Natura juridică a hotărârii fostului Consiliu Popular de acceptare a unei donaţii
| Comentarii |
|
Atâta timp cât prin decizia contestată Consiliul Popular al Judeţului Bistriţa Năsăud şi-a manifestat acordul în sensul acceptării unei donaţii private, este de observat că, prin actul atacat nu s-a acţionat în regim de putere publică, ci s-a manifestat ca orice particular în exprimarea voinţei de a încheia un act juridic eminamente civil, respectiv un contract de donaţie.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3514 din 20 iunie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 6.10.2009 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. 3430/85/2009 reclamanta SC Y. SRL a chemat în judecată pârâții Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Consiliul Local Năsăud, solicitând instanței anularea Deciziei nr. 126/10.05.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud emisă în mod nelegal pentru terenul înscris în C.F. Năsăud nr. 749, top. 1275, 1276 proprietatea reclamantei.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în mod legal Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. putea oferi terenul numai prin act notarial autentic, conform cu art. 813,art. 814 C.civ. de la 1864, act autentificat la notariatul de Stat, singura instituție care avea dreptul de autentificare a donațiilor, conform cu Decretul nr. 377/1960, acceptarea unei „scrisori de ofertă” ca fiind un act translativ de proprietate pentru un teren fiind ilegală.
în ce privește Decizia nr. 126 din 10.05.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud, nu a fost materializată în nicio formă de act notarial autentic de donație și nu a produs efecte și nu a intrat în circuitul civil (nu s-a ajuns la operări în Cartea Funciară), astfel că față de cele prezentate mai sus se impune anularea ei ca fiind nelegală.
în drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 57/1968, Decretul nr. 377/1960, Decretul nr. 478/1954,art. 93 din Constituția Republicii Socialiste România, art. 813,art. 814,art. 948 și art. 966 C.civ. de la 1864.
La termenul din 19.11.2009 pârâtul Consiliul Local Năsăud a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale și teritoriale a Tribunalului Sibiu.
Prin sentința administrativă nr. 192/CA din 1.04.2010, Tribunalul Sibiu, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu și, în consecință, a declinat competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC Y. SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Năsăud, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Consistoriul Superior Al Bisericii Evanghelice C.A., în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamanta SC Y. SRL, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub același număr, la data de 14.04.2010, și apoi trimis la Curtea de Apel Alba Iulia unde a fost înregistrat, la data de 24.08.2010, sub nr. 3430 din 24.08.2010.
Prin decizia nr. 1535 din 8.09.2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de către reclamanta SC Y. SRL împotriva sentinței nr. 192/CA/01.04.2010 pronunțată de Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, pârâți fiind Consiliul Local Năsăud, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.
Prin încheierea de ședință nr. 3965 din 24.08.2011, pronunțată în dosarul nr. 5163/1/2011 de către înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de către reclamanta SC G.I. SRL, stabilindu-se ca instanță pentru judecarea cauzei, Tribunalul Suceava.
Prin încheierea de ședință nr. 1001 din 18.10.2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului către Tribunalul Suceava, fiind înregistrat la această instanță la data de 7.11.2011, sub nr. 9092/112/2010.
Prim-pârâtul Consiliul Local Năsăud a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Suceava, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta SC Y. SRL.
în motivare, a arătat că obiectul litigiului îl constituie anularea Deciziei nr. 126 din 10.05.1980, prin care Consiliul Popular al Județului Bistrița-Năsăud a acceptat oferta de donație a Bisericii Evanghelice C.A. din Republica Socialistă România - Consistoriul Superior, prin care aceasta a oferit spre donație către Statul Român, în administrarea operativă a Consiliului Popular al orașului Năsăud, terenul construit în suprafață de 2.187 mp situat în orașul Năsăud, înscris în C.F. nr. 749 Năsăud, nr. top. 1275 și 1276.
Fiind vorba de o donație - de o cauză civilă (decizia de acceptare anterior menționată nefiind un act administrativ, respectiv un act unilateral emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii) - a considerat că, în cauză, competența de soluționare revine judecătoriei, și nu tribunalului, actul de acceptare, respectiv decizia, având natura juridică de act autentic.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, pârâtul a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece aceasta nu a avut calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății (donația) și implicit nu are nici interesul de a promova o acțiune în anularea donației.
Astfel, susține primul pârâtul că reclamanta nu justifică niciun interes în anularea donației, întrucât, chiar și în ipoteza anulării donației, acest fapt nu are nicio relevanță asupra restituirii în natură a terenului, în lipsa unei cererii formulate de Biserica Evanghelică C.A. din România, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că Decizia nr. 126/10.05.1980 reprezintă un act autentic în sensul dispozițiilor art. 1171 C.civ. de la 1864, deoarece a fost întocmit de un funcționar de stat, în limitele competenței sale, iar înscrisul autentic nu desemnează doar înscrierile notariale, și contrar susținerii reclamantei, decizia a produs efecte juridice, imobilul teren identificat cu nr. top. 1275 și nr. top. 1276, înscris în C.F. nr. 749 Năsăud, intrând în proprietatea Statului Român.
Mai arată că, pe imobilul teren identificat cu nr. top. 1275 și nr. top. 1276, fosta întreprindere Forestieră de Exploatare și Transport (devenită SC F.S. SA, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societății comerciale) a edificat o construcție, în regim de înălțime de P + 2 E, în baza Acordului unic nr. 99/1985 și a Autorizației pentru executarea de lucrări, nr. 61/25.05.1985, emise de Consiliul Popular al Județului Bistrița-Năsăud.
