Cerere de strămutare a unui dosar înregistrat sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă. Competenţa de soluţionare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, încheierea nr. 82 din 13 octombrie 2013
Prin cererea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Cluj, petentul D.P. a solicitat strămutarea judecării procesului civil ce face obiectul dosarului nr. xxx/211/2011 aflat pe rolul
Judecătoriei Cluj-Napoca, dosar în care are calitatea de pârât, în contradictoriu cu reclamanţii K.C. şi K.C., pe motiv de bănuială legitimă, la o altă instanţă egală în grad.
Totodată, petentul solicită suspendarea judecării pricinii, menţionând că va depune o cauţiune în cuantum de 1.000 lei.
În motivarea cererii, petentul arată că bănuiala legitimă constă în faptul că numitul K.K. este fratele reclamantului K.C. şi are funcţia de comisar şef la D.I.I.C.O.T. Cluj, fiind şeful Unităţii Operaţiuni Speciale. Duşmănia dinte familiile pârâtului şi a reclamantului este cunoscută în oraş, fiind promovată şi în mass-media şi are la bază mai multe conflicte şi litigii care au pornit de la nerespectarea unor neînţelegeri şi contracte avute cu reclamantul şi fratele său.
Dimensiunea duşmăniei dintre părţi a căpătat noi proporţii prin denunţul pe care petentul, împreună cu soţia lui, l-a făcut la D.N.A., în urma căruia Tribunalul Cluj a pronunţat în dosarul nr. .../117/2012 o hotărâre prin care numita K.D., soţia lui K.K., a fost condamnată la 5 ani închisoare cu executare, iar pârâtul K.C. a fost condamnat la 4,8 ani închisoare cu executare pentru infracţiuni de corupţie, spălare de bani, fals şi uz de fals, infracţiuni care i-au produs prejudicii materiale şi morale.
De la primul termen de judecată, d-na judecător X.X.X., prin atitudinea sa, a creat bănuiala că ar putea fi imparţială şi că ar pronunţa o hotărâre favorabilă reclamanţilor K., sens în care petentul arată că d-na judecător şi-a exprimat public dorinţa de a pronunţa o sentinţă care să reziste în următoarele căi de atac.
În realizarea acestui obiect, d-na judecător a cedat poliţia instanţei reprezentantului părţii adverse, av. D.L., care intervine când doreşte, influenţează mărturiile celor audiaţi, întrerupe şi solicită instanţei interpelări a martorilor propuşi de reclamant care, timoraţi şi agresaţi, renunţă să mai vorbească.
Petentul arată că a fost amendat şi evacuat din sală de două ori pentru diferite motive, mai ales pentru faptul că a solicitat acordarea cuvântului la dezbateri.
D-na judecător nu este interesată să cunoască actele dosarului şi l-a citat pe petent a doua oară la interogatoriu fără a ţine cont de interogatoriul deja luat.
De asemenea, imparţialitatea d-nei judecător rezultă şi din refuzul de a pune martorilor întrebările formulate şi la permiterea intervenţiei părţii adverse care a făcut presiuni până ce martorul a revenit asupra declaraţiei date.
Fratele reclamantului, prin poziţia lui, direct sau prin persoane interpuse, poate influenţa imparţialitatea judecătorului, astfel încât se solicită admiterea cererii de strămutare.
În drept, se invocă art. 140 pct. 2, art. 143 pct. 1 C.pr.civ.
Petentul a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei la f.3 din dosar.
La data de 04.12.2013, petentul D.P. a depus o cerere prin care a arătat că prima instanţă a trecut la judecarea pricinii, astfel că rămâne fără obiect capătul de cerere privind suspendarea judecăţii şi nu se mai impune plata cauţiunii (f.9).
La data de 09.12.2013, numiţii K.C. şi K.C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat
respingerea cererii de strămutare ca neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de
judecată în cuantum de 300 lei. În susţinerea poziţiei procesuale, pârâţii au arătat că petentul nu a făcut dovada afirmaţiilor sale referitoare la împrejurarea că fratele pârâtului ar lucra la D.I.I.C.O.T Cluj.
