea faptului ca la încheierea actului nu a existat un consimțământ valabil, respectiv niciodată donatoarea nu a consimțit liber la încheierea contractului de donație manifestarea de voința fiind făcuta cu o rezerva mintala cunoscuta de destinatarul acestuia, fapt ce presupune de plano existenta unui consimțământ dat.

Apelantul a menționat că, este drept ca motivele invocate pot duce la anularea contractului, fiind vorba despre o nulitate relativa, insa instanța, conform principiului disponibilității, este ținuta de cauza acțiunii introductive iar cauza reprezintă situația de fapt calificata juridic de către parte.

In consecința, apelanta a învederat că, apreciază greșita soluția instanței de fond de a constata nulitatea absoluta parțiala a contractului de donație, pentru neîndeplinirea unei condiții, întrucât instanța a făcut o grava confuzie intre cauzele de nulitate si cele de revocare a unei donații, neîndeplinirea condiției impuse de autoarea reclamantei neputând constitui o cauza de nulitate absoluta.

Totodată, apelanta a menționat faptul că în speța, donația este încheiata in mod valabil, fiind îndeplinite toate condițiile de fond si de forma prevăzute de Decretul nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului, astfel condițiile cerute de legiuitor, anulează in mod paradoxal donația pentru "neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut".

In concluzie, apelanta a arătat că instanța de fond in mod greșit a admis acțiunea in sensul anularii actului de donație supus examinării, act care, in opinia acesteia îndeplinește toate condițiile de validitate, neexistând in speța niciun motiv de anulare.

În ce privește obligarea Ministerului Finanțelor Publice împreuna cu Orașul --- la plata sumei de 3424,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, apelanta a învederat că instanța de fond in mod netemeinic si nelegal a dispus acordarea acestora in cuantumul solicitat de reclamanta.

Potrivit art.451 alin.2 din C.p.c, instanța poate chiar din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, ținând seama si de circumstanțele cauzei.

Având in vedere aceste prevederi legale, instanța de fond trebuia sa aprecieze cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata raportat la complexitatea redusa a cauzei si mărimea pretențiilor, in sensul ca nu se justifica acordarea acestora in cuantumul solicitat de reclamanta.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal și pârâtul Orașul --- prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând totodată admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii atacata in sensul respingerii acțiunii ca fiind netemeinica si nelegala .

În motivarea apelului, apelantul pârât a arătat că în mod greșit instanța de fond a analizat probatoriul administrat in cauza, considerând in mod greșit, ca fiind dovedita lipsa intenției pârtilor de a gratifica Statul Roman cu imobilul ce le aparținea. Or, fata de aceasta împrejurare, instanța a constatat in mod neîntemeiat nulitatea absoluta parțial a actului de donație autentificat sub nr.--- cu privire la imobilul din orașul ---, str. Pustnicului,nr. 103, jud. Prahova .

A arătat instanța ca potrivit art. 948 pct.4 C.civ. de la 1864, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt, intre altele, si cauza licita, iar art. 966, prevede ca obligația fără cauza sau fondată pe o cauza falsa sau nelicita , nu poate avea niciun efect.

Totodată, apelantul a menționat că, așa cum a arătat in fata instanței de fond, condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt : capacitatea de a contracta , consimțământul valabil al pârtilor, un obiect determinat, posibil si licit si o cauza valabila a obligațiilor .

Referitor la condițiile de valabilitate ale contractului de donație, potrivit dreptului comun , bunul care formează obiectul contractului, trebuie sa fie in circuitul civil,sa fie determinat sau determinabil,posibil si licit, iar daca bunul donat este individual determinat , donatorul trebuie sa aibă capacitatea de proprietar .

De asemenea apelantul a învederat că, pentru a se afla in prezenta unui contract,este necesara realizarea acordului de voința al pârtilor, respectiv întâlnirea ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta si acceptarea ei, reprezintă cele doua laturi ale voinței de a contracta, iar, prin întâlnirea lor, se reunesc in acordul de voința .

