Litigiu privind funcţionarii publici . Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2672 din data de 25.03.2013
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 2672/2013
Ședința publică din 25 martie 2013
Completul compus din:
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanta N.M.A. în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului comunei R.A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus prin serviciul registratură răspunsul la solicitările instanței emis de către Primăria comunei R.A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța reține cauza spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. X reclamanta N.M.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Primarul comunei R.A. să se dispună anularea dispoziției Primarului comunei R.A. nr. 584 din 2.11.2012 privind recuperarea sumelor de bani reprezentând plăți de natură salarială acordate în mod nelegal în perioada 1.01.2010 - 30.09.2012, comunicată la data de 5.11.2012, act administrativ cu caracter individual, pe care îl consideră netemeinic și nelegal.
În motivare, reclamanta a arătat că prin dispoziția pe care o contestă s-a dispus imputarea sumei totale de 5254,19 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada 1.01.2010 - 30.09.2012 reprezentând spor indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% și spor de confidențialitate în cuantum de 10% din salariul de bază, ceea ce a condus la reducerea drepturilor sale salariale pentru perioada 1.01.2010 - 30.09.2012 prin imputarea sporului de dispozitiv și a sporului de confidențialitate ce au fost stabilite și acordate anterior în baza mai multor hotărâri judecătorești.
De asemenea a arătat că prin emiterea dispoziției contestate s-a procedat la încălcarea drepturilor sale prevăzute de legislația muncii în vigoare și garantate de Constituția României, având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009 și încălcarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
A mai arătat reclamanta că a îndeplinit procedura prealabilă prin depunerea contestației nr. 5910 din 6.11.2012 însoțită de răspunsul ordonatorului principal de credite nr. 6310 din 12.11.2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 164, art. 270 și art. 295 Codul muncii și art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Primarul localității R.A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că la reîncadrarea și stabilirea salariului lunar brut al reclamantei s-a avut în vedere menținerea în luna ianuarie 2010 a nivelului brut al salariului din luna decembrie a anului 2009 conform OUG nr. 1/2010 în care se menționează că începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau după caz indemnizația lunară de încadrare avută la această dată fără a fi afectată de măsurile de reducere, a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute de art. 10 din Legea nr. 329/2009.
În ședința publică din 25.02.2013 instanța a dispus din oficiu emiterea unei adrese către pârât pentru a comunica instanței documentele care au stat la baza emiterii dispoziției ce se contestă, răspunsul pârâtului a fost în sensul că nu există documente care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 585/2012.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei instanța reține că prin dispoziția nr. 584/2.11.2012 Primarul comunei R.A. a dispus că începând cu luna noiembrie 2012 se vor recupera plățile de natură salarială acordate în mod nelegal în perioada 1.01.2010 - 30.09.2012, reclamantei, referent de specialitate în cadrul Primăriei R.A. prin reținerea lunară în cuantum de 5% din salariul brut până la recuperarea debitului de 5254,19 lei reprezentând spor de dispozitiv 25% și spor de confidențialitate 10%.
Reclamanta contestă această dispoziție considerând-o nelegală întrucât sporurile ce se recuperează prin dispoziția nr. 585 au fost acordate prin sentința judecătorească 545/17.11.2006 și sentința nr. 2826 din 1.10.2007 și astfel, această dispoziție încalcă caracterul executoriu al hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă și de asemenea îi încalcă drepturile prin nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009.
Analizând probatorul administrat în cauză în raport de susținerile reclamantei, dar și de apărările pârâtului, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată urmând a fi admisă din următoarele considerente;
Reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind angajată la Primăria comunei R.A. pe postul de inspector.
Sistemul de salarizare privind pe funcționarii publici cuprinde salarii de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului, nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie cum este legea sau ordonanța Guvernului, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încredințează.
Prin acordarea sporului de dispozitiv de către ordonatorul de credite nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul autorității publice atât centrale cât și locale.
În speță, analizând legalitatea emiterii dispoziției nr. 584 din 2.11.2012 tribunalul constată că pârâtul la emiterea acestei dispoziții a avut în vedere mai multe acte normative printre care Legea nr. 215/2001, Legea nr. 330/2009, OUG nr.1/2010, Legea nr. 284/2010, precum și Legea nr. 273/2006.
Sporul de dispozitiv în cuantum de 25% și cel de confidențialitate de 10% a fost acordat reclamantei prin sentințele civile nr. 545/17.11.2006 și nr. 2826 din 1.10.2007 prin care a fost admisă acțiunea formulată de aceeași reclamantă și obligat pârâtul Primarul comunei R.A. să plătească aceste sporuri începând cu ianuarie 2004 reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective și în continuare.
Este adevărat că prin art. 10 in OUG nr. 1/2010, act normativ invocat de către pârât în preambulul dispoziției de recuperare a acestor sporuri, legiuitorul pare a reglementa o derogare de la principiile arătate mai sus atunci când statuează că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor mai fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor, ori prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor legii cadru nr.330/2009.
Tribunalul, însă consideră că în cauză nu se poate aplica această derogare, în ceea ce o privește pe reclamantă, întrucât sporul de dispozitiv și de confidențialitate i-au fost acordate reclamantei printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și intrată în autoritate de lucru judecat.
A nu respecta dreptul reclamantei la aceste sporuri înseamnă a nu respecta o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Tribunalul amintește aici că nerespectarea unei hotărâri judecătorești este contrară principiului securității raporturilor juridice și este considerată în jurisprudența CEDO ca o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin.1 din Convenție .
Or, a analiza dacă reclamantei i se cuvine sau nu aceste sporuri din salariul de bază înseamnă a pune în discuție o sentință civilă pronunțată de o instanță de judecată, respectiv sentințele nr. 545/17.11.2006 și nr. 2826 din 1.10.2007 pronunțate de Tribunalul Gorj prin care în mod irevocabil s-a confirmat temeinicia și legalitatea acestor sporuri.
În același timp, trebuie arătat că la art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, ca de altfel și art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 se reglementează că în anul 2010 personalul în funcție la 31 decembrie 2009 și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, reclamanta îndeplinind aceste condiții.
Pentru considerentele arătate va fi admisă acțiunea, cu consecința anulării dispoziției primarului nr.584 din 2.11.2012 privind recuperarea sumelor de bani reprezentând plăți de natură salarială acordată pe perioada 01.01.2010-30.09.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta N.M.A. în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului comunei R.A., județul G.
Dispune anularea dispoziției primarului R.A. nr. 584 din 02.11.2012 privind recuperarea sumelor de bani reprezentând plăți de natură salarială acordată pe perioada 01.01.2010-30.09.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013 la Tribunalul Gorj
| ← Drepturi băneşti. Jurisprudență Chemare în judecată... | Art. 494 Cod civil. Faţă de hotărârea instanţei de fond... → |
|---|
