Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară. Verificarea îndeplinirii cerinţelor generale în materia răspunderii civile delictuale
| Comentarii |
|
NCC, art. 915 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49
Prin cererca înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/299/2008, petentul V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Bucureşti, obligarea acestuia la plata sumei de 14.000 lei, cu titlu de pretenţii.
Prin sentinţa civilă nr. 2465 din 22 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/299/2008, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 998 C. civ. 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara. Aşadar, legea prevede ca cel care a provocat un prejudiciu să fie persoană fizică, iar pe de altă parte, este necesară condiţia culpei celui care a provocat prejudiciul. Or, petentul formulează plângerea împotriva unei persoane juridice, a cărei culpă nu a fost dovedită, astfel că singura faptă culpabilă este efectuarea cu întârziere a unei operaţiuni de îndreptare a unei erori. O altă condiţie care trebuie dovedită în cazul atragerii răspunderii civile delictuale este existenţa unui prejudiciu cert, nereparat, consecinţă a încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim.
Instanţa a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între presupusa faptă ilicită şi prejudiciul probabil al petentului şi nici dovada culpei intimatului, indiferent de forma acestei culpe, care să poată atrage răspunderea.
In plus, nici petentul nu a făcut dovada existenţei unui termen până la care angajaţii intimatului erau obligaţi să procedeze la îndreptarea erorilor din documentaţia ce urma a fi evidenţiată, termen a cărui încălcare să atragă răspunderea intimatului.
Instanţa a reţinut şi că textul de lege pe care îşi întemeiază petentul plângerea nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă. Referitor la Legea nr. 7/1996, este de menţionat dispoziţia din art. 49, potrivit căreia, dacă se constată că cererca dc înscriere în cartea funciară nu întruneşte condiţiile legale, se va respinge printr-o închciere motivată. Despre respingerea cererii se va facc menţiune în registrul de
intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum şi în cartea funciară. Potrivit art. 50 alin. (1), încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
împotriva acestei sentinţe la data de 31 martie 2008 a declarat recurs motivat petentul V.C., înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 10 mai 2008, considerând sentinţa atacată ca nelegală şi netemeinică faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 CPC şi art. 312 alin. (3) CPC.
In motivare, a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că fapta generatoare de prejudiciu pe care a reclamat-o ar fi „întârzierea în îndreptarea erorilor comise de intimata cu ocazia întocmirii documentaţiei necesare intabulării”. în realitate, aşa cum rezulta din expunerea motivelor plângerii, a reclamat drept temei al angajării răspunderii civile delictuale fapta funcţionarului O.C.P.I. Bucureşti, care, cu ocazia recepţionării şi verificării documentaţiei cadastrale, în luna iunie 2000, a omis să constate neconcordanţa dintre reprezentarea grafică a parcelei de teren şi tabelul coordonatelor punctelor de contur al terenului, determinând astfel, prin neglijenţă, înregistrarea acestor erori în evidenţele cadastrale ale O.C.P.I. Fapta rezultă clar din „Fişa bunului imobil” şi „Planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil”, documente cadastrale înregistrate la O.C.P.I. Bucureşti, anexate la plângere, unde în dreptul menţiunii „Verificat” apare ştampila O.C.P.I. şi semnătura funcţionarului care a „verificat” şi care a înregistrat lucrarea, fară însa a-i fi menţionat şi numele în clar.
A arătat că a luat cunoştinţă de existenţa acestei erori pe data de 4 iunie 2007, când, prezentându-se în faţa notarului împreună cu cumpărătorul şi cu toate actele necesare să încheie contractul de vânza-re-cumpărare, acesta i-a pus în vedere că nu poate încheia contractul în mod valabil întrucât obiectul contractului, respectiv terenul, nu este corect delimitat cadastral, datorită acestor erori de înregistrare. A arătat că a fost pus în imposibilitatea să încaseze în întregime preţul dc vânzare la data de 4 iunie 2007, primind doar un mic avans, în baza antecontractului încheiat la acea dată.
Această cauză - înregistrarea eronată a coordonatelor cadastrale - a subzistat până pe data de 31 iulie 2007, când i-au fost transmi
se documentele de îndreptare a erorii, după cum rezultă din proce-sul-verbal de predare-primire, anexat de asemenea la acţiune.