Mai mult, apelantul a precizat că, cauza donației cuprinde doua elemente: intenția de a gratifica si motivul determinant. Intenția de a gratifica consta in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanța, cu titlu gratuit. Voința de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil si comun tuturor contractelor de donație. Evident ca intenția de a gratifica este strâns legata de consimțământul liber exprimat al donatorului.

Apelantul a arătat că, în speța, oferta de donație (oferta de a contracta ), poarta semnătura donatorilor , semnătura data in fata Notarului de stat astfel ca nu se poate considera ca nu a existat intenția de a gratifica .

Tot apelantul a subliniat și faptul că, lipsa sau abolirea consimțământului donatoarei putea fi invocata doar daca aceștia nu ar fi semnat actul de donație, ci o alta persoana care si-ar fi probat identitatea acestora. Acest lucru nu este insa posibil întrucât notarul public stabilește identitatea, domiciliului si capacitatea părtilor si la o verificare atenta a notarului ce a instrumentat actul ar fi descoperit neconcordanta in privința identității reclamanților. Pentru a lua consimțământul pârtilor, notarul public, după citarea actului întreabă părțile daca au interes conținutul înscrisului si daca clauzele inserate in el exprima voința lor. Ca atare, notarul public constata personal consimțământul părtii la încheierea actului, in funcție de natura juridica a acestuia. In cazul in care partea semnatara a unui înscris, reclama lipsa consimțământului la încheierea actului, iar din înscrisul autentic rezulta, ca a consimțit la încheierea lui, din punct de vedere formal consimțământul a existat. Aceasta concluzie se impunea cu atât mai mult cu cat actul încheiat este un contract de donație care a avut la baza o oferta de donație făcuta de însăși autorii reclamanților ocazie cu care aceștia si-au exprimat consimțământul in același sens, ca si actul autentic.

Mai mult, decât atât, apelantul a aratat că este știut faptul ca donația este un act juridic esențialmente irevocabil, caracter consacrat de art.801 Cod civil potrivit cu care "donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-1 primește".

Reclamanta nu au dovedit in aceasta cauza nulitatea absoluta a contractului conform art. 1169 Cod civil, iar instanța ar fi trebuit sa respingă acțiunea ca neîntemeiata.

Referitor la cheltuielile de judecata, apelantul a învederat că in lumina dispozițiilor art. 451 alin. (2) C.pr.civ. ,instanța este îndreptățită sa aprecieze in ce măsura onorariul pârtii care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul, fata de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei, de munca efectiv depusa de avocat.

De astfel , apelantul a precizat că, Curtea Constituționala investita cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a textului legal citat a stabilit constant faptul ca in absenta unor prevederi constituționale exprese nimic nu interzice consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura , cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale, cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.

In sensul celor arătate este si jurisprudența CEDO care , investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale , a statuat ca acestea urmează a fi respectate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil.

Având in vedere cele menționate mai sus, apelantul a precizat că onorariul avocațial este vădit disproporționat cu complexitatea cauzei si munca depusa de avocatul reclamantei.

Ținând seama de cele de mai sus, apelantul a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii atacata, in sensul respingerii acțiunii reclamantei Ionescu Magdalena Ruxandra ca fiind netemeinica si nelegala.

In drept apelul a fost întemeiat pe baza disp. art. 470 si urmat. C.pr.civ. precum si actele normative menționate in prezenta.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 1842/310/2016.

In raport de motivele de apel formulate de apelantul Orașul --- prin primar și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, intimata - reclamantă Ionescu Magdalena Ruxandra a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca neîntemeiate, menținerea Sentinței civile nr. 330/07.04.2017 pronunțată de Judecătoria --- ca fiind temeinică și legală și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinărilor, intimata reclamantă a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei --- la data de 07.XI.2016, a solicitat instanței să constate, nulitatea absolută a Contractului de donație autentificat sub nr.2741/22.1 1.1963 de Notariatul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 780 mp situat în oraș ---, str. Pusnicului nr. 103(fost nr.43), jud. Prahova,pentru lipsa cauzei (intenției de a gratifica).