Cu toate acestea, la data de 29.10.2002, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România și reclamanta, profitând de faptul că donația nu a fost operată în cartea funciară, au vândut și, respectiv, au cumpărat în mod fictiv terenul identificat sub nr. top. 1275 și 1276 (în prezent existând pe rolul instanței de judecată o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, promovată de SC F.S. SA).
Astfel, terenul fiind preluat de către stat, a solicitat a se dispune împrocesuarea SC F.S. SA, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Bistrița Năsăud a invocat și el excepția lipsei de interes, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința nr. 858 din 9.02.2012, Tribunalul Suceava a respins excepția necompetenței sale materiale, ca nefondată, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, ca nefondate, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea privind pe reclamanta SC Y. SRL, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Năsăud, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA Sibiu și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, ca fiind prescrisă. Totodată, a respins cererea în cheltuieli de judecată, ca nefondată, reținând, în motivare, că în situația unui concurs între excepții, va fi invocată și soluționată cu întâietate acea excepție care o face de prisos pe următoarea.
Astfel, tribunalul a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 126/10.05.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud, reclamanta motivându-și în drept acțiunea în principal pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și că reclamanta a înțeles să învestească instanța cu un litigiu de contencios administrativ, tribunalul nu poate da o altă calificare cererii, precum constatare nulitate donație, așa cum a solicitat pârâtul Consiliul Local Năsăud, considerându-se legal învestit în soluționarea cauzei și respingând, prin urmare, excepția necompetenței sale materiale, ca nefondată.
A reținut tribunalul că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
în contenciosul administrativ, calitatea procesuală activă este strâns legată așadar de noțiunea de interes legitim.
Pârâtul Consiliul Local Năsăud a invocat prin întâmpinare și excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii. Sub acest aspect tribunalul a reținut următoarele:
Interesul, ca și condiție pentru exercitarea acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care îl are partea prin formularea unei cereri de chemare în judecată.
Dar noțiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de interes în sensul de condiție pentru exercitarea acțiunii civile.
Astfel, interesul ocrotit poate fi public sau privat.
Potrivit art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004, interesul legitim privat constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, iar la lit. r) se prevede că interesul legitim public constă în interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
întrucât reclamanta s-a adresat instanței pentru anularea unui act administrativ individual - respectiv a deciziei prin care a fost acceptată oferta de donație a Bisericii Evanghelice - Consistoriul Superior către Statul Român - referitor la un teren pe care l-a dobândit prin cumpărare de la donator, tribunalul a apreciat că ea (reclamanta) justifică atât calitate procesuală activă, cât și interes în prezenta cauză, motiv pentru care a respins excepțiile invocate, ca nefondate.
în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud prin întâmpinarea depusă la data de 19.11.2009, tribunalul a constatat că este întemeiată.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 126/10.05.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud prin care a fost acceptată oferta de donație pentru terenul înscris în C.F. Năsăud nr. 749, top. 1275, 1276, proprietate, la acea vreme, a Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.10.2002 și autentificat sub nr. 1354, reclamanta a cumpărat imobilul descris mai sus și și-a înscris dreptul astfel dobândit în CF.
Din coala evolutivă de carte funciară atașată acțiunii rezultă că despre situația juridică a imobilului reclamanta a luat cunoștință la data înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, adică la data de 30.10.2002.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă la aproape 6 ani de la data la care a luat la cunoștință de existența deciziei administrației locale, astfel că dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție.
în consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC Y. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în recurs că tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a Primarului Orașului Năsăud, secretarului și a consilierului juridic al Primăriei Orașului Năsăud pentru Consiliul Local Năsăud; excepția lipsei calității de reprezentare a președintelui Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, a directorului și a celorlalți funcționari care semnează întâmpinarea și notele; excepția tardivității depunerii întâmpinării Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și excepția tardivității depunerii întâmpinării Consiliului Local Năsăud.
în continuarea cererii de recurs reclamanta dezvoltă motivele de recurs pentru care consideră că nu este dată excepția prescrierii dreptului la acțiune, precizând, în esență, că a luat cunoștință de decizia atacată din dosarul nr. 3029/265/2008 al Judecătoriei Năsăud, la termenul de judecată din 9.03.2009, când a fost depusă adresa nr. 1542/3.02.2009 a Primăriei Orașului Năsăud.
Prin decizia nr. 3514/20.06.2012, Curtea de Apel Suceava, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul reclamantei și a casat sentința atacată, trimițând cauza pentru rejudecarea fondului la Judecătoria Suceava, reținând că:
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 126/10.05.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud prin care a fost acceptată donația oferită statului de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. - prin Orașul Năsăud - a terenului înscris în CF Năsăud nr. 749, nr. top. 1275 și 1276 în suprafață de 2.187 mp.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, iar potrivit art. 2 lit. c), actul administrativ este definit ca „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Or, atâta timp cât prin decizia contestată Consiliul Popular al Județului Bistrița Năsăud și-a manifestat acordul în sensul acceptării unei donații private, este de observat că, prin actul atacat, nu a acționat în regim de putere publică, ci s-a manifestat ca orice particular în exprimarea voinței de a încheia un act juridic eminamente civil, respectiv un contract de donație.
în condițiile în care actul atacat este derobat de caracterul public, în speță este vorba de un act juridic civil, iar competența soluționării acțiunii privind anularea unui astfel de act aparține Judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 C.proc.civ.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312,art. 304 pct. 3 C.proc.civ., a admis recursul, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei la Judecătoria Suceava.
| ← Imposibilitatea notării în cartea funciară a unei hotărâri... | Anulare contract de închiriere. Proprietar aparent. Consecinţe → |
|---|
