Motivarea hotărârii prin care se soluţionează contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din legea nr.85/2014 cu respectarea exigenţelor art. 425 cod procedură civilă 2013 şi art.6 cedo.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 699 din data de 05.06.2018
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se poate exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Motivarea hotărârii pronunțațe în contestația întemeiată pe dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 trebuie să cuprindă referiri concrete la îndeplinirea sau nu a condițiilor de contestare a tabelului definitiv cu privire la fiecare creanță în parte invocată în cuprinsul contestației.
Judecătorul sindic trebuie să se raporteze în concret la apărările și susținerile părților lămurind toate aspectele invocate prin prisma condițiilor prevăzute de art. 113 din Legea nr.85/2014.
Prin sentința nr. 148 din data de 05.03.2018, Tribunalul Olt - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității ridicată de intimați.
A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității ridicată de intimați.
A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes ridicată de către contestatoare.
A respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea CB.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
(…)
Pe fondul cauzei, s-a reținut că este invocată de contestatoare o eroare esențială în ceea ce privește creanța stabilită în favoarea intimatei AJFPO, precum și dol sau fals în ceea ce privește creanțele înscrise în favoarea intimaților YH și SCASRL.
Definiția erorii esențiale, în concepția art. 1207 alin. 2 Cod civil, poartă asupra: naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic (de exemplu, o parte crede că încheie un contract de locațiune, iar cealaltă parte crede că încheie un contract de vânzare); identității fizice a obiectului prestației (error in corpore), în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun (de exemplu, o parte vrea să vândă un imobil din provincie, iar cealaltă parte acceptă crezând că este vorba de un imobil situat în București).
Contestatoarea are în vedere cuantumul creanței prin raportare la actele emise de DGRFP, respectiv decizia nr. 348/28.11.2016 privitoare la suspendarea contestație formulate de SCABL SRL. De altfel, sumele contestate se menționează și în actele emise de intimată, însă dată fiind procedura penală aflată în derulare, în urma dispunerii soluției de suspendare a deciziei de impunere, aceasta este executorie, nefiind suspendată și executarea sa în procedura reglementată de Codul de procedură fiscală.
Ca atare, cazul de eroare esențială indicat nu se circumscrie sub nicio formă modelului erorii esențiale prevăzut de Codul civil, anterior menționat.
Nici infracțiunea de fals și viciul dolului nu pot fi susținute. Pe de o parte, contestatoarea susține că YH a apelat la fals și dol în ceea ce privește deschiderea procedurii insolvenței, pe de altă parte se arată că falsul privește contractele de împrumut care sunt semnate de acestea.
În ceea ce privește dolul, ca viciu de consimțământ, instanța a constatat că, în definiția art. 1214 Cod civil, acesta reprezintă o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
Instanța a constatat că simpla susținere a contestatoarei că înscrisurile au fost folosite ca manopere frauduloase ori sunt acte materiale ale infracțiunii de fals, în lipsa unui probatoriu adecvat, nu poate fi primită. În fapt, eroarea provocată la care se raportează contestatoarea ar fi fost săvârșită fie de administratorul judiciar, fie de instanță, neprivind așadar un act juridic civil, iar presupusele infracțiuni de fals fac obiectul cercetărilor penale în dosarul 277/P/2015 al Judecătoriei Slatina; în cazul dovedirii infracțiunii, contestatoarea are la dispoziție alte căi procedurale de recuparare a prejudiciului. S-a reținut că însăși contestatoarea depune la dosarul cauzei contractele de împrumut (filele 200-204).
În lipsa neidentificării fundamentelor de susținere a motivelor invocate de contestatoare, s-a concluzionat prin respingerea, ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoare CB.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea CBA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, apelanta administrator special al debitoarei SCABLSRL, a invocat nepronunțarea instanței de fond cu privire la efectele adresei nr. 39756/20.10.2016 din care rezultă faptul că suma din titlul executoriu nr. 970/23.01.2016 a fost diminuată cu suma de 202.628 lei și neanalizarea aspectelor ce se referă la includerea sau nu în titlul executoriu nr. 429/28.11.2016 a sumelor indicate în titlul executoriu nr. 970/23.01.2016.
