Cerere de chemare în judecată nesemnată de reclamant. Sancţiune. Nulitate
| Comentarii |
|
Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Dispoziţiile art. 133 C.proc.civ. nu se opun ca instanţa, din oficiu, să invoce lipsa semnăturii, nefiind cazul a se face interpretarea restrictivă a tezei a II-a din art. 133 alin. (2) C.proc.civ., care se referă doar la ipoteza când pârâtul invocă lipsa de semnătură, ceea ce însă nu reprezintă unica posibilitate avută în vedere de legiuitor.
Secţia I civilă, Decizia nr. 4198 din 8 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 6878 din 18.06.2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost declarată nulă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C.L., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată nu este semnată de către reclamant.
Potrivit prevederilor art. 133 alin. (1) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.
în lumina acestor prevederile legale, instanța a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant împotriva pârâtei datorită faptului că nu cuprinde semnătura acestuia.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
în motivarea recursului, s-a arătat că instanța din oficiu a invocat lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată și că se impune acordarea unui termen pentru complinirea acestei deficiențe, deoarece reclamantul era plecat în India, după cum a arătat prin cererea depusă la 23.04.2012.
La dosarul cauzei s-a depus delegație avocațială care face dovada, conform Legii nr. 51/1995, a dreptului de reprezentare al reclamantului, nefiind necesară prezentarea contractului de asistență juridică.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel a respins recursul pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată înregistrată la dosarul de fond a fost formulată ca provenind de la reclamant, în nume propriu, fără a fi redactată de către avocat.
Cu toate acestea, acțiunea nu a fost semnată de reclamant, situație în care prima instanță a acordat un nou termen de judecată pentru remedierea acestei omisiuni.
în acest context, Curtea constată că dispozițiile art. 133 C.proc.civ. nu se opun ca instanța, din oficiu, să invoce lipsa semnăturii, contrar afirmațiilor reclamantului întemeiate pe interpretarea restrictivă a tezei a II-a din art. 133 alin. (2) C.proc.civ., care se referă doar la ipoteza când pârâtul invocă lipsa de semnătură, ceea ce însă nu reprezintă unica posibilitate avută în vedere de legiuitor.
De asemenea, Curtea observă că prima instanță a dispus citarea reclamantului cu mențiunea „prezența obligatorie” în vederea semnării acțiunii pentru termenul de judecată din 18.06.2012, încuviințând și cererea de amânare formulată de reclamant pentru motivul că este plecat în India până la 11.06.2012.
La termenul de judecată din 18.06.2012, s-a prezentat avocatul reclamantului care a depus împuternicire avocațială, ceea ce face dovada dreptului de reprezentare conform Legii nr. 51/1995, fără a fi necesară prezentarea contractului de asistență juridică, însă acesta nu a depus o acțiune semnată de către reclamant și nici nu a semnat acțiunea în numele reclamantului, în virtutea prerogativei de asistență și reprezentare în fața instanței.
în atare situație, deși s-a acordat un termen pentru semnarea acțiunii după data când reclamantul a arătat că se întoarce în țară, reclamantul personal sau prin intermediul avocatului său nu a acoperit viciul reținut de prima instanță cu privire la cererea de chemare în judecată.
De asemenea, împrejurarea că reclamantul a revenit în țară în 27.06.2012 nu a fost adusă la cunoștința primei instanțe, nefiind formulată o nouă cerere de amânare în condițiile în care reclamantul putea transmite instanței prin poștă sau fax, chiar din India, un exemplar semnat al acțiunii sau al unei cereri semnate din care să rezulte în mod neîndoielnic manifestarea de voință de a învesti instanța cu o cerere de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul reclamantului.
(Judecător Sergiu Diaconescu)
| ← Neindicarea pârâtului prin cererea de chemare în judecată.... | Hotărârile supuse revizuirii → |
|---|