în motivarea cererii a arătat că prin Contractul de donație autentificat sub nr.--- de Notariatul de stat Câmpina, mama intimatei reclamantă --- și fratele acestuia ---, în calitate de donatori, au fost nevoiți să doneze Statului Român prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului ---, în calitate de donatar, terenul intravilan (loc de casă) în suprafață de 780 mp situat în oraș ---, jud. Prahova.

Acest teren a fost dobândit prin moștenire de la părinții lor (bunicii mei) --- în baza Certificatului de moștenitor nr......., eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie București, care la rândul lor l-au dobândit prin cumpărare în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. --- și transcris de Tribunalul Prahova sub nr. --.

La momentul încheierii Contractului de donație autentificat sub nr.--, nu a existat o intenție reală de a gratifica Statul Român, întrucât autorii acesteia au încheiat acest act ca urmare a presiunilor făcute de autoritățile regimului comunist, ori lipsa consimțământului valabil exprimat, cumulativ cu inexistența intenției de a gratifica, reprezintă lipsa scopului imediat al actului juridic și implicit lipsa cauzei juridice a contractului de donație.

Potrivit art.801 din vechiul cod civil ,,Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește", iar potrivit art.948 C.civ.alin.(4) una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este ,,o cauză licită ".Aceste dispoziții urmează a fi raportate la prevederile art.966 C. Civ. potrivit cărora.. Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau fondată. nu poate avea nici un efect ".

Cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde așadar, în primul rând voința de a dărui,, animus donandi "și apoi motivul care a hotărî pe dispunător să facă liberalitatea. Iară însă, ca aceste elemente să poală 11 separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.

In concluzie, intimata reclamantă a precizat că voința de a dărui "manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.

De altfel, și instanța supremă, într-o decizie de speță, a reținut că :" în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalilății și împrejurările contemporane efectuării donației ".

Prin Sentința civilă nr. 330/07.04.2017 pronunțată de Judecătoria ---, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată în sensul că a constatai nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat sub nr.-- de Notarialul de Stat Câmpina, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 780 mp situai în oraș ---, jud. Prahova, până la concurența cotei-parți indivize donate de mama reclamantei, respectiv 1/2 din terenul donat.

Acest teren a fost dobândit prin moștenire de la părinții donatorilor. --- în baza Certificatului de moștenitor nr......., eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie București, care la rândul lor l-au dobândit prin cumpărare în baza Contractului de vânzare- cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. -- și transcris de Tribunalul Prahova sub nr.--

Prin declarațiile martorilor -- (f.74-75) și --- (f.76-77) reclamanta a dovedit faptul că donarea terenului deținut în --- de către mama sa a fost făcută în favoarea fostului stat comunist, ca urmare a presiunilor exercitate asupra mamei acesteia, care a fost persecutată pe timpul regimului comunist, nefiind lăsată să-și termine studiile superioare, aceasta încercând astfel să evite repercusiuni politice asupra familiei sale.

Astfel fiind, după cum au arătat și părțile, cauza donației cuprinde două elemente :intenția de a gratifica și motivul determinant .

Intenția de a gratifica constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanță, cu titlu gratuit. Voința de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil și comun tuturor contractelor de donație. Evident că intenția de a gratifica este strâns legată de consimțământul liber exprimai al donatorului.

Totodată, apelanta a învederat că, în speță, deși oferta de donație poartă semnătura donatorilor, nu se poate considera că a existat intenția de a gratifica întrucât, date fiind particularitățile istorice ale perioadei de înstrăinare și desfășurare a regimului dictatorial comunist, astfel de donații erau încheiate ca urmare a presiunilor politice la care erau supuși titularii dreptului de proprietate privată, de altfel, drastic limitată în toată perioada acestui regim totalitar și chiar vidată de orice conținut efectiv.