A susținut apelanta că titlurile ce stau la baza creanței AJFPO nr. 970/23.01.2016 și nr.429/28.11.2016 nu au fost comunicate debitoarei, sunt provizorii, iar creanța nu îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea.
Tot în motivele de apel, apelanta a criticat soluția instanței de fond privind creanța creditorului YH, arătând că aceasta a fost greșit înscrisă în temeiul a 16 contracte de împrumut, legale în opinia apelantei. A precizat că acest creditor nu trebuia înscris în tabelul definitiv cuprinzând creanțele împotriva averii debitoarei cu suma de195.850 lei în condițiile în care pe rolul Tribunalului Olt se află dosarul nr. 2578/104/2017 având ca obiect cererea ABLSRL în pretenții împotriva numitului YH pentru suma de 241.429 lei.
Apelanta a arătat, de asemenea, că nici creanța SCASRL nu trebuia înscrisă în tabelul definitiv al debitorului în contextul în care există pe rolul instanțelor cereri reciproce de pretenții formulate de SCABLSRL și SCASRL, cauze ce au fost suspendate până la soluționarea dosarului penal nr. 277/P/2015 în cadrul căruia se efectuează expertiză fiscală.
Un ultim motiv de apel vizează greșita soluționare a contestației privind neînscrierea creanțelor salariale a căror înscriere se impunea pe baza evidențelor contabile.
La data de 08.05.2018 intimata creditoare AJFPO a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În cuprinsul întâmpinării intimata creditoare a susținut că apelanta reia în cuprinsul apelului susținerile ce au fost analizate prin hotărârea de deschidere a procedurii și că, chiar în contextul în care titlurile de creanță au fost contestate în procedura administrativă prevăzut de Codul de procedură fiscală, dacă nu s-a dispus suspendarea executării titlurilor, creanțele sunt certe, lichide și exigibile.
La data de 08.05.2018 administratorul judiciar VIIPURL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Prin întâmpinare administratorul judiciar a susținut că în privința creanței AJFPO toate înscrisurile au fost analizate și că, deși decizia de impunere a fost suspendată, aceasta este executorie, nefiind suspendată și executarea în procedura reglementată de Codul de procedură fiscală.
Cu privire la creanța creditorului YH administratorul judiciar a arătat că aceasta a fost analizată prin hotărârea de deschidere a procedurii, cererea acestuia stând la baza deschiderii procedurii.
Referitor la creanța ASRL a susținut că nu au fost dovedite infracțiunile de fals invocate de reclamantă și că numai în situația constatării acestei infracțiuni apelanta are la dispoziție căi procedurale de recuperare a prejudiciului.
În ceea ce privește creanțele salariale, administratorul judiciar a arătat că nu au fost constatate drepturi salariale restante și că în luna mai 2015, anterioară deschiderii procedurii, societatea nu a mai desfășurat activitate.
La data de 21.05.2018 apelanta contestatoarea CBA a depus răspuns la întâmpinare, reiterând criticile din apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:
În acord cu jurispudența ÎCCJ, motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 425 C. proc. civ. 2013 cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nemotivarea în limitele arătate echivalează cu nepronunțarea.
Observând sentința apelată, Curtea a constatat că în ceea ce privește analizarea pe fond a contestației cu privire la fiecare creanță invocată în cuprinsul contestației cu arătarea motivelor pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile reclamantei, prima instanță nu a motivat hotărârea cu respectarea exigențelor art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.
Practic instanța de fond nu a motivat hotărârea prin raportare la îndeplinirea cu privire la fiecare creanță în parte a condițiilor de contestare a tabelului definitiv și s-a rezumat la definirea erorii în înțelesul art. 1207 alin.2 Cod civil, a dolului ca viciu de consimțământ conform art. 1214 Cod civil, la constatarea inaplicabilității acestora și la faptul în cazul dovedirii infracțiunilor de fals ce fac obiectul cercetării penale, partea are la îndemână alte căi de recuperare a prejudiciului.
