Efectul noilor reguli juridice asupra drepturilor recunoscute printr-o hotărâre definitivă. Decizie de revizuire a pensiei
| Comentarii |
|
Drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunţată într-un alt proces, chiar dacă între timp s-a schimbat cadrul legal.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1750 din 5 septembrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2011, contestatoarea I.E. a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 209447/22.07.2011, menținerea pensiei de serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004 și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia stabilită prin decizia nr. 209447/07.07.2011 și pensia stabilită prin decizia nr. 209447/22.07.2011, începând cu data de 1.08.2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 209447/07.07.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
în motivarea contestației s-a arătat că în temeiul Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 intimata a emis decizia nr. 209447/20.08.2010, decizie ce a fost anulată prin sentința civilă nr. 170/07.02.2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 992/31.05.2011 a Curții de Apel Pitești.
Ca urmare a apariției O.U.G. nr. 59/2011, intimata a emis decizia nr. 209447/22.07.2011, contestată în cauza de față, prin care a dispus revizuirea pensiei contestatoarei.
Contestatoarea a susținut că prin emiterea deciziei contestate se încalcă puterea de lucru judecat, Guvernul României emițând O.U.G. nr. 59/2011 prin care s-au ignorat hotărârile judecătorești pronunțate. De asemenea, decizia atacată este nelegală și din alte puncte de vedere, contravenind atât prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 9.02.2012 intimata Casa Județeană de Pensii Argeș a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
în motivarea întâmpinării s-a arătat că, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 1 din O.U.G. nr. 59/2011, s-a procedat la revizuirea din oficiu a drepturilor de pensie ale contestatoarei, revizuire realizată pe baza documentelor aflate la dosarul de pensie.
Intimata a susținut că tipul de pensie de care a beneficiat contestatoarea nu este garantat de niciun principiu comunitar, că nu poate fi vorba despre „un drept câștigat” garantat pentru viitor, în sensul normelor europene, ci de un drept acordat temporar de stat, în limita posibilităților economice. Modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, „bunul” garantat fiind dreptul la pensie.
în procesul de revizuire a fost respectat principiul contributivității, cuantumul rezultat fiind calculat în raport de contribuțiile individuale la sistemul de asigurări sociale, și nu în mod aleatoriu.
în drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, Legii nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 59/2011.
Prin sentința civilă nr. 255 din data de 15.03.2012, Tribunalul Argeș a admis contestația și a dispus anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 209447/22.07.2011 emisă de intimată, care a fost obligată să mențină în plată pensia de serviciu a contestatoarei, în cuantumul stabilit prin decizia nr. 209447/07.07.2011 și să-i plătească diferența dintre drepturile de pensie efectiv încasate în temeiul deciziei nr. 209447/22.07.2011 și cele cuvenite în temeiul deciziei nr. 209447/07.07.2011, începând cu data de 1.08.2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 209447/07.07.2011, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 209447/22.3.2007 contestatoarei i s-a stabilit în baza Legii nr. 567/2004 o pensie de serviciu, iar prin decizia nr. 209447/20.08.2010 drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 170/07.02.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 992/R/31.05.2011 a Curții de Apel Pitești, a fost anulată decizia nr. 209447/20.08.2010 emisă de intimată.
în baza acestor hotărâri judecătorești intimata a emis decizia nr. 209447/07.07.2011 prin care s-a menținut pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 567/2004, în cuantum de 1.925 lei.
Prin decizia nr. 209447/22.07.2011, contestatoarei i-au fost revizuite drepturile de pensie în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59/2011, începând cu data de 1.08.2011, stabilindu-i-se o pensie din sistemul public de pensii în cuantum de 904 lei.
Instanța a apreciat că transformarea din nou a pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale și reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la care fac trimitere prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, încalcă principiul puterii lucrului judecat și dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție.
Constatarea nelegalității transformării din nou a pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale și a reducerii în acest fel pentru a doua oară a cuantumului pensiei contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la care fac trimitere prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, este impusă de respectarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C.proc.civ. și art. 1201 C.civ.
Puterea lucrului judecat are două aspecte: un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu, aspect care îmbracă forma excepției puterii lucrului judecat și duce la respingerea noii acțiuni; un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, fără ca această instanță să mai poată lua în discuție existența dreptului.
Aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupune obligativitatea instanțelor judecătorești de a respecta ceea ce s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterioară cu privire la problemele de drept dezlegate și care au fost invocate din nou. O astfel de obligație revine nu numai instanțelor judecătorești, ci și părții care a pierdut procesul, care trebuie să respecte dispozițiile hotărârilor judecătorești.
Făcând aplicarea acestui principiu instanța a apreciat că, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 170/07.02.2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 992/R/31.05.2011 a Curții de Apel Pitești, s-a statuat că transformarea pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale și reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și pe cele ale art. 1 parag. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care privesc protecția proprietății, nu se poate ajunge la o altă concluzie în prezenta cauză, în care este atacată o nouă decizie de recalculare, emisă în baza aceluiași act normativ și cu aceleași considerente.
Aceste statuări ale instanței sunt obligatorii atât pentru instanța de judecată sesizată cu prezentul litigiu, cât și pentru părți.
