Litigiu de muncă, drepturi banesti. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 21 din data de 08.01.2013
Dosar nr. XXXX/40/2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVLĂ NR.XX
Ședința publică de la xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent Judiciar
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții A. L., A.A. E., SI ALTII și pe pârâții Statul Român -prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică , lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, asupra excepției inadmisibilității acțiunii și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani la data de xx.xx.xxxx reclamanții A. L., A.A. E., SI ALTII au chemat în judecată pârâții Statul Român -prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani solicitând acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( al 13-lea salariu) având în vedere că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat.
În fapt au arătat că, prin art. 18 din O.U.G. nr. 27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar se prevedea că "pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premiere, iar pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul indemnizația de încadrare brută din ultima lună de activitate".
Au arătat că, acest articol a fost abrogat de Legea nr. 330/2009, care a prevăzut însă acordarea acestui drept în continuare, conform art. 25 care are următorul conținut: "pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premiere. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare, realizate în perioada în care a desfășurat activitatea. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabilelor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.";
Au susținut reclamanții că, dispozițiile sus-arătate au fost de asemenea, abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicate în Monitorul Oficial nr. 877/28.12.2010, ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2010 (art. 46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28.12,2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 878/28.12.2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010), s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă, începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Au apreciat că, că dreptul lor de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor, celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul retroactivității.
În legătură cu acest principiu, au susținut că o lege devine obligatorie numai după promulgarea și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
Drept consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturi care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art.l din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Au susținut că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui. Privarea lor de dreptul salarial invocat încalcă și art.l al Protocolului din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În această privință CEDO face o distincție între dreptul angajatului de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.(Cauză Lelas c.Croatiei din 20.05.2010, par.58).
De asemenea în Cauza Kechko c.Ucrainei din 08.11.2005 Curtea a statuat că "dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite autoritățile nu pot în mod deliberat, să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare" (par.23).
Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu "actualizat funcție de rata inflației până în momentul achitării efective, pentru fiecare din persoanele enumerate în tabelul anexat cu referire la perioada efectiv lucrată, în decursul anului 2010.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 25 din Legea 330/2009, art. 1 Cod civil, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44, art. 124, art. 125 din Constituția României, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedire au depus la dosar adeverință eliberată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru dovedirea perioadei efectiv lucrată în anul 2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale, teritoriale și funcționale a Secției Civile din cadrul Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
A făcut trimitere la Legea nr. 284/2010 - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,respectiv la prevederea art. 30 privind modalitatea de contestare în legătură cu stabilirea premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit legii.
A invocat de asemenea prevederile art. 7 din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010 .
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 685/2012, a constatat că art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010, teză potrivit căreia "hotărârile pronunțate sunt irevocabile", este neconstituțională.
A susținut că ordinele și deciziile de salarizare reprezintă, acte administrative individuale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește salarizarea procurorilor, aceste acte administrative sunt emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, autoritate publică centrală.
În ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a
personalului conex și a funcționarilor publici,, aceste acte administrative sunt
emise de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava, autoritate publică locală.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus enunțate a arătat că în speță, competența soluționării acțiunii formulate de procurori, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex revine Curții de Apel București - Secția contencios Administrativ și Fiscal, iar în ceea ce-i privește pe funcționarii publici, competența de soluționare aparține Secției de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Botoșani, potrivit art. 10 alin. (I) teza 1 din Legea nr. 554/2004, această categorie de personal nefiind inclusă în anexa VI la Legea - cadru nr.284/2010.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței de judecată ,anume neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile la ordonatorul de credite.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că momentul plății premiului anual aferent anului 2010, se află sub imperiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, respectiv a art. 8 din Legea "nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice/ publicată in Monitorul Oficial nr. 878/28.12.2010:
Totodată, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.80/ 2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului ni 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar "În anul 2012, autoritățile si instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță";.
După data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea
Legea nr. 330/2009, au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea
nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din
fonduri publice.
Ulterior, a intrat în vigoare Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind Reglementarea unor
măsuri financiare în domeniul bugetar.
Ținând cont de faptul că legiuitorul stabilește expres că acest premiu anual
pentru anul 2010 nu se acordă, precum și modalitatea de "compensare" a acestui
neajuns, pretențiile reclamanților privind plata acestui premiu în temeiul unei legi
abrogate, sunt nefondate.
Statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, (Decizia Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006 publicată în Monitorul Oficia al României, , nr. 212 din 8 martie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 764 din 16 noiembrie) .
În ceea ce privește criticile reclamanților privind încălcarea principiului neretroactivitații legii, consideră că acestea sunt neîntemeiate . Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres la data de 31.12.2011 prin Legea 284/2010 - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În condițiile în care legile noi, respectiv Legea nr. 285/2010 și Legea nr. 283/2011 prevăd că în 2011 și 2012 prima de vacanță nu se plătește este evident că, fără a avea caracter retroactiv, plata drepturilor respective nu mai poate fi făcută în anii 2011 și 2012.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, aceasta trebuie să se
aplice tuturor faptelor pendinte și celor viitoare, căci tot ce se petrece sub legea
nouă trebuie să i se supună.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că aplicarea legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice este imediată . Analizând rațiunile care au stat la baza impunerii acestui termen,
Curtea a nconstatat că data intrării în vigoare ține cont de influența pe care o are
această lege asupra bugetului de stat și de asigurări sociale, bugete care sunt
elaborate anual și aprobate, desigur; tot anual de către Parlament
A mai arătat că Legea nr.285/2010 și Legea nr. 283/2011 nu încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie 2011 în
cauzele Felicia Mihăieș împotriva României ( cererea nr.44232/11) și Adrian
Senteș împotriva României (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a reamintit că, dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinem și alții c.Finlandei, hotărârea nr.19 aprilie 2007, nr. 63235/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Asmundsson c. Inslandei, hotărârea din 12 octombrie nr. 60669/00, par. 39). Nu este suficient ca un reclamant să invoce existența unei "contestații reale"; sau a unei plângeri credibile
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, privarea de un bun, prevăzută de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, poate fi făcută pentru realizarea unor interese generale de ordin economico social, ceea ce este de natură să confere statelor semnatare o anumită marjă de apreciere întotdeauna aflată sub controlul Curții Europene a Drepturilor Omului; totodată, privarea de un bun trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. De asemenea, se arată că restrângerea dreptului este contrară Convenției numai dacă este discriminatorie și insuficient motivată (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).
