Minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2271 din data de 04.06.2013
Cu cererea înregistrată la data de 31.01.2013 pe rolul instanței sub nr.904/207/2013, reclamanta FCa chemat în judecată pe pârâtul CF, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorilor FI, născut la ….2003 și AM, născută la ….2004, la reclamantă în reședința sa din Italia.
În fapt, arată reclamanta că prin sentința civilă nr.1306/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a dispus desfacerea căsătoriei, iar minorii au fost încredințați spre creștere și educare tatălui pârât, cu acordul reclamantei. Susține reclamanta că acest fapt a fost necesar deoarece la acel moment nu avea condiții materiale și optime pentru creșterea acestora, iar pârâtul a promis că va face tot ce îi stă în putință pentru a le asigura liniștea și siguranța materială.
A mai susținut reclamanta că în prezent, reclamantul a intrat în relații de concubinaj cu o altă femei, relație din care a rezultat un minor, iar cei doi copii minori FI și AM, au fost lăsați în grija bunicii paterne, fără ca acesta să se intereseze în vreun fel de ei, mai mult din ceea ce le trimite din Italia, copiilor, soacra sa le mai dă și pârâtului și concubinei acestuia.
Reclamanta de asemenea, a mai învederat că în ultima perioadă, pârâtul îl obligă pe băiat să meargă cu animalele la pășunat și să care apă cu un bidon de circa 50 litri.
S-a precizat de către reclamantă că dispune de condiții optime pentru a-i îngriji și ocroti pe cei doi minori, deoarece este căsătorită legitim, realizează venituri împreună cu actualul soț care este de acord să-i aibă pe copii, alături.
În drept, reclamanta a invocat dispoz. art. 112 și urm.CPC, art.403 NCCiv.
]n dovedire, reclamanta a depus sentința civilă nr. 1306/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, certificat căsătorie, certificate naștere minori, contractul de locațiune în limba italiană și traducerea acestuia, taxă timbru.
Din oficiu, instanța a dispus introducerea în cauză a Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Radomirești, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Curtea și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Stoenești și către Primăria Montesilvano - Provincia Pescara Italia, pentru efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile celor doi soți.
În ședința Camerei de Consiliu din data de 19.03.2013 a fost audiată minora CAM, care a declarat că mama sa i-a trimis bani și pachete din Italia, dar nu vrea să meargă la ea, în altă țară, exprimându-și dorința să rămână alături de tatăl său și femeia cu care acesta este în concubinaj, care se ocupă de îngrijirea sa.
Totodată în aceeași ședință a fost audiat și minorul CFI, care a declarat că dorește ca pe viitor să locuiască împreună cu mama sa, deoarece nu se înțelege cu tatăl său și cu femeia cu care acesta locuiește în prezent.
La termenul din 19.03.2013, pârâtul a învederat instanței faptul că este de acord ca doar minorul CFI să locuiască pe viitor cu reclamanta, iar minora CAM să locuiască în continuare cu el.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți din anul 2003 până în anul 2008, când prin sentința civilă nr. 1306 din 25.03.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, iar cei doi minorii rezultați din această căsătorie respectiv CFI, născut la data de ...2003 și CAM, născută la data de ....2004, au fost încredințați spre creștere și educare tatălui lor, conform învoielii părților.
În prezent, minorul CFI, locuiește în prezent cu bunica paternă, deoarece tatăl său a intrat într-o relație cu o altă femeie cu care minorul nu se înțelege.
Potrivit disp. art. 403 din Noul Cod Civil, instanța de tutelă, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului, va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile părinților divorțați față de copiii lor minori.
Măsura schimbării locuinței copilului minor de la un părinte la celălalt își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că s-au schimbat condițiile avute în vedere de instanță cu ocazia stabilirii acestei locuințe sau când interesele minorului o cer.
În speță, apreciază instanța că în cauză s-au schimbat condițiile avute în vedere de instanță și este în interesul CFI, să locuiască în domiciliul mamei sale.
La aprecierea acestui interes instanța a avut în vedere faptul că în prezent minorul nu mai locuiește împreună cu tatăl său căruia i-a fost încredințat, ci împreună cu bunica paternă în domiciliul părinților acestuia, deoarece nu se înțelege cu actuala femeie cu care tatăl său are o relație, iar cu faptul ca acest minor să locuiască pe viitor cu mama lui, este de acord și pârâtul.
