Aplicarea ordinului ministrului sănătăţii nr. 870/2004.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1350/Ap din data de 17.10.2016
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 509/MAS/2016 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost
respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL B.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
A. Reclamanta are calitatea de angajată a unității spitalicești pârâtă, în temeiul contractului individual de muncă nr. xx20/2006, încheiat între părți pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 03.07.2006. Ocupă funcția de medic (inițial medic specialist, ulterior medic primar), cu o normă întreagă de muncă, de 7 ore/zi, 35 de ore pe săptămână.
Potrivit fișei postului (filele 42-43), printre alte atribuții care îi revin în această calitate reclamantei se regăsește obligația de a asigura serviciul de gardă în spital, potrivit graficului de muncă stabilit de către medicul șef de secție sau, în situații deosebite, din dispoziția acestuia. Această obligație își are izvorul în mai multe prevederi cuprinse în Ordinul MS nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, precum art. 4 alin. 1 lit. a, art. 22 și urm., art.36.
În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.1 din acest act normativ:
,,ART. 40
Medicii care se află în una dintre situațiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situații, sunt scutiți de a fi incluși în graficul de gărzi: - pensionarii de invaliditate gradul III; - femeile gravide începând cu luna a 6-a cele care alăptează; - medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical";.
De asemenea, potrivit prevederilor art.13 alin.7 din Ordinul MS nr. 870/2004:
,,ART. 13
(7) Personalul din unitățile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfășoară în 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate în tura de noapte atunci când se află în una dintre următoarele situații:
a) în caz de graviditate, lehuzie și pe timpul cât alăptează;
b) are program redus pe bază de certificat medical;
c) starea de sănătate contravine desfășurării activității în tura a 3-a, dovedită cu certificat medical;
d) pensionare de invaliditate de gradul III";.
În aplicarea acestor norme legale spitalul pârât a elaborat Procedura operațională privind scutirea de gărzi nr. P.O. - CJ - 22, prin care a stabilit cazurile, condițiile și procedura scutirii de atribuția de efectuare a gărzilor în ceea ce îi privește pe medicii angajați ai săi. Prin acest act pârâtul a reluat prevederile legale care au acest obiect de reglementare din Ordinul MS nr. 870/2004 și a concluzionat că medicii care nu se încadrează în categoria pensionarilor de invaliditate de gradul III, femeilor gravide sau a celor care alăptează ori a persoanelor care au în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil cu handicap vor fi scutiți de a fi incluși în graficul de gărzi în baza certificatelor medicale pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de lucru emis de medicul curant, cu avizul medicului expert din cadrul serviciului de expertiză medicală a capacității de muncă.
Această procedură internă a pârâtei le-a fost adusă la cunoștință angajaților, inclusiv reclamantei, care a fost nominalizată ca persoană cu ,,responsabilități și răspunderi în derularea activității prevăzute"; în actul respectiv.
Prin cererea nr. xx18/02.06.2015 reclamanta a adus la cunoștința conducerii angajatorului că ,,din cauza problemelor de sănătate apărute"; nu mai poate efectua gărzi, întemeindu-se în sensul celor afirmate pe fișa de aptitudine nr. xx756/21.05.2015 eliberată de către un medic de medicina muncii din cadrul S.C. C. S.R.L., cu care pârâta a încheiat contract de prestare servicii de specialitate.
Potrivit mențiunilor din acest document reclamanta este aptă condiționat pentru prestarea muncii, cu recomandarea de a nu lucra ,,în tură de noapte (gărzi)";.
La solicitarea expresă a pârâtei, S.C. C. S.R.L. i-a comunicat acesteia că ,,emiterea certificatelor medicale privind scutirea de gărzi nu face obiectul contractului de asistență medicală de medicina muncii nr. xx50/16.04.2015"; încheiat cu pârâta.
B. Raportat la această stare de fapt tribunalul a constatat că în drept sunt relevante în speță următoarele norme legale:
ORDIN Nr. 870 din 1 iulie 2004
pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar
,,ART. 13
(1) În unitățile publice din sectorul sanitar personalul de la locurile de muncă în care activitatea se desfășoară fără întrerupere - 3 ture - și care are program de 8 ore zilnic, în raport cu necesitățile asistenței medicale, poate lucra prin rotație în ture de 8 ore cu 16 ore libere sau 12 ore cu 24 de ore libere.
(2) Personalul sanitar mediu și personalul auxiliar sanitar încadrat în structurile de primire urgențe - unitate de primire urgențe sau compartiment de primire urgențe - desfășoară activitate în 3 ture.
