Contract de vânzare-cumpărare de gaze naturale. interpretare clauze contractuale, art. 1267 cod civil. denunţarea unilaterală a contractului menţionată în mod expres în contract.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Hotărâre nr. 1933 din data de 21.05.2018
Contract de vânzare-cumpărare de gaze naturale. Interpretare clauze contractuale, art. 1267 Cod civil. Denunțarea unilaterală a contractului menționată în mod expres în contract. În situația exercitării dreptului de a denunța contractul nu se aduce în discuție repararea vreunui prejudiciu, nefiind în situația încălcării culpabile a contractului. Restituire garanție de bună execuție. Acordare dobânda legală penalizatoare.
Art. 1276 cod civil recunoaște posibilitatea denunțării unilaterale de către părțile contractului cu executare succesivă sau continuă, dacă posibilitatea exercitării acestui drept a fost stipulată în contract, cu condiția respectării unui termen rezonabil de preaviz.
Prin sentința nr. 312/2018 din data de 20 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 179/95/2018 s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47275,88 lei reprezentând emisă de Piraeus Bank România S.A., precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data de 08.02.2018 și până la achitarea integrală a debitului. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1224,96 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferentă sumei de 47275,88 lei, pentru perioada 03.11.2017 - 07.02.2018. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 970,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 312/2018 din data de 20 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 179/95/2018, a formulat recurs pârâta Y, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct.8. Cod procedură civilă).
Recurenta a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, deoarece au fost încălcate prevederile art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civilă. Recurenta a considerat că, în măsura în care instanța, din probatoriu administrat în cauză, nu putea să facă o apreciere exactă a întinderii prejudiciului, avea posibilitatea solicitării administrării de probe în cauză, inclusiv a probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.
Se poate observa, din motivarea instanței, că au fost înlăturate apărările referitoare la aplicarea prevederilor art. 1270 și art. 1271 din Noul Cod Civil, raport la dispozițiile art. 4.1, art. 6.1, art. 8.2. art. 8.3 si art. 13.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2931/CEOSE din 28.12.2016, fără o justificare legală. În acest sens, a precizat că părțile contractante, de comun acord, au stabilit la art. 4.1 "Furnizorul se obligă să furnizeze gaze naturale .... în perioada convenita si în conformitate cu obligațiile asumate prin prezentul contract";, iar potrivit prevederilor art. 6.1 "contractul este valabil pana la data de 31.12.2017, furnizarea gazelor naturale se va efectua in perioada 01.01.2017 - 31.12.2017";. Potrivit art. 8.2 din contractul nr. 2931/2016 "furnizorul se obliga să furnizeze produsele în termenul de livrare prezentat în propunerea tehnică, respectiv conform anexei nr. 2 la contract";, iar potrivit prevederilor art.8.3 "furnizorul se obligă să despăgubească achizitorul împotriva oricăror daune interese, costuri, taxe si cheltuieli de orice natura, aferente prezentului contract, cu excepția situației în care o astfel de încălcare rezultă din respectarea caietului de sarcini de către achizitor";.
Conform prevederilor art. 1270 din NCC - forța obligatorie (a contractului), (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante; (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege"", iar potrivit acestor prevederi legale si contractuale, reclamanta avea obligația de a furniza "Gaze naturale"; pentru, în perioada convenita (01.01.2017 - 31.12.2017) și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract. Având in vedere neîndeplinirea de către reclamanta a obligației asumate contractual de a livra gaze naturale pana la data de 31.12.2017, Y a reținut cu titlu de sancțiune garanția de buna execuție constituita prin Scrisoarea de Garanție de buna execuție nr. 17/7597/CC/03.02.2017.
Recurenta a apreciat că, în speță, sunt aplicabile și dispozițiile art. 1271 din NCC. A considerat că Y era îndreptățită să rețină garanția de bună execuție constituita prin Scrisoarea de Garanție de buna execuție nr. 17/7597/CC/03.02.2017, întrucât reclamanta a denunțat unilateral contractul de furnizare, fără a avea un motiv sa facă acest lucru și fără a avea acordul Y sau vreo dispoziție a instanței de judecată în acest sens. Urmare a rezilierii celor două contracte de furnizare gaze naturale, a fost demarată o nouă procedură de achiziție care s-a finalizat cu încheierea contractului subsecvent nr. 3079/01.09.2017 încheiat X.
Norma de drept material aplicată greșit de către instanța de fond o reprezintă dispozițiile art. 1270 și art. 1271 din Noul Cod Civil și dispozițiile art. 4.1, art. 6.1, art. 8.2, art. 8.3 si art. 13.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2931/CEOSE din 28.12.2016 .