În plus, aceasta este și dorința minorului, care poate aprecia la această vârstă care este părintele cu care are relații mai apropiate și cu care este bine pentru el să locuiască pe viitor.
Potrivit disp. art. 2 alin.3. din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Nerespectarea acestui principiu de către instanța de judecată, ar face ca hotărârea pronunțată să fie afectată de nelegalitate.
În speță, față de probele administrate, instanța constată că este în interesul minorului CFI, să i se schimbe locuința de la cea a tatălui, cum a fost stabilit prin hotărârea judecătorească de divorț, la locuința mamei sale, instanța raportându-se de asemenea și la disp. art. 6 lit. i. din legea nr. 272/2004 care prevăd ca pentru protecția copilului să se realizeze respectarea și garantarea dreptului acestuia prin asigurarea unor condiții corespunzătoare pentru îngrijirea, creșterea și educarea copilului, condiții pe care reclamanta le poate oferi minorului, fapt care rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul acestuia.
Potrivit art. 503 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit art. 504 din același act normativ "dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii";.
Având în vedere că, cu ocazia pronunțării divorțului dintre părți, instanța a încredințat spre creștere și educare ambii minori tatălui, nedispunând cu privire la exercitarea autorității părintești deoarece la momentul respectiv nu exista instituția autorității părintești, oricare dintre părinți, poate solicita după pronunțarea unui astfel de divorț ca instanța de tutelă să dispună cu privire la această exercitare.
În plus, un caz important de modificare a împrejurărilor și care justifică rejudecarea cauzelor cu minori este cel legat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil. Părinții care au pierdut exercițiul unor drepturi părintești printr-o sentință definitivă și irevocabilă dată anterior intrării în vigoare a noului cod civil, pot depune, după data de 1.10.2011, cerere de reinstaurare a autorității părintești, în baza art. 403 coroborat cu art. 512 din noul cod civil.
Conform art. 403, cauzele cu minori nu sunt definitive niciodată, iar la schimbarea conjuncturii oricare dintre părinți poate cere reanalizarea măsurilor dintre părinți și copii. Trecerea de la vechiul cod civil la noul cod civil reprezintă o schimbare majoră de conjunctură care motivează o astfel de acțiune de "reinstaurare"; a autorității parentale comune, după cum rezultă și din disp. art. 46 din Legea nr. 71/2011 care spun că";dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil pot fi modificate potrivit art. 403.
Instanța având în vedere disp. mai sus menționate și anchetele sociale efectuate în cauză, urmează să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul CFI, să se efectueze în comun de către ambii părinți.
Este adevărat că reclamanta a solicitat ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul CFI să se exercite de către ea personal, dar instanța apreciază că în cazul de față acest lucru nu se poate dispune deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la faptul că există vreun motiv pentru care această autoritate să nu fie exercitată în comun sau în sensul că pârâtul este pus sub interdicție, este decăzut din drepturile părintești sau se află în neputință de a-și exprima voința, așa cum cer disp. art. 507 C.civ. referitoare la exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, iar interesul minorului nu este acela de a se exercita această autoritate doar de către un singur părinte, deoarece ambii părinți au drepturi și obligații față de copilul lor la care părinți nu pot renunța.
Faptul că reclamanta locuiește într-o altă țară decât cea în care locuiește pârâtul, nu o îndreptățește pe aceasta să solicite exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, din moment ce cunoaște domiciliul pârâtului, iar până în prezent acesta a fost părintele care s-a ocupat de acest minor, fapt cu care ea a fost de acord cu ocazia desfacerii căsătoriei.
În plus, acordul celuilalt părinte, la care copilul nu locuiește, este necesar a fi cerut doar în cazul luării unor decizii importante cu privire la viața minorului și nu în cazul unor decizii cum sunt cele cotidiene, zilnice.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea formulată și precizată de reclamantă, să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul CFI, să se efectueze în comun de ambii părinți și să schimbe măsura dispusă prin sentința civilă nr. 1306/25.03.2008 de Judecătoria Caracal în ds. nr. 805/207/2008, cu privire la CFI, născut la data de 23.09.2003, în sensul că va stabili locuința acestui minor la domiciliul mamei reclamante, conform învoieli părților.
Urmează să se ia act că nu se solicită de către reclamantă cheltuieli de judecată.
Postat 27.06.2013
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj | Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Minori; Ordonanţă... → |
|---|