(3) Personalul din unitățile publice cu paturi din sectorul sanitar, care lucrează în locurile de muncă unde activitatea se desfășoară în 3 ture, pentru a beneficia de sporul prevăzut pentru activitatea desfășurată în 3 ture are obligația de a presta lunar un număr egal de zile în tura a 2-a și tura a 3-a. Numărul de zile în care își desfășoară activitatea în tura a 2-a și a 3-a va fi stabilit de consiliul de administrație al fiecărei unități publice sanitare, pe bază de grafice lunare, în așa fel încât să se asigure continuitatea activității.
(4) Prin graficele lunare de activitate întocmite anticipat pentru o lună, pe locuri de muncă, se stabilește:
a) numărul de personal pe fiecare tură în raport cu nevoile asistenței medicale;
b) rotația pe ture a personalului;
c) intervalul legal dintre două zile consecutive de lucru.
(5) Graficele lunare de activitate, pe locuri de muncă, se întocmesc de șeful de compartiment și se aprobă de conducerea unității.
(6) Modificarea graficelor lunare se poate face de către conducerea unității, la propunerea șefului de compartiment.
(7) Personalul din unitățile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfășoară în 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate în tura de noapte atunci când se află în una dintre următoarele situații:
a) în caz de graviditate, lehuzie și pe timpul cât alăptează;
b) are program redus pe bază de certificat medical;
c) starea de sănătate contravine desfășurării activității în tura a 3-a, dovedită cu certificat medical;
d) pensionare de invaliditate de gradul III.";
C. Față de starea de fapt și de drept anterior relevate tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată este nefondată deoarece:
1. Prevederile art. 13 alin. 7 din Ordinul MS nr. 870/2004, invocate de către reclamantă, nu îi sunt aplicabile acesteia întrucât vizează personalul care lucrează în ture or, reclamanta nu are un atare regim de lucru. Nu lucrează în schimburi, prestează activitate conform CIM, respectiv o normă întreagă de 7 ore pe zi/35 de ore pe săptămână, fără ture.
Activitatea de gardă nu se confundă cu munca în ture. Garda începe la ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineții și se desfășoară până la ora de începere a programului de dimineață din ziua următoare. În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda începe de dimineață și durează 24 de ore. Turele în ciclu de 3 în 24 de ore se desfășoară în trei schimburi, de câte 8 ore fiecare. Munca în trei ture este, în general, prestată de către asistenții medicali, precum și de către medicii încadrați în structurile de primire urgențe (UPU sau compartiment de primire urgențe).
Reclamanta este încadrată la spitatul pârât în funcția de medic și nu face parte dintr-o astfel de structură.
2. Conform celeilalte norme legale de care se prevalează reclamanta, respectiv art. 40 alin.1 din Ordinul MS nr. 870/2004, scutirea de activitatea de gardă nu se poate dispune de către unitatea sanitară angajatoare conform propriei voințe, ci doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de către legiuitor. Reclamanta nu se încadrează în niciunul dintre acestea.
a) Cu privire la primele două ipoteze neîncadrarea reclamantei în acestea este evidentă și în afara oricărei discuții.
b) Relativ la cea de-a treia se observă că scutirea de activitatea de gardă se poate acorda exclusiv împreună cu reducerea programului normal de lucru cu o pătrime. Astfel, legiuitorul nu a conceput excluderea medicului din graficul de gărzi decât în situația în care, datorită stării de sănătate, acesta nu este în măsură să presteze activitate cu normă întreagă și are programul normal de lucru redus cu o pătrime. Cu alte cuvinte, nu este permis ca un medic să aibă program normal de lucru și să fie scutit exclusiv de activitatea de gardă, care constituie, la rândul său, o obligație a medicilor.
c) reclamanta nu are program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru.
d) reclamanta nu pretinde exluderea din graficul de gărzi temporar, astfel după cum prevăd expres atât normele legale pe care le invocă pârâta, cât și cele pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată.
d) fișa de aptitudine de care se prevalează reclamanta, în primul rând, nu constituie un certificat medical în nicio situație și, în al doilea rând, raportat la situația aflată în discuție în speță se observă că nu este echivalentul certificatului medical anume la care face referire art. 40 alin. 1 din OMS nr.870/2004.
Această din urmă concluzie este susținută atât de prevederile H.G. nr. 355/2007, din care reiese că fișa de aptitudini este întocmită de către medicul de medicina muncii și cuprinde recomandări de tip medical de care este condiționată aptitudinea angajatului pentru postul pe care este angajat, cât și de dispozițiile OMS nr. 60/2006 în care se specifică cu claritate la art.40 alin.2 că ,,(2) Certificatele de concediu medical pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de lucru se eliberează de medicul curant care a propus această reducere pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, până la durata maximă prevăzută de lege";.
3. Reclamanta nu a respectat procedura internă elaborată în aplicarea actelor normative din domeniu de către pârâtul angajator, nu a urmat pașii impuși prin acest document intern, care i s-a adus la cunoștință sub semnătură.
