Acţiune în revendicare. Reluarea procedurii după soluţionarea notificării în procedura specială a Legii nr. 10/2001. Electa una via
| Comentarii |
|
Justificarea creării de către legiuitor, prin textul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a facultăţii de a alege între două proceduri alternative cu aceeaşi finalitate este aceea că s-a urmărit valorificarea de către reclamant a aceleia care creează premisele obţinerii mai rapide a rezultatului urmărit. Reiese că repunerea pe rol a acţiunii de drept comun este permisă ori de câte ori notificantul mai are interesul continuării judecăţii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 441 din 5 iunie 2012
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 2.02.1994, reclamanții C.E., F.I.G. și F.L.D. i-au chemat în judecată pe SC D. SA, R.A. C.U. și Consiliul Local Constanța pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. S.M. și evacuarea pârâților din acest imobil.
Prin sentința civilă nr. 1128/03.02.1997, Judecătoria Constanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul format din teren în suprafață de 123,40 mp și construcțiile de pe acesta (cu excepția părții deținute de societatea comercială și utilizată ca brutărie). împotriva acestei hotărâri toate părțile au formulat apeluri, care au fost respinse prin decizia civilă nr. 1471/26.06.1998 a Tribunalului Constanța, iar față de această decizie s-a formulat recurs în aceeași modalitate.
Prin încheierea din 23.03.2001, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata recursurilor, dând curs solicitării reclamanților de a face aplicarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Separat de acest litigiu s-a derulat procedura fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și întemeiată pe notificarea înregistrată sub nr. 3791/2001, pentru același imobil (teren și construcție).
Astfel, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanța, reclamanții i-au chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. București, SC D. SA Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a imobilului, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, restituirea prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 901/12.05.2010, Tribunalul Constanța a respins excepțiile vizând lipsa calității procesuale a reclamanților și pârâților SC D. SA și A.V.A.S.; admițându-se în parte acțiunea, pârâtul Municipiul Constanța a fost obligat să restituie în natură reclamanților imobilul în litigiu, mai puțin brutăria naționalizată, pentru care pârâtul A.V.A.S. a fost obligat să facă propunere de acordare de despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 300/22.12.2010, Curtea de Apel Constanța a respins apelul A.V.A.S., dar a admis apelurile celorlalți pârâți, schimbând în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 118,91 mp aferent magazinului alimentar și construcțiilor anexe proprietatea SC D. SA. în consecință, pârâtul Municipiul Constanța a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia civilă nr. 7761/03.11.2011, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile reclamanților și al A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 300/22.12.2010 a Curții de Apel Constanța, astfel că sentința civilă nr. 901/12.05.2010 a Tribunalului Constanța a devenit irevocabilă.
Astfel fiind, pentru același imobil s-a inițiat mai întâi o acțiune în revendicare, suspendată, urmată de soluționarea irevocabilă a procedurii legii speciale, punându-se problema raportului dintre acțiunea în curs de judecată (recursul în acțiunea în revendicare) și procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data de 23.03.2001), prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Dispozițiile citate (care se referă la orice tip de acțiune: în revendicare, în anularea actului de înstrăinare etc.) conțin două prescripții legale: una cu caracter normativ, în sensul că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile și cererilor în curs de judecată, și una de natură facultativă, care îngăduie fostului proprietar să aleagă între cele oferite de noua lege, fie prin renunțarea la judecată, fie prin suspendarea acțiunii de drept comun.
Uzitând de prerogativa conferită de art. 47 alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii poate alege suspendarea cauzei în curs, suspendare care nu se poate dispune nici din oficiu, nici la solicitarea altei persoane decât cea care a notificat; în principiu, suspendarea judecății ar trebui să dureze până la finalizarea procedurii administrative [art. 244 alin. (2) C.proc.civ., aplicat prin analogie].
Efectele constatării cazului de redeschidere întemeiat pe finalizarea procedurii trebuie însă aplicate circumstanțiat, în funcție de rațiunile care au stat la baza suspendării.
Pornind de la justificarea creării acestei facultăți - alegerea, dintre două proceduri alternative care ar avea aceeași finalitate, restituirea în natură, a aceleia care creează premisele obținerii mai rapide a rezultatului urmărit - și de faptul că art. 47 alin. (1) vorbește despre suspendarea judecății, incluzând și ideea reluării judecății, fără însă a reglementa strict și cazurile când aceasta este permisă (precum art. 245 C.proc.civ., spre exemplu), reiese că repunerea pe rol acțiunii de drept comun este permisă ori de câte ori notificantul mai are interesul continuării judecății.
Logica - căci textul legal nu are prevederi exprese - impune un singur caz în care această continuare nu ar fi lipsită de interes, anume atunci când pretențiile din procesul inițial ar fi integral satisfăcute în procedura administrativă și/sau judiciară a Legii nr. 10/2001.
Aceasta este și situația reclamanților, cărora în urma soluționării de către instanță a notificării înregistrate sub nr. 3791/2001, adresate Primăriei Constanța, li s-a restituit în natură partea de construcție ocupată de chiriași și terenul aferent, respingându-se solicitarea de restituire în natură a fostei brutării și a terenului aferent, pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.
Stabilirea acestor măsuri reparatorii conduce la respingerea recursului reclamanților de restituire în natură și a magazinului și terenului aferent (pentru care au însă dreptul la despăgubiri astfel cum le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 901/2008 a Tribunalului Constanța) deoarece, deși au exercitat căile de atac legale, aceștia nu au observat că instanțele au considerat fosta brutărie (actual magazin) ca fiind în proprietatea legală a unui terț și nu au contestat expres această soluție din perspectiva rigorilor acțiunii în revendicare.
Mai mult, observând că toate instanțele (în acțiunea în revendicare și cea de Legea 10/2001) au recunoscut dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, se constată că în mod just nu s-a admis revendicarea și a celeilalte părți a imobilului, clădirea aflându-se în proprietatea unui terț, iar terenul fiind ocupat de acesta, astfel încât restituirea lui ar fi una pur formală, proprietarul terenului fiind obligat să respecte dreptul de proprietate al titularului construcției, astfel încât folosința terenului ar fi fost definitiv afectată superficiei existente în favoarea proprietarului magazinului.
Se mai impune observația că, prin soluționarea notificării, dreptul la măsuri reparatorii al reclamanților (restituire în natură combinat cu reparația în echivalent) a fost integral satisfăcut; aceasta înseamnă - fără a avea relevanță data la care reclamanții vor obține despăgubirile stabilite în baza legii speciale - că în patrimoniul acestora nu se mai găsește un drept a cărui existență să îndreptățească revendicarea.
Cu privire la recursurile celorlalți pârâți, având în vedere că, sub puterea principiului lucrului judecat, în dosarul nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanța s-a stabilit irevocabil obligația Municipiului Constanța de a restitui în natură terenul și construcțiile existente pe acesta (exact partea din imobil pentru care s-a admis acțiunea în revendicare), Curtea urmează a le admite, având în vedere că o soluție contrară ar reprezenta o dublă reparație a prejudiciului suferit de reclamanți prin naționalizarea bunului de la autorul lor.
(Judecător Gabriel Lefter)
| ← Hotărârile supuse revizuirii | Legat cu titlu universal. Revocare tacită parţială, printr-un... → |
|---|
