Expirare valabilitate permis de armă. interpretare art. 25 alin. 1 şi 2 din legea nr. 295/2004.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Hotărâre nr. 1912 din data de 21.05.2018
Expirare valabilitate permis de armă. Interpretare art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 295/2004. Dispozitiile privind obligația autorității competente de a notifica titularul permisului anterior expirării valabilității permisului de armă au intrat în vigoare abia la data de 14.01.2016, fiind modificate prin Legea nr. 319/2015, dată la care se împlinise deja termenul de valabilitate a permisului de armă. Fiind expirată valabilitatea permisului de armă la data de 11.10.2015, aceasta nici nu mai avea cum să se mai prelungească.
Prin sentința nr. 529 din data de 22 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 12698/63/2017, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Y.
Împotriva sentinței nr. 529 din data de 22 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 12698/63/2017, a formulat recurs reclamantul X, considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 488, pct. 8 din Cod. Proc. Civ.).
În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut că instanța de fond face o greșită interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 25 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 295/2004, întrucât s-a reținut că este aplicabil textul de lege de la data expirării permisului de port armă și nu forma aplicabilă a acestui text de lege, la data la care a fost emis actul administrativ contestat. Practic, indiferent de împrejurarea că permisul era expirat, fața de data procesului-verbal - 22.03.2017 (deci la mai mult de un an de zile de la intrarea în vigoare a textului de lege modificat prin Legea nr. 319/2015), recurentul a apreciat că era obligatorie aplicarea textului de lege în forma nouă, cu atât mai mult cu cât intimata deține evidența centralizată a tuturor posesorilor de arme de vânătoare și ar fi putut notifica pe contestator cu privire la expirarea permisului de port armă și obligația acestuia de a depune arma la un armurier autorizat.
Având în vedere că nu a fost notificat și, astfel, nu a avut cunoștință că permisul a expirat, recurentul a considerat că ridicarea armei s-a făcut în mod nelegal, întrucât, anterior dispunerii oricărei măsuri, trebuia să fie notificat. Acest fapt îl prejudiciază, având în vedere că arma ridicată este o armă de vânătoare de colecție cu o vechime de peste 100 de ani.
Este cert că, în situația în care ar fi fost notificat, ar fi depus arma la un armurier autorizat în vederea păstrării sale, având în vedere și valoarea acesteia (fiind moștenire de familie), pentru a putea ulterior dispune de aceasta. De altfel, acesta a fost și motivul pentru care a solicitat, prin contestația formulată, emiterea unei dispoziții prin care să se dispună restituirea armei de vânătoare marca IJ58MAE, seria K14346 calibrul 16 și a unui număr de 6 cartușe de calibrul 16 mm, ridicată prin procesul-verbal din data de 22.03.2017 contestat, în vederea depunerii sale la un armurier autorizat, cerere neanalizată de instanță.
Practic, hotărârea recurată este nelegală, în contextul în care instanța a reținut ca actul contestat a fost întocmit cu respectarea unor dispoziții legale abrogate (modificate), în raport de împrejurarea că permisul de port armă era suspendat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 319/2015, fapt ce creează o discriminare evidentă între posesorii de permis cărora le expira permisul după intrarea în vigoare a noii legii și recurentul care, deși avea permisul expirat, în interpretarea instanței, nu ar fi trebuit să fie notificat în condițiile legii noi, fiind, astfel, lipsit de posibilitatea de putea depune arma la un armurier autorizat.
Motivul pentru care legiuitorul a prevăzut în mod imperativ termenul de notificare obligatorie de 6 luni dar nu mai târziu de 30 de zile, fost tocmai acela de a se evita situația în care posesorul permisului de port armă să nu mai aibă posibilitatea de a-și prelungi permisul sau în cazul în care nu dorește acest lucru să depună arma la un armurier autorizat. Ori, în lipsa emiterii notificării de către organele de poliție, notificare care are un caracter obligatoriu, dispozițiile textului de lege fiind imperative, nu se poate reține în sarcina recurentului împrejurarea că, în mod intenționat, nu și-a prelungit permisul sau că nu a depus arma la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea valabilității permisului.";
Pentru aceste motive, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării pe fond, admiterea contestației și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 486 și ale art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
Intimatul pârât Y a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea menționează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate așa cum rezultă din art. 488 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres și limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.
Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.C.proc.civ., indicat de recurentul reclamant în cererea de recurs, "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";.
Curtea reține că prin procesul-verbal din 22.03.2017, instituția intimată a constatat că Permisul de armă eliberat la data de 11.10.2010, având numărul de înregistrare 1169, a expirat și a procedat la ridicarea acestuia, a armei și a cartușelor de la recurentul reclamant.
Intimata a menționat că ulterior, prin Dispoziția Șefului I.P.J. Dolj nr. 654/04.04.2017, conform prevederilor art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, instituția intimată a luat măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor față de recurentul reclamant, întrucât nu s-a prezentat în termenul legal în vederea prelungirii valabilității permisului de armă. Totodată, s-a întocmit dosar penal în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. 6 C.penal.
Potrivit art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 295/2004, "(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri. (2) În vederea prelungirii valabilității permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliție competentă în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau reședința cu armele înscrise în permis, precum și cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.";
Constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația impusă de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 295/2004, de a se prezenta în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, înainte de împlinirea termenului de valabilitate a acestuia, cu dovada îndeplinirii cerințelor impuse de lege, instanța de fond în mod corect a reținut că procesul verbal din data de 22.03.2017 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, măsura fiind impusă de art. 45 alin. 1 lit. d și alin. 2 din Legea nr. 295/2004.
Recurentul reclamant susține în mod eronat că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 25 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 295/2004, conform cărora "(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungește de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) și i) și prezintă dovada efectuării unei ședințe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepția posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilității permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilității permisului de armă.
Dispozitiile privind obligația autorității competente de a notifica titularul permisului anterior expirării valabilității permisului de armă au intrat în vigoare abia la data de 14.01.2016, fiind modificate prin Legea nr. 319/2015, dată la care se împlinise deja termenul de valabilitate a permisului de armă.
Fiind expirată valabilitatea permisului de armă la data de 11.10.2015, aceasta nici nu mai avea cum să se mai prelungească, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile tezei a doua a alin. 3 din art. 25 din Legea nr. 295/2004.
Constatând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, așa cum fost formulată, criticile recurentului fiind neîntemeiate.
Contrar susținerilor recurentului reclamant, Curtea constată că argumentele instanței de fond sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← Contract de vânzare-cumpărare de gaze naturale. interpretare... | Convocarea comitetului creditorilor. modalităţi de convocare... → |
|---|