4. În concluzie, pot fi exluși din graficul de gărzi, temporar, exclusiv medicii care sunt pensionari de invaliditate de gradul III, femeile gravide începând cu luna a 6-a, cele care alăptează și medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical care se eliberează de medicul curant ce a propus această reducere, pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de aceste prevederi legale, întrucât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele lor. Astfel, admiterea cererii sale ar echivala cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, instituite pentru situații de excepție dispoziții care, astfel, sunt de strictă interpretare și aplicare. De asemenea, ar conduce, pe baze nelegale, la crearea unei situații discriminatorii a celorlalți medici angajați ai spitatului pârât, care ar fi puși în situația de a presta în continuare munca în programul de gardă în timp ce reclamanta ar fi scutită de aceasta și, mai mult decât atât, ar fi nevoiți să presteze mai multe ore de gardă pentru a acoperi lipsa acesteia. O atare diferență de tratament nu ar putea fi aplicată de către pârâtă decât în condițiile respectării cu strictețe a normelor legale ce reglementează activitatea de gardă a medicilor, mai exact a celor care vizează excepțiile de la obligația de prestare a acesteia, condiție neîndeplinită în ceea ce o privește pe reclamantă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a ignorat obligația legală a angajatorului de a schimba felul muncii reclamantei în sensul de a nu fi obligată să lucreze în gărzi, care se efectuează preponderent noaptea și a ignorat propunerea medicului de medicina muncii. Rațiunea pentru care a fost instituită această măsură este aceea de a evita riscul producerii bolilor profesionale, a accidentelor de muncă și a decesului salariaților.
Printre alte obligații legale enumerate de apelantă în cuprinsul criticilor din apel sunt enumerate următoarele:
- să i se asigure sănătatea și securitatea în toate aspectele legate de muncă, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio - vasculare;
- să ia toate măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților și pentru prevenirea riscurilor profesionale;
- să respecte principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale, în special evitarea și combaterea riscurilor sursă;
- să asigure angajații împotriva riscului de accidente de muncă și de boli profesionale;
- în ce privește securitatea și sănătatea în muncă atunci când îi încredințează sarcina de serviciu să ia în considerare, capacitatea de muncă a fiecărui salariat;
În continuarea motivelor de apel se mai arată că prima instanță ar fi trebuit să înlăture aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 870/2004 emis de Ministerul Sănătății în favoarea dispozițiilor din Codul muncii și ale Legii nr. 319/2006 precum și a principiului de drept constituțional înscris în art. 41 alin. 2 din Constituție, conform căruia salariații au dreptul la măsuri de securitate în muncă.
Potrivit susținerilor apelantei, prin aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății este încălcată ierarhia forței juridice a actelor normative stabilită de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în raport de dispozițiile din Codul muncii și ale Legii nr. 319/2006.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanța va fi păstrată ca legală și temeinică în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând în mod corect starea de fapt și procedând la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
Criticile din apel formulate de reclamata A. vizează în esență înlăturarea dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Ordinului nr. 870/204 emis de Ministerul Sănătății, în favoarea unor dispoziții înscrise în Codul muncii la capitolul "Sănătatea și securitatea în muncă"; și ale Legii nr. 319/2006, care potrivit susținerilor acesteia ar avea forță juridică mai mare.
Raționamentul reclamantei este unul eronat, căreia instanța de control judiciar nu îi poate da eficiență.
Dispozițiile din Codul muncii înserate în cuprinsul criticilor din apel care sunt cuprinse în Codul muncii la Titlul V intitulat "Sănătatea și securitatea în muncă"; și reprezintă cadrul legal general în această materie, ce este completat cu dispoziții specifice fiecărui domeniu de activitate.
În cadrul acestui "Titlu"; sunt enumerate o serie de obligații legale, ce revin angajatorului în vederea asigurării sănătății și securității în muncă, toate cu valoare de principiu.
Apelanta mai arată în motivele de apel că angajatorul are obligația de a-i schimba felul muncii, înțelegând prin aceasta scutirea de gărzi, iar cererea a fost întemeiată pe dispozițiile alin. (2) ale art. 189 din Codul muncii. Acest text de lege nu trebuie interpretat și aplicat așa cum pretinde apelanta și nu scos din context, ci se impune a fi avut în vedere sensul în care el a fost edictat. Art. 189 alin. (2) din Codul muncii reglementează atribuțiile medicului de medicina muncii și stipulează că "în vederea realizării sarcinilor de serviciu ce îi revin, medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariați, determinată de starea de sănătate a acestora";. Aceasta înseamnă că medicul de medicină a muncii poate face o propunere angajatorului, iar materializarea acestei propuneri se face cu respectarea dispozițiilor legale în materie numai de către angajator. Scutirea de gărzi pe care o dorește reclamanta, nu înseamnă "schimbarea felului muncii";, despre care face vorbire textul de mai sus, ci este în realitate o solicitare de favoare, pretinsă angajatorului, în detrimentul celorlalți salariați. În esență textul de lege invocat de apelanta reclamantă vizează sarcinile principale ale medicului de medicina muncii și nu instituie obligații concrete ale angajatorului. Felul muncii ține exclusiv de atribuțiile de serviciu, ori schimbarea felului muncii ar putea însemna chiar schimbarea meseriei, ceea ce nu își dorește reclamanta.
