Litigiu de asigurări sociale.. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 14 din data de 11.01.2016
Litigiu de asigurări sociale. Recalcularea pensiei prin valorificarea activității prestate în grupa II-a de muncă. Adeverință emisă de deținătorul legal al arhivei fostului angajator. Lipsa indicării actului intern de nominalizare
art. 6 din Ordinul nr. 50/1990
Potrivit mențiunilor acestei adeverințe, reclamantul a fost încadrat cu contract individual de muncă la CAP Fetești în perioada 15.11.1988 până la 15.11.1991 având meseria de cioban încadrat în grupa a II-a de muncă 100%, temeiul încadrării fiind Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Or, în cuprinsul adeverinței în litigiu nu este indicat actul prin care fostul angajator a realizat nominalizarea reclamantului în grupa a II-a de muncă și, mai mult, nu este precizat temeiul exact al încadrării dintre cele enumerate în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, făcându-se mențiunea generală că temeiul încadrării este Ordinul nr. 50/1990.
Cum încadrarea în grupă superioară de muncă este o situație de excepție, iar legea stabilește anumite condiții în acest sens, instanța nu poate constata în lipsa unor documente verificabile dacă, într-adevăr, aceste condiții au fost îndeplinite, după cum nu se poate substitui aprecierii și deciziei angajatorului în privința încadrării activității reclamantului în grupă de muncă și a procentului în care acesta a prestat muncă în condițiile grupei a II-a.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.14 din 11 ianuarie 2016)
Prin motivele de apel, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva deciziei nr. 90383 emise la data de 16.02.2015 si urma sa primească în termen de 45 de zile de la momentul depunerii contestației Hotărâre emisa de Comisia Centrala de Contestații.
Termenul de 45 zile stabilit de către art. 156 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 a fost depășit, acesta neprimind nici o hotărâre pana în prezent.
Asupra excepției inadmisibilității apelantul o consideră eronată, admiterea acestei excepții in raport de parcurgerea procedurii prealabile formulării cererii de chemare in judecata.
Apelantul arată că a parcurs procedura prealabila insa, parata nu a depus și nu a făcut nicio mențiune cu privire la contestația formulata.
Arată apelantul că a fost pensionat prin decizia de pensionare nr. 9038, ulterior pensia fiindu-i recalculată. Acesta a depus la dosarul privind stabilirea cuantumului pensiei adeverința susmenționată, iar la stabilirea cuantumului pensiei parata nu a avut în vedere aceasta adeverință, apelantul invocând art.165 din Legea nr.263/2010.
Conform art.165 alin. 2 din Legea nr.263/2010, se au in vedere la determinarea cuantumului pensiei si adeverințele eliberate de către unitatea angajatoare, așa cum a procedat și apelantul cu adeverința depusă și neluată în calcul, eliberată de către unitatea unde a activat cu contract de munca.
Pentru cele menționate in adeverință s-a plătit CAS, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia, CAS ce fost achitat in conformitate cu dispozițiile legale în materie la acel moment.
Potrivit art. 2 lit.c din Legea nr.263/2010, "principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite."
Același principiu este dezvoltat si in dispozițiile ulterioare din același act normativ in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.263/2010 punctajul anual al asiguratului se determina prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat in fiecare lună.
Numărul realizat in fiecare luna se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, Ia salariul mediu lunar brut lunar din luna respectiva, comunicat de către Institutul Național de Statistica si Studii Economice.
Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din cartea de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii de către angajatori.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii principiului contributivității, mai sus menționat, iar pe de alta același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
Tot in cadrul Legii nr. 263/2010, se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar cârd vine rândul asociaților sa primească o contraprestație, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Neluarea in considerare a acestor venituri suplimentare conduce la înfrângerea principiului inserat de către legiuitor in cadrul Legii nr. 263/2010 precara si la o discriminare intre persoane ce au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, in condițiile in care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuita din totalitatea veniturilor realizate de către angajat.
Consideră apelantul ca i-a fost adus un prejudiciu real ca urmare a recalculării eronate folosita de către parata si consideram ca urmează a obliga parata la acordarea diferenței dintre pensia cuvenite si pensia încasata pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecata, repararea prejudiciului urmând a se face realiza in temeiul răspunderii civile contractuale.
Prin decizia civilă nr. 4416 din 16.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a, a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.518 din data de 09.06.2015, a fost anulată sentința atacată cu reținerea cauzei spre evocarea fondului.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut, contrar celor reținute de prima instanță, că apelantul reclamant a făcut dovada urmării procedurii prealabile prevăzute de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice in termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensie.
Decizia nr. 90383/16.02.2015, prin care s-a respins cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 973/19.01.2011 emisă de Primăria Fetești, a fost atacată la Comisia Centrală de Contestații, in termenul de 30 de zile de la comunicare, conform înscrisurilor și dovezilor de expediere. Chiar și intimata pârâtă recunoaște prin întâmpinare formularea contestației, înregistrată la CJP Călărași la 11.05.2015. Împrejurarea introducerii mai întâi a cererii de chemare în judecată și apoi a contestației administrative nu mai are relevanță, la data pronunțării prezentei, expirând și termenul de soluționare a contestației de Comisia Centrală de Contestații, de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Evocând fondul în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea reține că reclamantul a solicitat instanței de fond să dispună recalcularea pensiei cu valorificarea adeverinței nr. 973/19.02.2012 eliberată de Primăria Fetești.
Potrivit mențiunilor acestei adeverințe, reclamantul a fost încadrat cu contract individual de muncă la CAP Fetești în perioada 15.11.1988 până la 15.11.1991 având meseria de cioban încadrat în grupa a II-a de muncă 100%, temeiul încadrării fiind Ordinul nr. 50/1990.
Ordinul nr. 50/1990 precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, astfel: 1. În grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1; 2. În grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 3 din ordin prevede că "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2";.
Potrivit art. 6 din acest ordin, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Or, în cuprinsul adeverinței în litigiu nu este indicat actul prin care fostul angajator a realizat nominalizarea reclamantului în grupa a II-a de muncă și, mai mult, nu este precizat temeiul exact al încadrării dintre cele enumerate în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, făcându-se mențiunea generală că temeiul încadrării este Ordinul nr. 50/1990.
Cum încadrarea în grupă superioară de muncă este o situație de excepție, iar legea stabilește anumite condiții în acest sens, instanța nu poate constata în lipsa unor documente verificabile dacă, într-adevăr, aceste condiții au fost îndeplinite, după cum nu se poate substitui aprecierii și deciziei angajatorului în privința încadrării activității reclamantului în grupă de muncă și a procentului în care acesta a prestat muncă în condițiile grupei a II-a.
De altfel, reclamantul nu a făcut nici un fel de precizări, susțineri, aprecieri asupra încadrării activității sale în grupa a II-a de muncă, motivele cererii de chemare în judecată și ale apelului referindu-se la modalitatea de valorificare a unor venituri realizate, ceea ce nu are legătură cu cauza.
Pentru aceste considerente, evocând fondul, Curtea constată că cererea nu este întemeiată și o va respinge ca atare.
| ← Drept procesual civil. perimarea cererii. conditiile in care... | Partaj succesoral - admite excepţia inadmisibilităţii -... → |
|---|