De altfel, reclamanta a dovedit că încheierea donației a fost făcută de mama sa nu cu intenția de a gratifica statul comunist, ci teama de repercusiunile politice asupra familiei sale , dat fiind și faptul că a fost împiedicată să-și continue studiile superioare pe care le urma.

Pe apelul declarat de orașul --- prin primar, intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Cu privire la critica ce vizează analizarea probatoriului administrat în cauză, intimata reclamantă, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță, deși oferta de donație poartă semnătura donatorilor, nu se poate considera că a existat intenția de a gratifica, întrucât, date fiind particularitățile istorice ale perioadei de instaurare și desfășurare a regimului dictatorial comunist, astfel de donații erau încheiate ca urmare a presiunilor politice la care erau supuși titularii dreptului de proprietate privată, de altfel, drastic limitată în toată perioada acestui regim totalitar și chiar vidată de orice conținut efectiv.

Totodată, intimata reclamantă a precizat că a susținut acest lucru având în vedere că în timpul regimului comunist din România, în mod special în perioada stalinismului din timpul lui Gheorghe Gheorghiu - Dej (1948-1965), noul regim instaurat sub influența și pornind de la directivele Moscovei a căutat să redefinească caracteristicile societății în vederea impunerii unui nou model de putere politică, economică și socială, dar și cu scopul de a controla eficient populația. Pentru cazul represiunii care a îmbrăcat numeroase forme și manifestări, și care a evoluat în funcție de contextul extern,dar și intern, legislația a reprezentat, în primul rând, un instrument politic prin care categorii întregi de persoane, de foarte multe ori în mod arbitrar, erau definite ca adversari ai regimului și supuși detenției politice.

De asemenea, intimata reclamantă a învederat că dacă la nivel declarativ, regimul de "democrație și legalitate populară" se (auto) definea ca un regim care atinge noi culmi în respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului practica demonstrează faptul că regimul, prin instituțiile sale de forță (Securitate și Miliție) a utilizat legislația penală ca o justificare a numeroase abuzuri. Procesul de supunere a justiției de către regimul Stalinist din România începe imediat după 23 August 1944. Prin legea din 31 martie 1945 privind judecarea criminalilor de război, care stabilea că în componența unui complet de judecată vor intra doi judecători profesioniști și doi reprezentanți ai poporului, și prin legea de organizare a justiției din 24 noiembrie 1947, care extinderea acest mod de formare a completului de judecată și către alte tipuri de instanțe, începea procesul de anulare a independenței justiției din România. De altfel, în textul legii din 1947 se menționa explicit că:"judecătorii trebuie să apere interesele clasei muncitoare,să protejeze nouă democrație și să pedepsească inamicii poporului". Mai mult decât atât în anul 1948, toți avocații au fost excluși din barouri fiind reprimiți doar cei care au obținut aprobarea din partea unor comisii dominate de comuniști, lucru care a dus la epurarea a 20 la sută dintre avocați.

Mai mult decât atât, intimata reclamantă a arătat că, printre trăsăturile importante ale legislației din perioada comunistă este caracterul de clasă al acesteia. întreaga legislație din prima perioadă a regimului comunist din România a fost construită pornind de la ideea luptei de clasă, astfel încât normele juridice erau îndreptate,mai mult sau mai puțin fățiș ,împotriva unor întregi grupuri sociale. Se pot identifica numeroase exemple de norme juridice, majoritatea cu caracter represiv, care stabilesc diverse sancțiuni ori impun diverse interdicții unor categorii determinate de persoane:chiaburii,foștii proprietari de întreprinderi etc.