In baza acestor documente notariatul i-a încheiat contractul la data de 8 august 2007, când a încasat întregul preţ al vânzării, cu o întârziere de peste 2 luni faţă de momentul în care l-ar fi încasat dacă nu ar fi existat acea eroare de înregistrare.
Prejudiciul său este materializat, pe de-o parte, în lipsirea de folosinţa sumei de 1.113.296,8 lei pe perioada cuprinsă între 4 iunie 2007 şi 8 august 2007 şi, pe de altă parte, prin faptul că suma în lei pe care a primit-o efectiv la data de 8 august 2007 a fost inferioară celei pe care ar fi primit-o pe data de 4 iunie 2007, întrucât, în perioada respectivă, cursul de referinţă B.N.R. s-a depreciat de la 3,2648 lei/ euro la 3,1743 lei/euro.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 3041 CPC, Tribunalul reţine următoarele:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. 1864, este necesar a fi dovedite toate elementele prevăzute de aceste texte de lege, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul,
legătura de cauzalitate şi vinovăţia. întrucât reclamantul a invocat o eroare săvârşită de un funcţionar, angajat al pârâtului, iar nu de organele sale de conducere, accste condiţii trebuie îndeplinite în persoana funcţionarului, pârâtul putând răspunde în calitatc de comitent în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. 1864.
Cât priveşte fapta ilicită, se reţine că, de vreme ce prin încheierea nr. 862544 din 20 iulie 2007 dată de O.C.P.I. Sector 1 Bucureşti s-a dispus notarea rectificării punctelor de contur cu privire la imobilul cu nr. cadastral provizoriu 5917/3, proprietatea reclamantului, documentaţia cadastrală iniţială cuprindea o eroare în legătură cu aceste elemente. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, recepţia lucrărilor, executate de persoanele fizice şi juridice autorizate în condiţiile art. 4 lit. d) - carc pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, pe teritoriul României -, se realizează de către agenţia naţională sau de oficiile teritoriale, după caz. Prin urmare, recepţionând lucrarea cadastrală, deşi aceasta cuprindea o greşeală cu privire la coordonatele punctelor de contur, angajatul pârâtului şi-a îndeplinit necorespunzător obligaţia legală ce îi revenea, ceea ce constituie o faptă ilicită.
încheierea de către proprietar a contractului de vânzare-cumpă-rare a unui bun la o dată ulterioară, la acelaşi preţ, stabilit în curo, dar plătibil în lei, într-o perioadă în care s-au înregistrat creşteri ale cursului leului, este de natură să producă acestuia un prejudiciu, prin scăderea cantităţii de monedă încasată.
Din probele administrate în cauză nu a reieşit însă legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Astfel, reclamantul nu a dovedit refuzul notarului de a autentifica actul juridic ca urmare a sesizării erorii cu privire la coordonatele punctele de contur, iar întârzierea intervenită în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate avea şi alte explicaţii, situaţie în care nu se poate folosi nicio prezumţie judecătorească, în temeiul art. 1199 C. civ. 1864.
De asemenea, se poate reţine vinovăţia funcţionarului O.C.P.I. la înregistrarea lucrării sub forma neglijenţei.
Faţă de aceste considerente, reţinând că nu este întrunită una din condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale şi substituind în parte motivarea instanţei de fond, a cărei soluţie este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 CPC, Tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Trib. Bucureşti, s. civ., dec. nr. 1717R din 13 octombrie 2008, în A.C. Bodea, Dreptul de proprietate. Practică judiciară. II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 422-426
Comentarii: Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară sunt prevăzute de art. 915 NCC. în acest sens, se impune verificarea cerinţelor generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.
în speţa prezentată, întrucât un proprietar a invocat o eroare săvârşită de un funcţionar, angajat al O.C.P.I., iar nu de organele sale de conducere, aceste condiţii trebuie îndeplinite în persoana funcţionarului, persoana juridică putând răspunde în calitate de comitent.
în plus, trebuie să se ţină seama de celelalte condiţii speciale referitoare la comiterea faptei ilicite cu prilejul păstrării şi administrării cărţii funciare şi la imposibilitatea înlăturării prejudiciului prin recurgerea la acţiunile şi căile de atac prevăzute de lege.
| ← Piedici la înscrierea dreptului de proprietate asupra... | Legitimitatea procesuală activă a notarului public în... → |
|---|
