Lipsa minutei hotărârii atacate. Motiv de ordine publică. Casare cu trimitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 2376 din 17 mai 2013
Prin sentinţa civilă nr. 787 din 07.11.2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulată reclamanţii N.E. şi N.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut conform deciziei de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecare cu indicaţia de a se dispune completarea raportului de expertiză prin care să fie evaluat imobilul în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 atât în ceea ce priveşte terenul expropriat în suprafaţă de 819 mp, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea împrejurării dacă în urma exproprierii terenul în suprafaţă de 1050 mp rămas în proprietatea reclamanţilor este prejudiciat fiindu-i afectată valoarea.
În rejudecare, instanţa a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de către Comisia de experţi formată de experţii C.S., G.P. şi S.M.R., solicitând experţilor să precizeze valoarea terenului expropriat în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi valoarea terenului rămas în urma exproprierii, respectiv creşterea sau diminuarea valorii acestuia din urmă.
Conform răspunsului experţilor, în ceea ce priveşte terenul expropriat în suprafaţă de 819 mp, s-a apreciat că valoarea despăgubirii în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 a fost egală cu valoarea stabilită prin raportul de expertiză, valoarea compusă din valoarea reală a imobilului.
Cu privire la suprafaţa de 1050 mp, aceasta nu înregistrează nici un spor de valoare în urma exproprierii şi nu înregistrează nicio diminuare care ar impune un calcul separat al prejudiciului.
Prin urmare, având în vedere aspectele menţionate, în baza art.481 cod civil şi art. 1 din Legea nr. 33/1994, instanţa a admis cererea formulată de către reclamanţi şi a stabilit că aceştia din urmă sunt îndreptăţiţi la o despăgubire în valoare de 49.643 lei pentru terenul expropriat.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 1640 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial şi onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul STATUL ROMAN PRIN COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMANIA solicitând modificarea în totalitate a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii introductive.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în baza art. 3041 C. proc. Civ. invocă următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei recurate.
l. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 82/25.07.2008, cu privire la suprafaţa de 819 mp, expropriată reclamanţilor din prezentul dosar, a fost stabilită o valoare a despăgubirilor în cuantum de 84.433 lei. Subliniază în context că această valoare a despăgubirilor a fost stabilită urmare a unei expertize de evaluare făcută de către expropriator. Din cuantumului despăgubirilor de 84.433 lei suma de 33.718 lei a fost stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de teren expropriata de 819 mp, iar suma de 50.715 lei cu titlu de prejudiciu adus terenului rămas neexpropriat.
Urmare a rejudecarii prezentului litigiu, instanţa de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de către Comisia de experţi formată din experţii C.S., G.P. şi S.M.R., prin care a fost solicitat experţilor să precizeze valoarea terenului expropriat şi valoarea terenului rămas în urma exproprierii, respectiv creşterea sau diminuarea valorii acestuia din urma.
Prin scriptul depus la dosar de către comisia de experţi pentru termenul din data de 19 septembrie 2012 se precizează textual că: „valoarea despăgubirilor este egală cu valoarea stabilită prin raportul de expertiză compusă din valoarea reală a imobilului. Apreciază că prin expropriere nu s-a cauzat un prejudiciu nici proprietarului nici altor persoane". Totodată prin acelaşi script experţii precizează ca „în ce priveşte terenul rămas în urma exproprierii, în suprafaţa de 1050 mp, apreciem că aceasta nu înregistrează niciun spor de valoare în urma exproprierii şi nici nu înregistrează o diminuare a valorii care ar impune un calcul separat al prejudiciului"
Prin raportul de expertiza încuviinţat şi efectuat în cauza, comisia de experţi a stabilit valoarea despăgubirilor raportat la doua momente: data exproprierii, respectiv iulie 2008 şi data efectuării raportului de expertiza, adică septembrie 2010. Doi dintre membrii comisiei de experţi au stabilit că valoarea cuantumului despăgubirilor pentru data efectuării raportului de expertiză suma de 35.050 lei iar al treilea a stabilit o valoare de 29.902 lei.
Raportat la momentul la care a fost expropriată suprafaţa de teren, doi dintre membrii comisiei au stabilit valoarea de 49.643 lei iar al treilea membru al comisiei a stabilit pentru acelaşi moment, un cuantum de 33.317 lei. Având în vedere aceste evaluări ale comisiei de experţi în niciun caz prima instanţa nu putea să acorde prin sentinţa recurată un cuantum al despăgubirilor de 49.643 lei, identic cu cel stabilit prin Sentinţa Civila nr. 872/26.10.2011 pronunţată de către Tribunalul Cluj care a fost casată prin Decizia nr. 1404/R/21.03.2013 a Curţii de Apel Cluj, de vreme ce pentru data raportului de expertiza s-a stabilit un cuantum valoric de 35.050 şi respectiv 29.902.
