Măsuri administrative asimilate condamnărilor cu caracter politic. Despăgubiri
| Comentarii |
|
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ, care, la rândul său, face trimitere la unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999. Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că în mod legal prima instanţă a stabilit că măsurile administrative luate faţă de soţul reclamantei de organele represive, în anul 1951, ca urmare a declarării acestuia ca fiind chiabur, au avut un caracter politic.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1379 din 13 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1561 din 9.05.2012 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 297/96/2012, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P. și a constatat caracterul politic al măsurii administrative abuzive de declarare a numitului M.J., soțul reclamantei, ca fiind chiabur, respingând capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din probele administrate rezultă faptul că soțul reclamantei, M.J., a fost declarat chiabur, astfel că întreaga familie a suferit persecutări din partea organelor de ordine, aceasta constituind o măsură administrativă cu caracter politic.
Referitor la petitul privind acordarea de despăgubiri, instanța a constatat că reclamanta a solicitat despăgubiri materiale pentru pădurea ce i-a fost expropriată socrului său, însă ea nu este nici soț și nici descendent al lui M.I. pentru a putea pretinde despăgubiri potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamanta M.M., cât și pârâtul Statul Român, prin M.F.P.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, arătând că legea nu face distincție cu privire la bunurile confiscate și persoana de la care au fost confiscate.
Recurentul pârât Statul Român, prin M.F.P., a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
în motivarea recursului s-a arătat că sentința criticată este netemeinică și lipsită de argumente legale suficiente, în privința constatării caracterului politic al măsurii administrative luate față de soțul reclamantei.
în drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul soluției pronunțate cu privire la capătul de cerere referitor la despăgubiri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Statul Român, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că a dovedit cu înscrisurile depuse faptul că soțul acesteia a fost supus unor măsuri abuzive cu caracter politic, fiind declarat chiabur și confiscându-i-se averea de către regimul comunist.
Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:
Din probele administrate în fața primei instanțe, respectiv înscrisurile de la dosar, rezultă că soțul reclamantei, M.J. (E.) a fost declarat chiabur în anul 1951, apreciindu-se că ar fi aparținut clasei exploatatoare, întreaga familie suferind persecutări din partea organelor de ordine, în sensul că nu puteau să părăsească localitatea fără acordul organelor de ordine și erau obligați să se prezinte periodic la sediul acestora.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. (3) din același act normativ, care, la rândul său, face trimitere la unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că în mod legal prima instanță a stabilit că măsurile administrative luate față de soțul reclamantei de organele represive, în anul 1951, ca urmare a declarării acestuia ca fiind chiabur, au avut un caracter politic.
Susținerile recurentului în sensul că prima instanță nu a argumentat soluția pronunțată nu pot fi primite, întrucât în considerentele sentinței s-au arătat motivele pentru care măsura administrativă luată față de soțul reclamantei a avut un caracter politic.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea a constatat că despăgubirile solicitate reprezintă contravaloarea pădurii în suprafață de 110 ha ce a fost luată de la familia soțului său, M.J.
Conform copiei tabelului cu bunurile agricole expropriate la Reforma Agrară din 1945 suprafața de 110 ha pădure a fost expropriată de la socrul reclamantei, numitul M.I.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Cum reclamanta nu are calitatea de soț sau descendent până în gradul al II-lea cu persoana de la care s-a expropriat suprafața de 110 ha de pădure, în mod legal prima instanță a constatat că nu este îndreptățită la a solicita despăgubiri în temeiul textului legal menționat. Susținerea recurentei reclamante în sensul că legea nu face nicio distincție cu privire la persoana de la care s-au expropriat bunurile nu poate fi primită, având în vedere că textul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 arată în mod explicit care sunt persoanele îndreptățite să solicite despăgubiri, respectiv persoana ce a făcut obiectul măsurilor administrative cu caracter politic, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea. Cum suprafața de 110 ha pădure nu a fost expropriată de la soțul reclamantei, ci de la socrul acesteia, reclamanta nu poate, în nume propriu, să solicite despăgubiri.
Prin urmare, instanța, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a respins ca nefondate recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 1561 din 9.05.2012 a Tribunalului Harghita.
| ← Legat cu titlu universal. Revocare tacită parţială, printr-un... | Legea nr. 10/2001. Retrocedare construcţie → |
|---|
