Minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 2142 din data de 17.07.2013
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr. …/260/2012 pe rolul Judecătoriei Moinești, jud. Bacău reclamanta T.A.M. a chemat în judecată pe pârâtul P.N.T. solicitând să se stabilească locuința minorei P.L.G născută la data de …., la mamă , urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de mamă ,obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost timbrată cu 10 lei prin chitanța nr……../01.03.2012 , 1 leu timbru judiciar și în motivare se arată că minora se află în grija mamei deoarece tatăl nu se implică și nu participă la creșterea și educarea minorei.
Cererea principală a fost motivată în drept conform art.499, 398 și 400 Cod civil.
Legal citat și prin publicitate pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
În cauză s-au depus acte, au fost audiați martori , s-a întocmit raport psihosocial , probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt :
Din relațiile de concubinaj dintre T.A.M. și P.N.T., a rezultat minora P.L.G. născută la data de …..
După ce pârâtului i-a încetat contractul de muncă , a plecat din localitate și minora a fost crescută doar de mamă fără a avea sprijinul financiar sau moral al tatălui.
Reclamanta a plecat în străinătate cu fiica sa unde are condiții de creștere și educare a acesteia așa cum rezultă din raportul psihosocial întocmit la locuința acesteia , de către Tribunalul de Minori din Firenze , Italia.
Situația de fapt a fost reținută din depozițiile martorilor propuși de reclamantă , B.S. și V.O. (filele 28,29 dosar).
Un rol decisiv în soluționarea cererilor având ca obiect "încredințare minor"; îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din Convenție, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.
Art. 505 din Noul cod civil , arată că în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privi¬toare la divorț.
Conform art. 400 (1) NCC "în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copi¬lului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.";
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 "copilul are dreptul a menține relațiile personale și contactele directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.";
Modalitatea concretă în care se realizează aceste relații personale și contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanța fiind ținută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.
În atari împrejurări se reține că menținerea relațiilor personale și a contactelor directe cu tatăl său nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potențială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).
Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu pârâtul.
La pronunțarea hotărârii instanța va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";, precum și art. 18 pct. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.
Nici o dispoziție legală nu determină conținutul concret al noțiunii de "interesul copilului";, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situație în funcție de mai mulți factori care sunt apreciați de către instanță.
Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât și de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.
Totodată potrivit art. 16 din aceeași lege copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații sau contacte directe cu ambii părinți cu excepția când acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În lumina jurisprudenței CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 și Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanța are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și care sunt inerente respectării" efective a vieții de familie.
Instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să mențină pe cât posibil legăturile firești cu ambii părinți și nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, așa încât instanța apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său.
Art. 507 din NCC enumeră limitativ cazurile în care este posibilă exercitarea autorității părintești de către un singur părinte , respectiv: dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre jude¬cătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părin¬tești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
În consecință, față de faptul că în prezenta cauză nu se circumscrie nici unui motiv arătat anterior , în temeiul art. 496 alin. 5 Cod civil se va admite în parte cererea reclamantei .
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
| ← Punere sub interdicţie. Jurisprudență Cereri | Cereri. Jurisprudență Cereri → |
|---|