Măsurile de restrângere adoptate sunt nediscriminatorii, reducerile salariale aplicându-se tuturor salariaților din instituțiile și autoritățile publice, indiferent de regimul de finanțare. măsurile propuse sunt obiective, rezonabile și proporționale cu amploarea și impactul consecințelor crizei economice cu care se confruntă România. Totodată, se arată că, în absența acestor măsuri, statul ar urma să fie lipsit de sursele de finanțare necesare supraviețuirii sale ca stat de drept și democratic. Legea nr. 285/2010 și Legea nr. 283/2011 îndeplinesc condițiile de a fi act normative accesibile, precise și previzibile, nediscriminatorii și motivate în sensul jurisprudenței Curții Europene.
Soluția legislativă cuprinsă în art.9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 a fost determinată, așadar, de apărarea securității naționale. Asigurarea stabilității economice a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică".
A susținut pârâtul că este nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumelor reactualizate în funcție de indicele de inflație.
Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal
sunt aprobate anual, prin legea Bugetului de stat, lege care nu cuprinde un capitol
distinct pentru acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar
reprezentând indicele de inflație.
Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se, datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art. 47 alin. (4) teza a doua: "creditele bugetare aprobate în un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligație a acestora la plata actualizării conform indicelui
de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
A invocat soluții de respingere ale instanțelor de judecată în cauze având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010 .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză, în sensul respingerii acestora, pentru motivele ce urmează:
Instanța este competentă să soluționeze pretențiile reclamanților întrucât acestea vizează plata unor drepturi de natură salarială, nefiind vorba despre contestații întemeiate pe dispozițiile art.30 din Legea 284/2010. Aceasta întrucât art.30 alin.1 din acest act normativ are în vedere soluționarea contestațiilor în legătură cu "stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi";, iar pretenția reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009, fără a se raporta la o decizie prin care să fi fost stabilit cuantumul premiului anual .
În plus, competența instanței de dreptul muncii este dată și de incidența dispozițiilor art. 278 alin.2 din Codul muncii, conform cărora prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă , în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Cum obiectul cererii este acordarea unor drepturi d natură salarială ,solicitare pentru care dispoziția legală nu impune urmarea unei proceduri prealabile ,va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru soluționarea pe fond a pretenției reclamanților, tribunalul reține că textele normative incidente în cauză sunt:
- art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
- art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevăzut următoarele:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Deși în cauze similare Tribunalul Botoșani a pronunțat soluții de admitere a acțiunii, urmează să revină în legătură cu soluțiile ce le va pronunța având în vedere soluțiile date de Curtea de Apel Suceava - în calitate de instanță de recurs, - care a stabilit în mod constant ,prin deciziile pronunțate,că se impunea respingerea cererii salariaților plătiți din fonduri publice având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest aspect dar și pentru motivele pe care le va reda mai jos ,instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Tribunalul are în vedere că în cauza de față reclamanții nu au invocat circumstanțe particulare raportate la situația lor , ci s-au limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanța dintre dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Sub acest aspect ,abstract , constatările Curții Constituționale realizate prin decizia nr.115 din 09.02.2012 au caracter obligatoriu pentru instanța de judecată.
Astfel,în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul arată că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27/12/2011).
În legătură cu aceeași situație invocată de reclamanți prin acțiunea lor ,prin decizia nr.115 din 09.02.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale anterior menționate. A stabilit nu numai că art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci și că acest text de lege recunoaște în favoarea salariaților bugetari caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă a premiului anual pe 2010.
S-a mai arătat prin decizie că prevederea din articolul menționat dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 instanța de control constituțional a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Așadar, Curtea a reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea a stabilit că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Față de cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menționată prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, instanța de contencios constituțional a realizat o verificare a dispozițiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilității cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât și sub aspectul compatibilității cu Convenția europeană a drepturilor omului, instanța, raportat la limitele sesizării Curții Constituționale, consideră că instanța constituțională statuează asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum ,în cauză ,instanța ar putea realiza o analiză proprie a compatibilității efectelor art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la situația de fapt a fiecărei cauze doar dacă s-ar fi invocat circumstanțe personale specifice,iar reclamanții nu au invocat astfel de circumstanțe - față de considerentele anterior precizate-tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea formulată de aceștia urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția necompetenței materiale, teritoriale și funcționale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei , excepție invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: A. L., A.A. E., SI ALTII toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, str.Maxim Gorki, nr.6-8, jud.Botoșani, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str.Apollodor, nr.17, sector 5, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, B-dul Libertății, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu sediul în Mun.Suceava, str.Ștefan cel Mare, nr.29, jud.Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, cu sediul în Botoșani, str.Maxim Gorki, nr.6-8, jud.Botoșani.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publica din xx.xx.xxxx.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Jurisprudență Minori | Anulare act. Jurisprudență Cereri → |
|---|
