Litigiu privind funcţionarii publici statuari. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 43/2014 din data de 20.01.2014
Titlu: litigii privind funcționarii publici
Domeniu asociat: Salarizare Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr.43/2014
Ședința publică din 20 Ianuarie 2014
Pe rol judecarea cauzei privind reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor Sed Lex-Organizația G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul Județean de Poliție G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că s-a depus la dosar de către pârâtul Inspectoratul de Poliție G, prin serviciul registratură, la data de 14.01.2014, răspuns la adresa emisă.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probatorii de administrat, cercetarea judecătorească fiind terminată și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Avocat T. M., pentru reclamant, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât premiul anual nu a fost achitat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul legal al pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean G a solicitat respingerea acțiunii conform motivelor expuse prin întâmpinare și disjungerea pentru membrii de sindicat B. L. A. și C. L. S. care au calitatea de personal contractual.
Tribunalul, a pus în discuție disjungerea pentru membrii de sindicat B. L. A. și C. L. S., cerere ce urmează a fi înaintată serviciului registratură pentru a fi înregistrată sub număr nou de dosar ce va primi termen de judecată la 17 Decembrie 2013 la completul CAF conform dispozițiilor ROI al instanțelor judecătorești.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, nu s-au opus disjungerii privind membrii de sindicat B. L. A. și C. L. S.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 15 Mai 2013, sub nr. …../95/2013, reclamantul reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor Sed Lex-Organizația G în numele membrilor de sindicat a chemat în judecată pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul Județean de Poliție G, solicitând instanței, ca prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului angajator ordonator principal de credite MAI la calcularea și plata premiului anual aferent anului 2010 ( al 13-lea salariu ), pentru fiecare reclamant în parte, sume reactualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului ordonator principal de credite la asigurarea finanțării și virarea sumelor solicitate către pârâtul ordonator terțiar de credite ( IPJ G ) pentru plata premiului anual aferent anului 2010 ( al-13-lea salariu ), precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze în conformitatea cu dispozițiile art. 451-453 NCPC.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că premiul anual, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu" este un drept prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Art. 25 alin 1: Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea.
Art. 25 alin 2: Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Art. 25 alin 3: Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Art. 25 alin 4: Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
În considerarea acestor prevederi legale, membrii de sindicat reprezentați conform tabelului anexat, au dreptul legal ca începând cu luna ianuarie 2011, să încaseze premiul anual pentru activitatea desfășurată, premiu egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea, respectiv anul 2010.
Dreptul la premiu anual s-a născut din lege, respectiv Legea nr. 30 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca un drept subiectiv care conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic de muncă, respectiv angajatorului și ordonatorului de credite, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti suma ce reprezintă al 13-lea salariu (premiul anual).
Astfel, în cursul anului 2010, pe perioada cât,era incident art. 25 din Legea nr. 330/2009, dreptul la premiul anual s-a născut, ca un drept aferent raportului de muncă. Doar executarea acestui drept, respectiv plata lui, era reglementată de legiuitor pentru anul 2011, și anume începând cu luna ianuarie 2011. Dreptul de a incasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011.
Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public. Legile ce au abrogat posibilitatea acordării acestui drept au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzute pentru acordarea lui. Astfel, Legea cadru 330/2009 a intrat în vigoare din 01.01.2010, ea fiind abrogată prin Legea nr. 284/2010, în vigoare din 31.12.2010. Chiar dacă prin noile legi de salarizare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual nu mai este reglementat, aceste prevederi legale produc efecte doar începând cu anul 2011, respectiv pentru activitatea desfășurată pe anul 2011.
A menționat că este evident faptul că dreptul la premiul anual aferent anului 2010 era un drept câștigat sub imperiul vechii legi, doar plata acestuia fiind amânată până în luna ianuarie 2011.
Măsura luată de legiuitor, de neplată a premiului anual aferent anului 2010, a încălcat în mod vădit atât dispoziții ale Constituției, cât și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care privesc protecția proprietății și a salariului ca ,,bun" în sensul Convenției.
Potrivit Constituției României:
Art. 15, alin. 2 "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și alte obligațiile prevăzute de acestea.
Art.20: Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile ".
A considerat că pentru rezolvarea problemelor de drept în cazul de față sunt aplicabile dispozițiile constituționale care statuează că "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene... au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ".
Față de aceste aspecte, a înțeles să se prevaleze de obligativitatea judecătorului național de a aplica direct la situația de fapt din speță, efectul direct al tratatelor, principiul supremației dreptului comunitar, obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar, în baza legislației și jurisprudenței comunitare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă se aplică în mod prioritar normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene, indiferent de calitatea sau statutul părților.