Totodată, apelanta a precizat că, caracterul complet discriminatoriu al legislației represive poate fi ușor ilustrat prin numeroase exemple concrete. Ordinul nr. 100 al Direcției Cabinet din 3 aprilie 1950 din Securitatea Poporului arată că "dușmanul de clasă din țara noastră, fabricanții și moșieri expropriați. bancherii și marii negustori,ele mente deblocate și epurate din aparatul de stat și chiaburii, slugi ale imperialismul,.caută prin orice fel de mijloace: zvonuri alarmiste, injurii, manifestări rasiale și șovine, instigări, misticism religios, mergând până la acte de teroare, sabotaj, diversiune, să creeze agitație, să alarmeze populația, să îndemne la nesupunere să împiedice construirea socialismului". Intrau în atenția organelor de represiune toți cei care "lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste tendențioase, dușmănoase, ascultă și difuzează propaganda deșănțată a posturilor de radio imperialiste, toți cei care aduc injurii PMR, conducătorilor săi". De asemenea, erau pasibili de internarea în lagăr cei care frecventau "bibliotecile, concertele și în general manifestările propagandistice ale legațiilor imperialiste".

Intimata reclamantă a menționat că legislația represivă este un tip de legislație care are drept obiectiv marginalizarea sau eliminarea unui grup social, a unei categorii de indivizi catalogați negativ de către regim iar ea poate apărea fie ca formă deschisă, când regimul își asumă pe față dreptul represiv ca mijloc necesar pentru atingerea scopurilor politice ale regimului, sau poate apărea ca formă ascunsă, prin infiltrarea legislației cu o viziune ideologică.

De asemenea, intimata reclamantă a subliniat și faptul că, după instaurarea regimului comunist în România la 6 martie 1945, noua ordine politică a avut ca deziderat fundamental ..lichidarea claselor exploatatoare". Printre mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop s-a numărat și cele privind lichidarea proprietății private.

Tot intimata reclamantă, a precizat că, în această perioadă au apărut noi hibrizi ai dreptului de proprietate: dreptul de proprietate socialistă și dreptul de proprietate cooperatist-obștească. Bunurile care au constituit obiectul acestor forme de proprietate au fost dobândite în urma vidării de substanță a proprietății private prin: naționalizare, expropriere, rechiziție, confiscare precum și prin alte moduri prevăzute în diferite legi speciale.

Normele juridice, în toate epocile, au fost considerate ca fiind produse sociale, ale căror scop este social și ale căror efecte trebuie să corespundă utilității sociale. Rigoarea normelor juridice care reglementează dreptul de proprietate trebuie să fie atenuată ori de câte ori ele contravin acestui scop.

Totodată, intimata reclamantă a învederat că, cea mai bună dovadă în acest sens este regula error communis facil jus care a fost aplicată "în toată timpurile și în toate legislațiile". Această regulă permite ca o situație de fapt fățișă, în ciuda iregularității sale, să creeze în profitul terților aceleași drepturi pe care aceștia le-ar li avut dacă realitatea era conformă aparenței. Dreptul adevăratului proprietar este sacrificat în interesul general al securității tranzacțiilor.

Intimata reclamantă a precizat că, pe de altă parte instanța în mod corect a avut în vedere dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ. "Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 4. o cauza licita" și ale art. 966 C.civ. : "Obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect, Cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde, așadar, în primul rând, voința de a dărui, "animus donandi", si apoi motivul care a hotărât pe dispunător sa facă liberalitatea. Iară, însa, ca aceste elemente sa poată fi separate si examinate apoi izolat, ele formând un tot.

In concluzie, intimata reclamantă a arătat că, voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singura să justifice o liberalitate întemeiata pe un motiv sau o cauză de natura a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens. De altfel, instanța supremă, într-o decizie de speța, a aratat ca: "în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie sa aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației".

De asemenea, intimata reclamantă a menționat că, în cauza, din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile si declarațiile martorilor a rezultat că actul de donație a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica statul român, ci forțați de presiunile si amenințările la care erau supuși cocontractanții. Martorii au arătat fără echivoc că proprietarii au fost obligați să își doneze proprietatea, astfel că este evident că părinții reclamantei nu a avut intenția de a dona.

Mai mult, intimata reclamantă a precizat că, fată de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în mod corect s-a reținut neîndeplinirea unei condiții esențiale pentru formarea valabilă a contractului de donație, cea a intenției de a gratifica. Astfel, s-a reținut absenta cauzei imediate a contractului de donație, absenta sancționată cu nulitatea absoluta a acestui act. Lipsa scopului imediat se răsfrânge si asupra celui mediat. Absenta primului face imposibila analiza în fond a celei de a doua condiții a cauzei actului, respectiv motivul determinant al donației .