În aceste circumstanţe instanţa cu ocazia judecării cererii introductive de instanţă cât şi cu ocazia rejudecarii prezentului litigiu a greşit acordându-le recurenţilor o despăgubire mai mare decât cea stabilită de către comisia de experţi, raportat la data efectuării raportului de expertiza, dată care reprezenta momentul de referinţa pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, conform prevederilor art.25 şi art. 26 din Legea 33/1994. Prin urmare, corect era ca instanţa de fond să stabilească valoarea despăgubirii raportat exclusiv la momentul efectuării raportului de expertiză şi să acorde fie suma de 35.050 lei, fie suma de 29.902 leu
Subliniază în context că reclamanţii au contestat în totalitate valoarea despăgubirii stabilită de către expropriator şi ca urmare comisia de experţi avea obligaţia să se pronunţe conform art. 25 şi 26 din Legea 33/1994 atât cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat cât şi cu privire la despăgubirea pentru terenul
rămas în proprietatea contestatorilor, pentru cazul în care s-ar fi produs un prejudiciu şi raportat la acest din urmă teren. Învederează instanţei că prin scriptul depus la dosar de către comisia de experţi pentru termenul din data de 19 septembrie 2012 se precizează textual că: „ în ce priveşte terenul rămas în urma exproprierii, în suprafaţa de 1050 mp, apreciem că aceasta nu înregistrează niciun spor de valoare în urma exproprierii şi nici nu înregistrează o diminuare a valorii care ar impune un calcul separat al prejudiciului".
În aceste condiţii, apare cu atât mai surprinzătoare stabilirea unei despăgubiri în favoarea reclamanţilor în cuantum de 49.643 lei în condiţiile în care suma propusa prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 82/25.07.2008 era net superioara şi anume 84.433 leu
Prin menţionata hotărâre de stabilire a despăgubirilor paraţilor le-a fost acordată o despăgubire în cuantum de 50.715 lei, cu titlu de despăgubiri privind prejudiciului aferent suprafeţei de 1050 mp, rămasa în proprietatea reclamanţilor, suprafaţă pentru care comisia de experţi în prezenta cauza nu au stabilit nicio despăgubire, precizând că „nu înregistrează niciun spor de valoare în urma exproprierii şi nici nu înregistrează o diminuare a valorii care ar impune un calcul separat al prejudiciului".
În aceste condiţii, paradoxal, Tribunalul Cluj a admis cererea introductivă de instanţă stabilind o valoare a despăgubirilor de 49.643 lei pentru reclamanţi, inferioara valorii de 84.433 lei propusă de către expropriator. Or, este de principiu că instanţa nu poate stabili un cuantum al despăgubirilor inferior celui existent în Hotărârea de stabilire a despăgubirii şi nici superior celui solicitat de către reclamant.
În mod firesc, prin sentinţa recurată ar fi trebuit respinsă cererea introductivă de instanţă şi menţinerea ca despăgubire a sumei propuse prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 82/25.07.2008.
Chiar daca Tribunalul Cluj, prin sentinţa recurată ar fi stabilit în mod judicios valoarea despăgubirii terenului expropriat la suma de 49.643 lei, în condiţiile în care pentru terenul rămas reclamanţilor nu s-a stabilit prin raportul de expertiza niciun prejudiciu dar totuşi expropriatorul a propus o suma substanţială în legătura cu acest teren, moral şi etic ar fi fost ca instanţa să compare valoarea despăgubirilor stabilite pentru suprafaţa expropriată cu suma propusă prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 82/25.07.2008 pentru terenul neexpropriat şi să constate neîntemeiată cererea introductivă de instanţa.
2. Un alt motiv de nelegalitate al sentinţei recurate consta în obligarea recurentei la plata sumei de 1.640 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în favoarea reclamanţilor (onorariu avocaţial şi onorariu expert).
Învederează că prin memoriul de recurs reclamanţi au solicitat casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, casare care de altfel a şi fost dispusă de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 1404/R/21.03.2013.
În condiţiile în care comisia de experţi prin scriptul depus la dosar pentru termenul din data de 19 septembrie 2012 şi-a menţinut punctul de vedere statuat prin raportul de expertiză aflat deja la dosarul cauzei, instanţa de fond nu putea stabili în sarcina recurentei prin sentinţa recurată obligaţia achitării respectivului onorariu. Şi e firesc să fie aşa în condiţiile în care cu ocazia rejudecării prezentului litigiu nu s-a adus nicio modificare raportului de expertiză iniţial încuviinţat şi efectuat în cauză.
Reclamanţii N.E. şi N.A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului în totalitate
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Curtea din oficiu, în temeiul art. 304 pct. 5 C.pr.civ., art. 258 C.pr.civ. şi art. 306 alin. 2 C.pr.civ., a invocat şi a pus în discuţie un motiv de recurs de ordine publică, referitor la nulitatea hotărârii pronunţată de către instanţa de fond, având în vedere că nu s-a găsit în dosar minuta acestei hotărâri.
Potrivit art. 258 din Codul de procedura civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semnează sub pedeapsa nulităţii, de judecători. Hotărârea judecătorească ce s-a pronunţat este la rândul ei nulă, fiind subsecventă şi având la bază un act nul, minuta hotărârii.
Redactarea unei minute dă posibilitatea verificării celor deliberate asupra unei cauze şi a exercitării controlului în calea de atac.
Este obligatorie întocmirea, după deliberare, a minutei, care reprezintă dispozitivul pe scurt al hotărârii, lipsa acesteia atrăgând nulitatea respectivei hotărâri.
Constatând că la instanţa de fond nu s-a întocmit o astfel de minuta, sentinţa este lovită de nulitate absolută.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinţei civile nr. 787 din 07.11.2012 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Cluj.
Notă. În acelaşi sens, şi Decizia civilă nr. 2378 din 17 mai 2013.
Întocmit,
Preşedintele Secţiei,
Judecător Traian Dârjan<
| ← Inadmisibilitatea recursului. Motive de recurs ce vizează... | Contract de vânzare cumpărare încheiat între fostul Statul... → |
|---|