În ceea ce privește obligarea Y la plata dobânzii legale penalizatoare, recurenta a învederat ca, in mod greșit, instanța de fond a aplicat prevederile O.G. nr. 13/2011, act normativ care are aplicabilitate în situația întârzierilor la plată în cazul obligațiilor bănești, ori garanția de buna execuție a contractului are o alta natura juridica nereprezentând o obligație băneasca efectiva (plata).
In fisa de date a achiziției, a fost prevăzută constituirea garanției de buna execuție prin modalități alternative, respectiv deschiderea unui cont la trezorerie (cont purtător de dobânda legala) sau prin constituirea acesteia prin SGB, situație in care legislația in vigoare nu prevede plata unor dobânzi legale.
Pe cale de consecința, intimata-reclamanta a ales varianta constituirii garanției de buna execuție a contractului prin SGB care nu este purtătoare de dobânzi legale, iar instanța de fond a stabilit prin aplicarea in mod greșit a O.G. 13/2011 plata unor dobânzi legale fără a analiza natura juridica a sumei ce reprezintă aceasta garanție.
Pe de alta parte, riscul contractual a fost asumat de intimata reclamanta prin alegerea modalității de constituire a garanției de buna execuție a contractului prin SGB, or, în condițiile art. 2321 din Codul Civil, dreptul de regres revenea emitentului care a efectuat plata si nu intimatei reclamante in ceea ce privește obligarea la plata sumei de 47.275,881ei reprezentând contravaloarea Scrisorii de Garanție de buna execuție.
A invocat art. 2321 Cod civil. A arătat că garanția de buna execuție a contractului, constituita de către intimata -reclamanta prin Scrisoarea de Garanție de buna execuție nr. 17/7597/CC din 03.02.2017, a fost constituita in temeiul prevederilor art. 13 din contractul nr. 293l/CEOSE/28.11.2016, iar plata penalităților de întârziere pentru neonorarea la plata a facturilor este reglementata de art. 1 1.2 din contract. Drept urmare, garanția de buna execuție a contractului are un alt regim juridic, diferit de regimul plaților aferente prestațiilor efectuate de către achizitor si, ca atare, nu ii sunt aplicabile nici dispozițiile art. 11.2 din contract in ceea ce privește plata de penalități. Norma de drept material aplicata greșit de către instanța de fond o reprezintă dispozițiile art. 2321 Cod civil si ale art. 3 alineat 1 si 3 din O.G. nr. 13/2011.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond să se respingă cererea de chemare în judecata și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 483 și următoarele din Codul de procedură civilă.
La data de 19.04.2018, intimata reclamantă Y prin administrator Mar-Tin Consulting & Management S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea menționează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate așa cum rezultă din art. 488 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres și limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.
Curtea arată că prima critică din cererea de recurs, referitoare la încălcarea prevederilor art. 22 alin. 2 N.C.proc.civ., deduce în fața instanței de control judiciar încălcarea unor norme de procedură, astfel încât, în raport de argumentele formulate, se impune analizarea criticii din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ.
Potrivit Noului Cod de procedură civilă, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ., conform cu care: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității";.
În argumentele ce susțin încălcarea prevederilor art. 22 alin. 2 N.C.proc.civ., recurenta pârâtă susține că instanța de fond avea posibilitatea solicitării administrării de probe în cauză în măsura în care instanța nu putea să facă o apreciere a întinderii prejudiciului.
Critica recurentei este neîntemeiată, întrucât în privința probelor, este de menționat faptul că instanța are dreptul, iar nu și obligația de a le administra din oficiu, aspect ce rezultă din art. 254 alin. 6 N.C.proc.civ. conform cu care " (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii";.
Potrivit principiului disponibilității, părțile au posibilitatea de a dispune de obiectul procesului, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept, iar instanța nu poate depăși limitele cererii de chemare în judecată care determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect, care constituie pretenția dedusă judecății.
În speță, inițiativei reclamantei de a promova o acțiune prin care a solicitat restituirea garanției de bună execuție, i-a corespuns, corelativ, rolul activ al judecătorului, asociat cu necesitatea aflării adevărului în speța dedusă judecății.
Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.C.proc.civ., indicat de recurenta pârâtă în cererea de recurs, "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";.
Curtea reține că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de gaze naturale nr. 2931/28.12.2016, pentru perioada 01.01.2007-31.12.2017.