Totodată, intimata reclamantă a învederat că raportat la situația de fapt mai sus expusă, este evident că, în realitate, scopul imediat (causa proxima) urmărit de către donatori atunci când la data de 22.11.1963 s-au hotărât să încheie actul de donație nu a fost nicidecum intenția de a gratifica statul (animus donandi), ci doar acceptarea unei situații fără ieșire.

Intimata reclamantă a menționat că, soluția de anulare a actului se impune, întrucât nu se poate reține nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit cu adevărat să-și micșoreze într-un mod atât de substanțial patrimoniul, fără a urmări obținerea altui folos patrimonial în schimb, acționând astfel în detrimentul interesului lor și al familiei lor.

Mai mult intimata reclamantă, a arătat că, față de faptul că lipsa intenției de a gratifica determină lipsa scopului imediat, ca element al cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, lipsind deci un element esențial al actului juridic civil se constată că, pe cale de consecință, în drept devin incidente disp. art.948, 996 teza I și art.967 Cod civil, iar sancțiunea care se impune este cea a nulității absolute a contractului, aplicată în mod corect de instanța de fond.

Referitor la motivul prin care se apreciază că cheltuielile de judecată în cuantum de 3424,5 lei reprezentând onorariu avocațial este vădit disproporțional cu complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, intimata reclamantă solicită instanțe de control, respingerea motivului ca neîntemeiat, raportat la faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cheltuielile de judecată reprezintă 1/2 din taxa judiciară de timbru, iar onorariul avocațial este doar 1000 lei.

Pe apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, intimata reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de apel prin care se arată că ,, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia prin Ministerul Finanțelor Publice.", intimata reclamantă a arătat că:

Potrivit art. 1 din Decretul nr.478/l954 donațiile (acute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente dupa obiectul lor sau scopul donației. Potrivit art.2 alin.2 din același act normativ, donațiile oferite sfaturilor populare se accepta de Comitetul executiv al Sfatului Popular Regional.

Totodată, intimata reclamantă a învederat că, pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donației și ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuia să se aibă în vedere pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității împrejurările contemporane efectuării donației și normele legale în vigoare ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate și reprezentarea acestuia în instanță.

Astfel, intimata reclamantă a precizat că la data întocmirii actului de donație unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist. Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul stalului intrau și în patrimoniul unităților administrativ - teritoriale de la acea vreme dar nu cu titlu de drept de proprietate ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478 din 1954 că în cazul donațiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare.

Intimata reclamantă a menționat că, această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existența unui singur titular al dreptului de proprietate iar în prezent însă ca efect al Legii nr. 213/1998 și al Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale (art. 136) se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține municipiilor, orașelor, comunelor.

De asemenea, intimata reclamantă a subliniat și faptul că în privința litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparține statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și finanțelor conform art.12 alin.5 din Legea nr. 213/1998 și art. 3 pct. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005.

Mai mult, intimata reclamantă a precizat că, așa cum rezultă din Actul de donație autentificat sub nr.---. în exercitarea dreptului de a hotărî cu privire la oferta de înstrăinare, fostul Comitet executiv al Regiunii Ploiești a emis decizia nr....... (la care se face referire in contractul de donație) prin care a acceptat donația.

Tot intimata reclamantă a învederat că, deși in practica judiciara s-au exprimat opinii contrare, deoarece Ministerul Economiei si Finanțelor este reprezentantul Stalului Roman in justiție, donația a fost acceptata de stat prin intermediul Comitetului executiv al Sfatului Popular al orașului ---, actual Unitatea Administrativ Teritorială Orașul ---.

Intimata reclamantă a arătat că, în aceste condiții, se justifica în prezenta cauză chemarea în judecată a autorităților administrative locale care au reprezentat Statul la încheierea actului de donație și au acceptat donația.