Se mai arată în continuarea motivelor de apel că angajatorul are obligația instituită de dispozițiile art. 175 alin. 1 din Codul muncii, de a asigura reclamantei sănătatea și securitatea în toate aspectele legate de muncă, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio - vasculare.
Curtea reține că aceasta este o obligație legală, generală, cu valoare de principiu, ce se impune a fi respectată în condițiile în care trebuie asigurată și continuitatea asistenței medicale printr-o singură linie de gardă care este specifică activității spitalului unde își desfășoară activitatea reclamanta.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Ordinul nr. 870/2004 emis de Ministerul Sănătății "pentru spitalele în care continuitatea asistenței medicale se asigură printr-o singură linie de gardă, în garda respectivă vor fi incluși toți medicii de specialitate din unitate, cu excepția medicilor confirmați în specialități paraclinice, stomatologice și a medicilor de medicină generală";.
În consecință, potrivit acestui text de lege organizarea liniei de gărzi în cadrul Spitalului B., presupune includerea în graficul de gărzi a tuturor medicilor salariați ai unității spitalicești respective.
Prin aceasta nu înseamnă că nu sunt respectate dispozițiile privind asigurarea sănătății și securității în muncă.
Scutirea de gărzi se acordă numai în condițiile instituite de dispozițiile art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății. Potrivit acestui text "medicii care se află în una dintre situațiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situații, sunt scutiți de a fi incluși în graficul de gărzi:
- pensionarii de invaliditate gradul III;
- femeile gravide începând cu luna a 6-a cele care alăptează;
- medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical;
În speță, actele medicale pe care le-a depus reclamanta nu dovedesc pe deplin faptul că programul de lucru al acesteia a fost redus cu o pătrime, pentru a face dovada că se află în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată.
În ce privește restul aspectelor invocate de apelanta reclamantă privind luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților și prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea acestora împotriva riscului accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și luarea în considerarea a stării de sănătate a reclamantei, acestea reprezintă tot principii generale reglementate de Codul muncii, care în nici un caz nu pot înlătura obligația legală a angajatorului de a asigura egalitatea de tratament față de toți salariații.
În ce privește inaplicabilitatea dispozițiilor Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății, trebuie subliniat că apelanta reclamantă, nu a avut în vedere nici art. 176 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit căruia dispozițiile din titlul "Sănătatea și securitatea în muncă"; se completează cu dispozițiile legii speciale precum și cu normele și normativele de protecția a muncii. Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății face parte tocmai din categoria normativelor care instituie printre altele și reguli ce vizează protecția muncii, în forma pe care am menționat-o mai înainte și nu poate fi înlăturat.
Codul muncii stipulează că normele și normativele de protecție a muncii pot stabili măsuri de protecție a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activități. Ordinul nr. 870/2004 emis de Ministerul Sănătății privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, cuprinzând printre altele și reglementări privind protecția muncii, tocmai în acest context a fost edictat. În stabilirea regulilor privind sănătatea și securitatea în muncă, prin acest Ordin au fost individualizate situațiile în care anumiți salariați trebuiesc protejați, datorită stării lor de sănătate și situațiilor personale în care se află. Reclamanta ar fi trebuit să facă dovada faptului că datorită stării sale de sănătate își desfășoară activitatea în cadrul Spitalului cu un program redus cu o pătrime din durata normală de lucru, pe baza unui certificat medical. În lipsa oricăror dovezi în acest sens, toate argumentele invocate și criticile aduse sentinței de fond de către apelantă rămân simple afirmații, nesusținute de niciun element probatoriu.
Prima instanță a analiza suficient de amplu și bine argumentat, arătând că reclamanta nu se poate încadra în această situație și în consecință nu poate fi scutită de serviciu de gărzi, iar pârâta nu s-a comportat abuziv și discreționar în derularea raporturilor de muncă cu reclamanta.
În consecință instanța de judecată nu poate înlătura aplicarea Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății, întrucât niciuna din dispozițiile invocate mai sus nu contravin principiilor de dreptul muncii instituite în Codul muncii la Titlul V "sănătatea și securitatea în muncă"; și nici nu încalcă flagrant obligația constituțională înserată în art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică.
| ← Revizuirea în cazul hotărârilor curţii europene a... | Aspecte de drept procesual. excepții. cameră preliminară.... → |
|---|
