Legea nr. 10/2001. Teren extravilan. Competenţa comisiei locale de aplicare a fondului funciar
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4646 din 12 decembrie 2013
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj reclamanta G.A. V. a chemat în judecată pârâţii PRIMARIA COMUNEI ICLOD şi PRIMARUL COM. ICLOD, solicitând anularea Dispoziţiei 112/2012 şi obligarea Primarului Iclod la emiterea unei dispoziţii care să conţină acordarea de măsuri reparatorii.
Reclamanta a formulat o completare a cererii, prin care a arătat că imobilul a fost preluat în baza Legii 83/1949, iar din procesele verbale de preluare încheiate în 1945 rezultă că averea tatălui său a fost preluată. Deşi, a solicitat mai multor instituţii abilitate să comunice actul de preluare, nu a primit răspuns, însă este evident că imobilul a fost preluat abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 506 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A. V. formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Iclod ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A. V. formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Iclod, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
S-a respins cererea pârâtului Primarul comunei Iclod de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia 112/2012 emisă de Primarul comunei Iclod s-a respins cererea formulată de reclamantă în baza Notificării nr. 1382/2001, prin care se solicită restituirea imobilului înscris în CF 488 Orman.
Pentru a pronunţa această dispoziţie s-a avut în vedere că nu rezultă că imobilul exista în mod fizic în anii 1948-1949 şi a fost preluat în mod abuziv, în procesele verbale din 18.06.1948 şi 06.04.1949 prin care s-a preluat averea fam. P. acest imobil nu figurează, existenţa şi preluarea acestui imobil nu s-a dovedit nici măcar prin două declaraţii de martor, în baza legilor fondului funciar s-a reconstituit proprietatea pe suprafaţa maximă de 50 ha proprietar deposedat în alte trei dosare în baza legii 10/2001 s-a restituit în natură cel mai semnificativ imobil din cele preluate abuziv, şi s-au acordat despăgubiri pentru toate celelalte imobile demolate din cele înscrise în procesele verbale prezentate.
Din analiza cărţii funciare 488 Orman asupra imobilului A+17 nr top 641 casă de piatră şi rât la Rât în suprafaţă de 1 iugăr şi 1080 stj proprietar tabular a fost înscris P. Petre sub B+25.
Actele de stare civilă anexate cererii justifică filiaţia reclamantei faţă de proprietarul tabular (f.
55-56).
Prin procesul verbal încheiat de Prefectura jud Someş sub nr. 6627/1945/5 rezultă că moşia doctorului P.P. profesor universitar cuprinde în comuna Orman o clădire constând din o cameră şi bucătărie pentru administrator (f. 24-25), din piatră, acoperită cu tablă.
Prin procesul verbal încheiat 6.04.1949 în baza Legii 43/1949 s-a preluat şi o locuinţă pentru lucrător construită din piatră, acoperită cu ţiglă.
Aceste procese verbale emanând de la autorităţile locale competente să întocmească acte în vederea preluării bunurilor în temeiul Legi 83/1949, coroborate cu înscrierea în CF sunt în măsură să dovedească existenţa imobilului construcţie ce a aparţinut antecesorului reclamantei la momentul preluării.
În cauză s-a dispus administrarea unei expertize. Din concluziile acesteia rezultă că imobilul teren a fost în extravilanul localităţii Orman atât la data preluării cât şi la data formulării notificării, imobilul construcţie nu mai există faptic în teren, terenul fiind în posesia persoanelor care au formulat cereri în temeiul legii 18/1991.
Analiza cărţii funciare (f. 159) întăreste concluziile raportului, din aceasta reieşind fără dubiu că imobilul teren se afla în extravilanul localităţii atât la data preluării cât şi la data notificării.
În această situaţie cu privire la teren devin incidente disp art. 8 din Legea 10/2001.
În ceea ce priveşte construcţia, dispoziţiile Legii 10/2001 nu sunt aplicabile pentru următoarele considerente: este fără dubiu, aşa cum rezultă din analiza cărţii funciare şi a hărţii, precum şi a proceselor verbale sus amintite dar şi a unei scrisori adresată autorităţilor locale de către antecesorul reclamantei Prefectului judeţului, că aceste construcţii au fost edificate în vederea exploatării acestor terenuri având caracterul unor construcţii aparţinând exploataţiilor agricole.
La data formulării notificării era în vigoare Legea 1/2000, care prevedea în forma iniţială: (1) Constructiile de orice fel, apartinand exploatatiilor agricole si care au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din Legea nr. 187/1945, se restituie fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor acestora. (3) In cazul in care astfel de bunuri imobile nu mai exista, se vor acorda despagubiri.
La data soluţionării prezentei cereri art. 1 din Legea 1/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prevede că: Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, in termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispoziţiile acestei legi se aplica si in cazul restituirii construcţiilor accesorii terenurilor agricole si silvice.