Prin urmare, intimata reclamantă a învederat că pentru opozabilitate Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a finanțelor Publice Ploiești, are calitate procesuală pasivă.

.Referitor la cel de-al doilea motiv ce vizează soluția instanței de fond privind nulitatea absolută parțială a actului de donație pentru neîndeplinirea unei condiții, intimata reclamantă a arătat că instanța nu a făcut confuzie între cauzele de nulitate și cele de revocare ale donației având în vedere următoarele considerente ;

La momentul încheierii Contractului de donație autentificat sub nr.---, nu a existat o intenție reală de a gratifica Statul Român, întrucât autorii intimatei reclamantă au încheiat acest act ca urmare a presiunilor făcute de autoritățile regimului comunist, ori lipsa consimțământului valabil exprimat, cumulativ cu inexistența intenției de a gratifica, reprezintă lipsa scopului imediat al actului juridic și implicit lipsa cauzei juridice a contractului de donație.

Potrivit art.801 din vechiul cod civil,, Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește"", iar potrivit art.948 C.civ.alin.(4)una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este o cauză licită".Aceste dispoziții urmează a fi raportate la prevederile art.966 C. Civ. potrivit cărora ,, Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect ".

Totodată, intimata reclamantă a arătat că, cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde așadar, în primul rând voința de a dărui,, animus donandi" și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă, ca aceste elemente să poală fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.

In concluzie, intimata reclamantă a învederat că voința de a dărui manifestată prin actul aparant al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.

De altfel, intimata reclamantă a precizat că și instanța supremă într-o decizie de speță, a reținut că :., în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității și împrejurările contemporane efectuării donației ".

De asemenea, intimata reclamantă a arătat că, în cauza pendinte din probatoriul administrat, respectiv - înscrisurile si declarațiile martorilor a rezultat că actul de donație a fost făcut dupa instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica statul român, ci forțați de presiunile si amenințările la care erau supuși cocontractanții. Martorii au arătat fără echivoc că proprietarii au fost obligați să își doneze proprietatea, astfel că este evident că părinții reclamantei nu a avut intenția de a dona.

Tot intimata reclamantă a menționat că, față de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în mod corect s-a reținut neîndeplinirea unei condiții esențiale pentru formarea valabilă a contractului de donație, cea a intenției de a gratifica.

În concluzie, intimata reclamantă a învederat că lipsa intenției de a gratifica determină lipsa scopului imediat, ca element al cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, lipsind deci un element esențial al actului juridic civil se constată că pe cale de consecință, în drept devin incidente disp. art.948. 996 teza 1 și art.967 Cod civil, sancțiunea care se impune fiind cea a nulității absolute a contractului, aplicată în mod corect de instanța de fond.

De asemenea, intimata reclamantă a arătat că, referitor la motivul prin care se apreciază că cheltuielile de judecată în cuantum de 3424,5 lei nu au fost raportate la complexitatea cauzei deduse judecății, solicită instanței de control, respingerea motivului ca neîntemeiat, raportat la faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cheltuielile de judecată reprezintă 1/2 din taxa judiciară de timbru, iar onorariul avocațial este doar 1000 lei.

Față de considerentele expuse în mod succint, intimata reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta Statul Român prin Ministerul de Finanțe, Tribunalul reține că, în principal acesta critică soluția adoptată referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, invocată pe cale de întâmpinare.

După cum se știe, promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea cumulativa a trei cerințe esențiale: interes legitim, născut, actual si personal, calitatea si capacitatea procesuala a părților.

Neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizează declanșarea sau continuarea acțiunii civile.

Instanța are în vedere, în primul rând, ca reclamantul fiind cel care inițiază cererea de chemare în judecata, conform art. 249 C. pr. civilă trebuie sa o dovedească, astfel încât tot lui îi revine sarcina să facă dovada calității procesuale în cauza, inclusiv cea a pârâtului, în condițiile în care legitimitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între persoana pârâtului si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

Astfel, pentru a determina cine este în prezent beneficiarul contractului de donație, instanța se va raporta nu numai la legislația în vigoare la momentul încheierii contractului (1963), ci și la dispozițiile legale în vigoare la acest moment, deoarece efectele actuale ale unei eventuale admiteri a acestei cereri s-ar răsfrânge asupra patrimoniului beneficiarului donației.

