Lipsa numărului cadastral. Respingerea cererii de intabulare. Calea de atac pentru contestarea documentaţiei cadastrale. Competenţa instanţelor de contencios administrativ
| Comentarii |
|
NCC, art. 884 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49, art. 50
Prin sentinţa civilă nr. 636/14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, jud. Teleorman, în dosarul nr. x/329/2008, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva încheierii de respingere nr. 3332/10.04.2008, dată de O.C.P.I. Teleorman - Alexandria.
In motivarea sentinţei, s-a reţinut că cererea de înscriere în cartea funciară a imobilului din comuna P., proprietatea lui D.S., pentru care petentul a realizat documentaţia în vederea înscrierii în cartea funciară, împuternicit fiind de către proprietar, a fost respinsă, deoarece nu s-a acordat număr cadastral şi un identificator unic pentru motivele arătate în nota de constatare nr. 931/10.02.2008 şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 48 lit. c) din Legea nr. 7/1996.
Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară a constatat că documentaţia întocmită de către petent era incompletă, respinsă fiind la recepţie în temeiul art. 10 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 634/2006, pentru neconcordanţe între actele de proprietate şi identificarea din teren.
Judecătoria a reţinut din actele de la dosar, respectiv din documentaţia întocmită de către petent şi din actul de proprietate reprezentat de titlul nr. 6000407/04.12.1995 eliberat de Comisia Judetea-nă Teleorman de aplicare a Legii nr. 18/1991, ca şi din certificatul de moştenitor nr. 181/23.10.2007 eliberat de BNP R.M. că, într-adevăr, în actele de proprietate, imobilul este amplasat în CV 1, parcela 1, pe când în documentaţia petentului amplasamentul în teren este indicat ca fiind cvartal 3 parcela 227.
Ca atare, date fiind neconcordanţele constatate, plângerea este neîntemeiată, proprietarul având posibilitatea modificării titlului de proprietate pentru ca situaţia din teren să corespundă cu cea din acte şi, ulterior, să-şi intabuleze dreptul de proprietate.
Apelul declarat de petent împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 119/25.06.2008, pronunţată de Tribunalul Teleorman, Secţia civilă, prin care s-au confirmat lega
litatea şi temeinicia considerentelor primei instanţe legate de neîn-deplinirea în cauză a cerinţelor de înscriere a unui imobil în cartea funciară, prevăzute de art. 48 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), precum şi art. 49 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, în condiţiile în care imobilului nu i-a fost acordat număr cadastral şi nu există un identificator unic.
In plus, instanţa de apel a apreciat că soluţia de respingere a plângerii se impune şi pentru faptul că petentul nu are calitate procesuală activă, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, care acordă o asemenea calitate proprietarului, şi nu persoanei autorizate să efectueze documentaţia cadastrală.
Tribunalul nu a dat eficienţă acestei aprecieri în sensul respingerii cererii pentru lipsa calităţii procesuale active, întrucât i-ar fi creat apelantului în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
In ceea ce priveşte fondul, Tribunalul a mai reţinut că petentul invocă aspecte de strictă specialitate care nu puteau fi rezolvate decât prin efectuarea unei expertize tehnice ce nu a fost solicitată spre administrare în susţinerea plângerii.
Prin decizia civilă nr. 509R/27.11.2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei de soluţionare a cauzei în primă instanţă, a admis recursul declarat de recurentul-petent M.G. împotriva deciziei civile nr. 119A/25.06.2008, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis apelul declarat de apelantul-petent M.G. împotriva sentinţei civile nr. 636/14.05.2008, pronunţate de Judecătoria Tumu Măgurele, jud. Teleorman, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Teleorman ca instanţă de contencios administrativ.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Curtea apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată în cauză, petentul a arătat că înţelege să conteste soluţia de respingere a documentaţiei cadastrale, prin respingerea cererii dc înscriere în cartea funciară a imobilului din comuna P., jud. Teleorman, prin încheierea O.C.P.I. nr. 3332/10.04.2008.
Cererea dc recepţie a documentaţiei cadastrale a fost respinsă, cu consecinţa neacordării numărului cadastral al imobilului. Petentul a arătat că această respingere a recepţiei este greşită, fiind bazată pe aprecieri personale şi tendenţioase.
Se constată, în raport de motivele de fapt ale plângerii şi de lămuririle aduse de petent la termenul din 27.11.2008, că finalitatea plângerii este aceea a contestării respingerii recepţiei cadastrale, ce a determinat şi respingerea cererii de intabulare.
Potrivit art. 10 din Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul nr. 634/13.10.2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, este posibilă recepţia cadastrală în cazul unei documentaţii complete şi corect întocmite, însă şi respingerea acesteia pentru motivele arătate în alin. (4), printre care figurează şi întocmirea incorectă a documentaţiei.