Instanța de fond trebuia să analizeze dacă în speță susținerile contestatoarei vizând creanțele AJFPO, YH, ASRL și creanțele salariaților întrunesc condițiile în care tabelul definitiv întocmit în cadrul procedurii debitoarei poate fi modificat.
Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință doar în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanțe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 și în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanțe născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.
Creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă și din semnificația atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 și 68 noțiunilor de tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanțele împotriva cărora nu s-au formulat contestații și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
Modificarea tabelelor de creanțe împotriva averii debitorului ulterior definitivării în cadrul deja expus, tabelul preliminar pe calea contestației prevăzute de art. 111 din Legea nr.85/2014 și tabelul suplimentar pe calea contestației prevăzute de art. 146 coroborat cu art. 111 din Legea nr.85/2014, nu mai poate avea loc decât în condițiile speciale stabilite de legiuitor.
Legea nr. 85/2014 mai cuprinde două reglementări ce duc la ideea de modificare a tabelului definitiv, anume art. 49 alin. 4 și art. 108 alin. 2, ambele în sensul de actualizare ca urmare a plăților efectuate în cadrul procedurii, precum și situația specială prevăzută de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Textul menționat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii.
Astfel, legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Admisibilitatea contestației este condiționată de descoperirea în perioada cuprinsă între momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe și momentul închiderii procedurii a uneia din situațiile, expres și limitativ prevăzute de lege, anume în situația descoperirii unui fals, în situația descoperirii unui dol, în situația descoperirii unei erori esențiale și în situația descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Legiuitorul a impus ca și condiție de admisibilitate și caracterul determinant al falsului, dolului și erorii în sensul că, înscrierea în tabelul definitiv a creanței sau a dreptului de preferință trebuie să fi fost urmarea acestora. Cu alte cuvinte, se cere existența unei legături de cauzalitate între cazurile expres și limitativ prevăzute de text, invocate ca situații nou descoperite, și soluția de înscriere în tabel, în sensul că dacă falsul, dolul sau eroarea esențială ar fi fost cunoscute anterior ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv.
În privința falsului, dolului și erorii s-a apreciat în teoria de specialitate și jurisprudență că falsul poate consta atât în existența unui înscris falsificat din punct de vedere material, cât și a unui înscris falsificat din punct de vedere intelectual, iar dolul și eroarea ar putea fi săvârșite de oricare dintre participanții la procedură, inclusiv de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
Referitor la titlurile hotărâtoare se impune ca aceste înscrisuri de care partea interesată a aflat abia după definitivarea tabelului de creanțe să aibă puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și/sau drepturile de preferință contestate.
Ca și în cazurile privind falsul, dolul și eroarea esențială, contestatorul trebuie să dovedească caracterul de titlu hotărâtor al înscrisului descoperit, care dacă ar fi fost cunoscut la momentul întocmirii tabelului definitiv, ar fi putut conduce la o soluție diferită (înscrierea creanței și/sau a dreptului de preferință în alt mod/neînscriere).
Toate aceste condiții se impun a fi verificate de instanța de fond care va avea în vedere în concret toate apărările și susținerile părților. Instanța de fond va lămuri și aspectele privind suspendarea titlurilor de creanță ce reprezintă și titluri executorii ale AJFPO și efectele suspendării, dacă s-a dispus o astfel de măsură în condițiile Codului de procedură fiscală, asupra modului de înscriere în tabel a creanței/creanțelor AJFPO.
Față de considerentele expuse având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, va anula sentința nr.148 din data de 05.03.2018 pronunțată de Tribunalul Olt -Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.1819/104/2015/a3 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-au avut în vedere pentru rejudecare și dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.
| ← Principiul disponibilităţii. faptul că cererea reclamantului... | Comision de acordare a creditului. verificarea caracterului... → |
|---|