Potrivit legislației comuniste, în România, unicul titular al dreptului de proprietate socialista era Statul Român, iar bunurile ce intrau în patrimoniul acestuia intrau totodată și în patrimonial unităților administrativ teritoriale, nu cu titlu de drept de proprietate ci cu titlu de drept de administrare directa.

Dat fiind acest mecanism juridic, participarea Statului, ca unic titular al dreptului de proprietate socialista, la perfectarea contractelor de donație, se făcea prin intermediul Consiliilor Populare.

În prezent, se face distincție în mod expres între dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată al statului și al unităților administrativ-teritoriale prin dispozițiile Legii nr. 213/1998 si ale Legii nr. 215/2001.

Terenul de 780 mp situat în ---, ce a făcut obiectul contractului de donație, se regăsește pe raza teritoriala a Orașului ---, se încadrează în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul privat, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, fiind implicit în patrimoniul acestuia, motiv pentru care Tribunalul apreciază ca fiind întemeiate criticile apelantului intimat Statul Român, constatând ca în temeiul dispozițiilor Legii nr. 213/1998 si Legii nr. 215/2001 beneficiarul actului de donație este în prezent Orașul ---, unitatea administrativ teritoriala pe raza căreia s-a afla bunul donat.

Așa fiind, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta Statul Român prin Ministerul de Finanțe, iar pe cale de consecință, va admite excepția invocată, va schimba în parte sentința apelată și va respinge acțiunea formulata în contradictoriu cu acest apelant intimat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta pârâtă Orașul ---, Tribunalul reține că prin contractul de donație autentificat sub nr.--- la Notariatul de Stat încheiat între autorii intimaților în calitate de donatori pe de o parte, și Statul Român, în calitate de donatar, pe de alta parte, a fost donata acestuia din urma suprafața de 780 mp teren situat în ---, Statul Român a acceptat donația, prin decizia nr. ...... a Sfatului popular al regiunii Ploiești.

Așa cum rezultă din actele de stare civila depuse la dosar intimata YYY este unicul moștenitor al mamei sale, --.

Art. 801 Cod civil stipulează: "Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește."

Contract fiind, validitatea donației este examinata în raport cu îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute în art. 948 Cod civil, printre care este înscrisa cea privitoare la cauza licita.

Tribunalul urmează să aibă în vedere și dispozițiile art. 966 Cod civil, potrivit cărora obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicita, nu poate avea nici un efect.

Cauza, în cazul contractului de donație, cuprinde, așadar, în primul rând, voința de a dărui, "animus donandi", și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără, însă, ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.

În concluzie, voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiata pe un motiv sau o cauza de natura a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.

Or, în cauză, din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile și declarațiile martorilor a rezultat că actul de donație a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, însă nu a rezultat că intenția nu a fost aceea de a gratifica statul român și nici că donatorii ar fi fost forțați prin presiuni și amenințări asupra lor.

Martorii nu au cunoscut în concret care au fost condițiile realizării donației, aspectele învederate primei instanțe fiind cunoscute de la chiar reclamanta din litigiul de față.

Așa fiind, Tribunalul constată că intenția de a nu gratifica, greșit reținută de către prima instanță a existat, astfel că criticile apelantului sunt fondate.

Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod pr. civ., Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta intimată Orașul ---, iar pe cale de consecință va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată față de această pârâtă.

Totodată, Tribunalul va înlătura dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

← Competenţă organ de executare fiscală. Jurisprudență...		Confirmare plan de reorganizare. Jurisprudență →

Revocare donaţie pentru lipsa cauzei intenţiei de a gratifica, respingere acţiune

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Revocare donaţie pentru lipsa cauzei intenţiei de a gratifica, respingere acţiune