Criticile recurentei pârâte nu țin cont de dispozițiile art. 1267 din Codul civil conform cărora "Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.";
Potrivit art. 12.6 din contract, "Contractul poate înceta prin denunțare unilaterală, din inițiativa uneia dintre părțile contractante, care operează în condițiile notificării celeilalte părți cu cel puțin 3 (trei) săptămâni înainte de această dată și este validă începând cu data de 1 a lunii următoare împlinirii termenului";.
Potrivit art. 13.1 din contract, "Furnizorul se obligă să constituie garanția de bună execuție a contractului, în valoare de 47.275,88 lei, reprezentând 5% din valoarea contractului fără TVA";.
Potrivit art. 13.4. din contract "Entitatea contractantă are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului sectorial/contractului subsecvent, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu își îndeplinește din culpa sa obligațiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție, entitatea contractantă are obligația de a notifica pretenția atât contractantului, cât și emitentului instrumentului de garantare, precizând obligațiile care nu au fost respectate, precum și modul de calcul al prejudiciului";.
Potrivit art. 13.5 "Entitatea contractantă are obligația de a elibera/restitui garanția de bună execuție în cel mult 14 zile de la data încetării contractului";.
La data de 12.07.2017, intimata reclamantă a transmis recurentei pârâte, în temeiul art. 12.6 din contract, o notificare de denunțare unilaterală a contractului încheiat, prin care a arătat faptul că începând cu data de 01.09.2017 contractul va înceta.
Denunțarea contractului a fost posibilă întrucât a fost menționată în mod expres în contract, în art. 12.6. Existența dreptului de denunțare unilaterală are ca temei voința părților. În baza libertăților contractuale, părțile pot conveni ca una dintre ele sau chiar ambele să aibă dreptul de a pune capăt în mod unilateral contractului.
Art. 1276 din Codul civil recunoaște posibilitatea denunțării unilaterale de către părțile contractului cu executare succesivă sau continuă, dacă posibilitatea exercitării acestui drept a fost stipulată în contract, cu condiția respectării unui termen rezonabil de preaviz.
În mod eronat interpretează recurenta pârâtă clauzele contractuale, fără să țină cont cont de faptul că denunțarea unilaterală a contractului a fost menționată în mod expres în contract, în art. 12.6.
În situația exercitării dreptului de a denunța contractul nu se aduce în discuție repararea vreunui prejudiciu, nefiind în situația încălcării culpabile a contractului. Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere prejudiciul invocat de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de recurs nu ar mai putea exercita controlul judiciar asupra hotărârii recurate dacă ar analiza alte temeiuri juridice, cu un regim legal distinct față de cele examinate de prima instanță, susținerile recurentei referitoare la neexecutarea contractului și la interpretarea dispozițiilor art. 1271 C.civil neputând fi analizate în acest cadru procesual.
Dacă părțile nu prevăd expres posibilitatea denunțării și nu există o prevedere legală specială, atunci o parte nu poate solicita încetarea contractului, însă, în speță, acest drept a fost prevăzut expres în art. 12.6 din contract. În această situație, dreptul de denunțare unilaterală poate fi exercitat fără a fi necesară vreo justificare în acest sens.
Obligația intimatei reclamante de furnizare a gazelor naturale a subzistat până la încetarea contractului, ca urmare a exercitării dreptului intimatei reclamante de a denunța unilateral contractul, drept prevăzut expres în contract.
Ca urmare a denunțării unilaterale a contractului de către intimata reclamantă, în mod corect instanța de fond a obligat recurenta pârâtă la restituirea sumei de 47.275,88 lei reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție de bună execuție.
Potrivit art. 13.5 din contract, recurenta pârâtă avea obligația să restituie garanția de bună execuție în cel mult 14 zile de la data încetării contractului, nefiind prevăzute penalități de întârziere în cazul eliberării cu întârziere a garanției de bună execuție.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, conform cărora "(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.";
Potrivit art. 3 alin. 21 din O.G. nr. 13/2011 " (21) În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.";
În mod corect instanța de fond a avut în vedere aceste dispoziții legale și a obligat recurenta la plata dobânzilor, întrucât nu a fost restituită garanția de bună execuție la termenul convenit de părți, pârâta datorând dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume începând cu data scadenței și până la data achitării integrale a acestui debit.
Luând în considerare obligațiile inserate în contract, este în afara oricărei îndoieli că întinderea și conținutul drepturilor și obligațiilor inserate de părți în cuprinsul contractului au fost cunoscute, determinate, încă de la momentul încheierii actului, iar împrejurările invocate de recurenta pârâtă nu sunt de natură să ducă la casarea sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← Refuzul organului fiscal de a da curs solicitării întemeiată... | Expirare valabilitate permis de armă. interpretare art. 25... → |
|---|