Neplata premiului anual aferent anului 2010, drept câștigat de toți membrii de sindicat indicați în tabelul anexat, a dus la ruperea, în defavoarea salariaților, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general. Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la calcularea și plata premiului anual aferent anului 2010, sume ce urmează a fi reactualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 15,20,41,44,124,125 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Legea 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În condițiile art.205 și urm. NCPC s-a constat că pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean G a formulat întâmpinare prin care a solicitat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, plata sumelor reprezentând premiul anual (cel de al 13-lea salariu) aferent anului 2010, nu s-au acordat întrucât dispozițiile legale care au reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul nu le-au prevăzut.
Potrivit art.8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu s-au mai acordat începând cu luna ianuarie 2011, întrucât aceste sume au fost luate în calcul la stabilirea majorărilor salariate care s-au acordat în anul 2011, în conformitate cu prevederile art. 1 din actul normativ sus menționat.
Art.8 prevede că ,, Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
În consecință, Inspectoratul de Poliție Județean G nu putea face plata acestor sume cât timp legea de salarizare a prevăzut includerea lor în majorările salariale acordate în anul 2011.
Față de motivele expuse, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În condițiile art.205 și urm. NCPC s-a constat că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Polițiștilor Sed Lex și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și pe fondul cauzei a solicitat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
A arătat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Polițiștilor Sed Lex: În conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 62/201 privind dialogul social ,, Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși,,.
Potrivit aliniatului (2) al aceluiași articol: ,, În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora ,,.
Având în vedere dispozițiile imperative ale actului normativ anterior menționat, precum și faptul că reclamantul nu a făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrilor de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea, a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Raportat la obiectul acțiunii a solicitat să se rețină, să se examineze și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata premiului anual aferent anului 2010 ( al-13-lea salariu ) pentru fiecare reclamant în parte, sume ce urmează a fi reactualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Reclamantul a arătat în cuprinsul acțiunii că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului G, raporturile lor de serviciu desfășurându-se cu această unitate.
A arătat că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare ,, .…în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție…,,.
Prin urmare, în speța de față, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este Inspectoratul de Poliție al județului G, unitatea cu personalitate juridică, în cadrul căreia își desfășoară activitatea membrii reclamantului.
Având în vedere obiectul dosarului, precum și calitatea de persoană juridică distinctă a Inspectoratului de Poliție al județului G a apreciat că Ministerul Afacerilor Interne nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății.
A menționat că Ministerul Afacerilor Interne nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
De asemenea, a arătat că pentru a putea fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes.
Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești, ca rezultat al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.
Or, în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne nu figurează ca subiect al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.
Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat faptul că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu/de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, "ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 7 la Ordinul M.A.I. nr. S/79/2013 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful Inspectoratului de Poliție al județului G are calitatea de ordonator terțiar de credite.
De asemenea, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Anexa nr. 12 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite M.A.I. Conform pct. 2 lit. a și b, ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Având în vedere aceste aspecte, calculul și plata oricăror drepturi bănești către membrii reclamantului, se face de către Inspectoratul de Poliție al Județului G, unitate al cărui inspector șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prin urmare, a opinat că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
În sensul celor de mai sus, a învederat decizia civilă nr. 3522/16.10.20008 a Î.C.C.J.
potrivit căreia ,, în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizează și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia, în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile".
Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului membrilor reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și membrii reclamantului nu a luat naștere un raport juridic din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției, a solicitat să se constate că nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plății în favoarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă ", iar conform art. 4 ,, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
În concluzie, a solicitat să se constate faptul că în sarcina ordonatorilor principali de credite există o obligație legală de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine sumele dispuse de către instanța de judecată prin titluri executorii a fi plătite terților, ceea ce însă nu înseamnă că ordonatorii principali de credite sunt obligați să stea în judecată în toate litigiile în care sunt implicate structurile din cadrul M.A.I. pentru simplul motiv că, față de acestea, își exercită atribuțiile aferente calității de ordonator principal de credite.
În speța de față, cel care poate fi obligat în raportul juridic,dedus judecății este Inspectoratul de Poliție al județului G, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia își desfășoară activitatea membrii reclamantului, ordonatorul principal de credite având obligația doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea acțiunii față de M.A.I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe forul, a învederat următoarele aspecte:
Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la 31.12.2010 pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
Drept urmare, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M.A.I. pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr.30/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru unul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.
A arătat faptul că exercitarea unor drepturi în justiție se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esențiale ale statutului funcționarului public.
În cazul funcționarilor publici, drepturile salariate sunt stabilite de către legiuitor. Soluția legislativă cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost determinată de apărarea securității naționale.
Este evident că securitatea națională are și o componentă socială și economică. Astfel, aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului, pot constitui o amenințare la adresa stabilității economice. În atare situații Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în sistarea plății premiului anual pentru anul 2010.
În concluzie, faptul că prin Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit a fost sistată plata premiului anual pentru anul 2010, nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile salariale fiind de resortul absolut al Guvernului și al Parlamentului și nu al instanțelor judecătorești, al căror atribut este de a aplica legea nu de a face lege. Aceste dispoziții nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare.