Având în vedere aceste dispoziţii legale este fără dubiu că pretenţiile formulate de reclamantă în temeiul Notificării 1382/2001 nu pot fi admise în temeiul Legii 10/2001 întrucât aceste imobile au făcut obiectul reglementării Legii 1/2000 aşa cum a fost modificată atât cu privire la terenuri cât şi cu privire la construcţii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A.V. formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Iclod, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, însă întrucât nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, deşi sarcina probei îi incumbă potrivit art. 1169 cod civil instanţa a respins cererea pârâtului Primarul comunei Iclod de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.A. V. solicitând admiterea recursului, anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului să decline competenţa de soluţionare a cererii către Comisia Locală Iclod pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000.
În motivare s-a arătat că instanţa de fond a dat o soluţiei nelegală contestaţiei deoarece în lumina celor stabilite prin expertiza judiciară a concluzionat că deşi cererea făcea obiectul legilor fondului funciar, soluţia de urmat era respingerea contestaţiei şi menţinerea dispoziţiei atacate.
Art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că soluţia legală de urmat era aceea a declinării competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000, iar nu respingerea cererii.
S-a mai arătat că soluţia rezultă şi din prevederile art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005, respectiv Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În apărare, intimatul PRIMARUL COMUNEI ICLOD a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că prin dispoziţia atacată cererea formulată de reclamantă a fost respinsă deoarece nu au fost depuse toate actele necesare soluţionării. La momentul emiterii dispoziţiei nu exista raportul de expertiză prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu este situat în extravilan.
S-a precizat, de asemenea, că prin cererea de chemare în judecată formulată s-a solicitat numai anularea dispoziţiei şi obligarea la emiterea altei dispoziţii, neputându-se deci acorda ceea ce nu s-a solicitat.
Analizând recursul declarat de reclamanta G.A.V. împotriva sentinţei civile nr. 506 din
11.10.2013 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul cauzei s-a solicitat anularea dispoziţiei de respingere a notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie prin care să propună măsuri reparatorii în favoarea reclamantei.
Prin sentinţa atacată a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Iclod, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză, în considerentele hotărârii pronunţate în primă instanţă se reţine că raportat la locul situării imobilului, cu privire la acesta sunt incidente prevederile Legii nr. 1/2000, în vigoare la data formulării notificării, iar nu cele ale Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile prevederile art.8 din Legea nr.10/2001.
În dispozitivul sentinţei acţiunea formulată este însă respinsă în totalitate deşi în considerente se arată că imobilele care fac obiectul notificării formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu intră în sfera de aplicare a acestei legi.
În aceste condiţii se apreciază de către Curte că există o contradicţie între considerente şi dispozitiv, în considerente apreciindu-se implicit că dispoziţia atacată este nelegală, fiind soluţionată de către o autoritate necompetentă şi în temeiul altei legi decât cea aplicabile, cu toate acestea dispoziţia emisă în considerarea Legii nr. 10/2001 fiind păstrată.
Într-adevăr se constată că în cursul soluţionării cauzei reclamanta nu şi-a precizat acţiunea, nici după efectuarea raportului de expertiză topografică din care a rezultat că imobilul în litigiu se află în extravilanul comunei Iclod.
Pentru a se dispune anularea dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001 nu era însă necesară o nouă precizare de acţiune, petitul principal al acţiunii formulate având ca obiect tocmai anularea dispoziţiei. O precizare de acţiune formulată de către reclamantă s-ar fi impus într-adevăr, dar în ceea ce priveşte motivele de fapt şi de drept pentru care se solicită anularea dispoziţiei, omisiunea formulării acesteia neputând justifica soluţia pronunţată, de respingere a acţiunii formulate.
Atâta timp cât instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 la soluţionarea cauzei, puse în discuţie din oficiu la ultimul termen de judecată, cel din 04.10.2013, aceasta trebuia să pronunţe soluţia raportat la acest text de lege. Soluţia care trebuia pronunţată era deci aceea de anulare a dispoziţiei şi obligare a pârâtului Primarul comunei Iclod să trimită dosarul format în baza notificării nr. 1382/9 august 2001 spre competentă soluţionare Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Iclod, astfel cum rezultă din prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 coroborate cu cele ale art.8.2 şi art.8.3 din H.G. nr.250/2007.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 3041 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta G.A.V. împotriva sentinţei civile nr. 506 din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI ICLOD şi în consecinţă va anula dispoziţia nr. 112 din 3.07.2012 emisă de Primarul Comunei Iclod, obligând pârâtul PRIMARUL COMUNEI ICLOD să trimită dosarul format în baza notificării nr. 1382/9 august 2001 spre competentă soluţionare Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Iclod.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
| ← Cerere de strămutare a unui dosar înregistrat sub imperiul... | Competenţă. Încuviinţarea executării silite a titlului executoriu → |
|---|