Respingerea se menţionează într-o notă completată de către persoana care a verificat documentaţia şi care se transmite asistentului registrator în vederea întocmirii încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară.
In speţă, această procedură a fost parcursă, reţinându-se că nota de respingere a recepţionării documentaţiei a fost întocmită de către inginerul competent.
Acest act normativ nu prevede posibilitatea contestării dispoziţiei de respingere a recepţiei cadastrale distinct de încheierea de respingere a înscrierii în cartea funciară, pentru care există reglementată calea plângerii la judecătorie conform art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Cu toate acestea, nu este exclusă o contestare separată a acestei dispoziţii administrative pe calea contenciosului administrativ, chiar dacă legea specială anterior citată nu prevede o asemenea cale procesuală.
Absenţa unei proceduri speciale nu echivalează cu imposibilitatea contestării separate a actelor administrative emise în cursul procedurii de intabulare, pentru mai multe raţiuni.
Pe de o parte, cercetarea în cadrul plângerii prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 a motivelor de respingere descrise de art. 10 din regulament este dificilă, presupunând examinarea unor chestiuni tehnice care nu interesează direct persoana titularului dreptului supus intabulării, ci pe expertul cadastral care a întocmit documentaţia în vederea intabulării.
Or, după cum a arătat chiar instanţa dc apel, calitate procesuală activă în cadrul plângerii o are însuşi proprietarul, şi nu expertul
cadastral, titularul dreptului subiectiv neputând invoca şi susţine ne-legalitatea motivelor de respingere a recepţiei cadastrale.
Pe de altă parte, toate etapele succesive din cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară descrise de regulament, în care este implicată persoana ce a întocmit documentaţia cadastrală, presupun adoptarea unor acte de natură administrativă, care, în funcţie de conţinut, poate vătăma interesele expertului cadastral ce nu poate finaliza mandatul ce i-a fost încredinţat de către proprietar pentru întocmirea documentaţiei cadastrale şi de a cărui neîndeplinire răspunde în faţa acestuia.
O asemenea situaţie corespunde din punct de vedere juridic unei plângeri împotriva actului administrativ pretins nelegal, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi pentru care persoana vătămată prin emiterea actului, în speţă, însuşi expertul cadastral, are deschis accesul în justiţie pentru cercetarea legalităţii actului administrativ.
Emitentul actului reprezintă o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, deoarece potrivit art. 12 din H.G. nr. 1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată, oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea acestei agenţii naţionale.
In consecinţă, Curtea apreciază că plângerea formulată în cauză, îndreptată împotriva notei de respingere întocmite de inginerul desemnat, conţinută în referatul nr. 931/31.03.2008 al O.C.P.I. Teleorman - Biroul Teritorial Alexandria ar fi trebuit soluţionată în primă instanţă de către Tribunalul Teleorman, ca instanţă de contencios administrativ, conform art. 2 pct. 1 lit. d) CPC, în mod greşit fiind soluţionată de către judecătorie.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ., pt. propr. irit., dec. nr. 509R din 27 noiembrie 2008, nepublicată
Comentarii: Calea procesuală pentru contestarea documentaţiei cadastrale nu este cea prevăzută de art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, ci aceea reglementată cu titlu general în Legea nr. 554/2004, în fata instantelor de contencios administrativ.
Dacă petentul recurge la calea de atac a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, prin care tinde însă la îndreptarea presupuselor greşeli din cuprinsul documentaţiei cadastrale şi care au condus la adoptarea soluţiei nefavorabile, judecătorul învestit cu rezolvarea plângerii trebuie să solicite părţii lămuriri pentru clarificarea
obiectului litigiului. în ipoteza în care acesta precizează că a înţeles să învestească instanţa judecătorească în condiţiile art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, atunci judecătoria este competentă să judece cauza în primă instanţă. în schimb, dacă petentul arată că înţelege să conteste datele din documentaţia cadastrală, o atare apărare nu mai poate fi susţinută pe calea procedurii necontencioase a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci în faţa instanţei de contencios administrativ.
Apreciem că, dacă petentul insistă în calea plângerii întemeiate pe legislaţia cadastrului, dar invocă motive inadmisibile în această cale procesuală, precum neregularitatea documentaţiei cadastrale, nu este corectă soluţia de declinare a competenţei, ci judecătorul este ţinut să se pronunţe în limitele învestirii sale, respingând în fond plângerea.
| ← Forma actului de renunţare la cererea de înscriere în cartea... | Individualizarea imobilului în înscrisul invocat pentru... → |
|---|