Pe de altă parte, d-na judecător X.X.X. nu a favorizat pârâţii în detrimentul reclamantului şi a dat o dovadă de răbdare la conduita de rea-credinţă a reclamantului care a invocat diverse pretexte pentru prelungirea nejustificată a procesului.
Cererea de suspendare a judecării cauzei este lipsită de obiect deoarece judecata în fond a fost finalizată la termenul din 02.12.2013, fiind amânată pronunţarea pentru termenul de 09.12.2013.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 12.12.2013, petentul a depus în probaţiune copii de pe următoarele înscrisuri: rechizitoriul întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj în dosarul nr. .../P/2011 la data de 14.08.2012; extras de pe portalul Tribunalului Cluj cu privire la dosarul nr. .../117/2012; extras de pe site-ul Ziarului „Gazeta de Cluj” (f.27-50, 51-52, 53-56).
În şedinţa Camerei de consiliu din data de 13.12.2013, Curtea a pus în discuţia
reprezentantului petentului problema de drept privind dispoziţiile de aplicare a legii procesuale civile în timp, având în vedere că cererea de strămutare este întemeiată în drept pe prevederile art. 140 - 147 din Noul C.pr.civ. privind strămutarea proceselor raportat la art. 24 şi art. 25 din Noul C.pr.civ.
Din fişa dosarului nr. xxx/211/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca rezultă că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanţii K.C. şi K.C. împotriva pârâţilor D.P., D.S.,
D.A.S., D.R.S., D.D.N., D.P.D. şi a fost înregistrată la data de 22.08.2011, sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă.
Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă (Noul C.pr.civ.) republicată în M.O. al României nr.545 din 03 august 2012, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013 conform art.81 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicarea Legii nr.134/2010 astfel cum a fost modificat prin art. I pct.1 din OUG nr.4/2013.
Potrivit art. 24 din Noul C.pr.civ. privind legea aplicabilă proceselor noi „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare” iar art. 25 din Noul C.pr.civ. privind legea aplicabilă proceselor în curs statuează că „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.
Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicarea Legii nr.134/2010 prevede în art.1 că, prezenta lege cuprinde dispoziţiile pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, denumită în continuare Codul de procedură civilă, având ca principal obiect punerea de acord a legislaţiei procesual civile existente cu prevederile acestuia, precum şi soluţionarea conflictului de legi rezultând din intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă.
Art.3 din acelaşi act normativ statuează că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată”.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că normele juridice cuprinse în Noul C.pr.civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele în curs de judecată începute sub legea veche de procedură rămân supuse acestei legi.
Având în vedere că procesul care face obiectul dosarului nr. xxx/211/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca a fost înregistrat la data de 22.08.2011, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, Curtea constată că prezenta cerere de strămutare, chiar dacă a fost înregistrată după data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (Noul C.pr.civ.) şi a fost întemeiată în drept pe prevederile art. art. 140 - 147 din Noul C.pr.civ. privind strămutarea proceselor rămâne sub incidenţa legii vechi de procedură urmând a fi soluţionată în conformitate cu prevederile art.37- art.402 cuprinse în Cartea I, Titlul VI. Strămutarea pricinilor din vechiul Cod de procedură civilă.
În şedinţa Camerei de consiliu din 13.12.2013 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1
C.pr.civ. coroborat cu art. 158 C.pr.civ., art. 159 alin. 2 C.pr.civ. şi art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. raportat la art. 39 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă, a invocat şi a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea prezentei cereri de strămutare.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecinţă, Curtea se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă materială, excepţie de procedură de ordine publică care face inutilă cercetarea cererii de strămutare.
Conform art. 39 alin.2 C.pr.civ., cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa competentă material să judece cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă.
Pentru aceste considerente de drept Curtea, în temeiul art. art. 137 alin. 1 raportat la art. 39 alin.2 C.pr.civ., va admite excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj invocată din oficiu şi, în consecinţă, în temeiul art. 158 C.pr.civ., art. 159 alin. 2 C.pr.civ. şi art. 1591 alin. 4
C.pr.civ. va declina competenţa materială de soluţionare a cererii de strămutare formulată de petentul
D.P. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
| ← Cerere formulată de un terţ, pentru anularea dispoziţiei... | Legea nr. 10/2001. Teren extravilan. Competenţa comisiei locale... → |
|---|