În acest sens este și Hotărârea-Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (...) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare (...).
Statul se bucura de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constată că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei (Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
Atâta timp cât vocația membrilor reclamantului la primirea celui de-al 13-lea salariu nu a fost materializată într-un nou act normativ și nici nu s-a obținut desființarea sau modificarea actelor normative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită acestora, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituției la plata vreunei sume cu titlu de premiu anual.
Mai mult decât atât, cererea membrilor reclamantului apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
A învederat instanței că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Afacerilor Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivii legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (13) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Nu in ultimul a arătat faptul că, prin deciziile sale, Curtea Constituțională a concluzionat asupra faptului că art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu încalcă prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii.
Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut că sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivii reglementărilor din aceeași lege.
Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătiți din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Față de cele expuse a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei ,,.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne nu este întemeiată.
Calitatea procesuală activă, ca o condiție a exercitării acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății.
Reclamantul Sindicatul Național al Polițistilor-Sed Lex Organizația G are în componență 84 de membrii iar pentru activitatea desfășurată în anul 2010 aceștia nu au beneficiat de premiul anual, cunoscut sub denumirea de ,, al 13-lea salariu ,, urmare a refuzului pârâților, de a-l acorda.
Prin adresa nr. ……../09.01.2014 pârâtul IPJ G, serviciul resurse umane a comunicat instanței numele, prenumele și CNP-ul tuturor persoanelor care au calitatea de funcționar public civil, cu statut special, ce exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului. Astfel, din totalul de 88 membrii de sindicat care au formulat cererea de chemare în judecată, au calitatea de funcționar public un număr de 84 membrii întrucât, potrivit adresei menționate mai sus, 2 dintre membrii de sindicat (B. L. A. și C. L. S. ) nu au avut nici în 2010 și nici în prezent calitatea de funcționari publici, iar alți 2 membrii ( P. D. M. și R. I. ) nu au lucrat în cadrul IPJ G.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul, prin cei 84 de membrii justifică în cauză calitatea procesuală activă date fiind caracteristicele raporturilor de muncă, aceștia având calitatea de funcționari publici angajați ai IPJ G și fiind titulari de drepturi și obligații în raportul dedus judecății, considerente față de care, se va respinge excepția invocată, referitoare la lipsa calității procesuale active.
Așa cum s-a arătat, pârâtul IPJ G precizează în adresa nr. ……../09.01.2014 că doi dintre reclamanți respectiv P. D. M. și R. I. nu au lucrat în cadrul IPJ Gorj sau la structurile asigurate financiar de către această unitate. În această ipoteză, nu s-au creat și nu există raporturi juridice de muncă între cei doi reclamanți și unitatea pârâtă, urmând a fi admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată în cauză, cu privire la cei doi reclamanți și respinsă acțiunea față de aceștia.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, instanța o găsește întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă este deținută în mod exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Ori, în cauza de față, între pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și reclamant nu există un raport juridic de drept substanțial, respectiv un raport de serviciu, astfel încât se va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și pe cale de consecință se va respinge acțiunea față de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul constată și reține că acțiunea promovată de reclamant nu este întemeiată.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevăd că ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.
În speță, reclamantul Sindicatul Național al Polițistilor-Sed Lex Organizația G se prevalează de dispozițiile art. 25 din legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevăd că ,, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea ,,.
Dispozițiile art. 25 alin. 2 din același act normativ prevăd că ,, pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate ,,.
De asemenea, conform art. 25 alin 4 din Legea 330/2009 ,, plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ,,.
Dispozițiile legale enunțate, prevăzute în legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din legea 284/2010.
Așadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Pe de altă parte, cererea formulată de reclamant, apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în 2010 a fost inclusă de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011, astfel că personalul ce face parte din Sindicatul Național al Polițistilor-Sed Lex Organizația G nu a fost lipsit de drepturile bănești în discuție.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, în cauză nu au fost încălcate prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituție, în condițiile în care prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În același timp, Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.
Față de considerentele expuse și în raport de dispozițiile legale aplicabile urmează a fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor Sed Lex-Organizația G conform dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților…………..
Respinge pe fond acțiunea formulată de reclamanta Sindicatul Național al Polițiștilor Sed Lex-Organizația G în numele membrilor de sindicat enumerați mai sus în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean G cu sediul în …………………………………
Admite excepția lipsei calității procesuale active cu privire la membrii de sindicat P. D. M. și R. I. și respinge acțiunea față de aceștia.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne cu sediul în………………………………………………..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2014, la Tribunalul G.
Președinte,
C. D.
Grefier,
C. R.
Red. C.D./Tehnored. C.R.
5 ex./ 28 Ianuarie 2014
| ← Art.996 C.pr.civ.Ordonanţă preşedinţială. Lipsa aparenţei... | Contestatie. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale;... → |
|---|