Prin emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de serviciu și de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale se încalcă și prevederile art. 6 din Convenție, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
CEDO a statuat în numeroase cauze că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului acesteia, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (hotărârea din 28.10.1999, în cauza Brumărescu c. România, parag. 61; hotărârea din 22.12.2004, în cauza Androne c. România, parag. 44; hotărârea din 19.10.2006, în cauza Raicu c. România, parag. 23 și 24; hotărârea din 4.03.2008, în cauza Licu c. România, parag. 30).
De asemenea, Curtea a mai stabilit că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (hotărârile Hornsby c. Grecia din 19.03.1997, Culegere 1997-II, p. 510-511, parag. 40; Burdov c. Rusia, cererea nr. 59.498/00, parag. 34, 7.05.2002; Jasiuniene c. Lituania; Ruianu c. România, cererea nr. 34.647/97, 17.06.2003).
în plus, Curtea a considerat că, dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unei hotărâri judecătorești, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea într-un mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri (hotărârile Immobiliare Saffi c. Italia, 28.07.1999, Culegere 1999-V, parag. 63 și 66; Satka și alții c. Grecia, cererea nr. 55.828/00, parag. 57, 27.03.2003).
Tot astfel, Curtea a mai stabilit că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 para. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți [Immobiliare Saffi c. Italiy (M.C.), cererea nr. 22.774/93, parag. 63, CEDO 1999-V].
Chiar dacă inițial s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 170/07.02.2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 992/R/31.05.2011 a Curții de Apel Pitești, emițându-se de către intimată decizia nr. 209447/07.07.2011, prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2011 și eliberarea în baza acesteia a deciziei de revizuire atacate, a fost anulată executarea acestor hotărâri judecătorești, care au rămas fără efect și a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. S-a produs, în acest fel, o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
împotriva sentinței civile nr. 255 din 15.03.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs intimata Casa Județeană de Pensii Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., invocând aplicarea greșită a legii, solicitând a se face și aplicarea dispozițiilor art. 3041C.proc.civ.
în motivarea recursului, intimata susține în esență că hotărârea este nelegală întrucât, contrar prevederilor legale, a fost anulată decizia nr. 209447/22.07.2011 emisă în condițiile legii. Pensia de serviciu a contestatoarei a fost recalculată în baza Legii nr. 119/2010, recalculare ce nu încalcă dispozițiile constituționale și internaționale privitoare la dreptul de proprietate.
Prin O.U.G. nr. 59/2011 legiuitorul a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor ce au format obiectul recalculării conform Legii nr. 119/2010, cu respectarea principiului contributivității și egalității. Prin urmare modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, „bunul” garantat fiind dreptul la pensie.
în considerarea celor arătate mai sus, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
într-adevăr, așa după cum arată și recurenta, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 59/2011, „pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.
în baza acestui text de lege, intimata-recurentă a procedat la revizuirea pensiei contestatoarei, care a făcut obiectul recalculării în baza dispozițiilor Legii nr. 119/2010.
Anterior însă, intimata-contestatoare a supus controlului judecătoresc și decizia de recalculare a pensiei nr. 209447/20.08.2010 emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 737/2010, ambele coroborate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, iar prin sentința civilă nr. 170/07.02.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 992/R/31.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a anulat această decizie și s-a dispus menținerea în plată a deciziei cu același număr din data de 22.03.2007, prin care contestatoarei i se stabilise pensia de serviciu.
Contrar susținerilor recurentei, așa după cum bine a reținut și instanța de fond, prin sentința civilă nr. 170/07.02.2011, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit irevocabil că operațiunea juridică de recalculare a pensiei de serviciu de care a beneficiat contestatoarea este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, care se aplică prioritar în raport de Legea nr. 119/2010, iar contestatoarea este îndreptățită să i se plătească și în viitor pensia de serviciu stabilită inițial, aceasta fiind un drept câștigat.
Nu s-a invocat în cauză excepția absolută și peremptorie ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C.civ., ci prezumția legală ce rezultă din puterea ce legea o acordă autorității de lucru judecat, în acest sens fiind dispozițiile art. 1200 pct. 4 C.civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1202 alin. (2) C.civ., „nicio dovadă contrară nu este primită împotriva prezumției legale”, față de caracterul absolut al acesteia.
Aceasta înseamnă că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre, ulterioară, pronunțată într-un alt proces.
în acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin mai multe decizii (decizia civilă nr. 5834/19.09.2007, decizia civilă nr. 995/04.02.2009), iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a decis că nu se poate concepe ca o hotărâre să își piardă puterea lucrului judecat atunci când se schimbă cadrul legal, doar pentru motivul că între timp s-a schimbat acest cadru (Giulia Preda și Raniero Dardani c. Italia, nr. 28160/1995 și nr. 28382/1995).
în cauza dedusă judecății, s-a statuat, cu putere de lucru judecat că intimata-contestatoare, potrivit legii speciale, are vocație la pensia de serviciu și că este nelegală măsura recalculării pensiei prin utilizarea altor criterii prevăzute de Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 19/2000, astfel că nu este posibilă revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 59/2011, prin care s-a adoptat practic aceeași măsură de recalculare.
De altfel, O.U.G. nr. 59/2001 nu face altceva decât să interpreteze dispozițiile Legii nr. 119/2010, așa după cum se arată chiar în cuprinsul expunerii de motive a acestui act normativ. Este același act normativ, prin care au fost desființate pensiile de serviciu stabilite prin legea specială, numai că în Legea nr. 119/2010 s-a folosit termenul de recalculare, iar prin O.U.G. nr. 59/2011 termenul de revizuire, finalitatea fiind însă aceeași, în sensul că prin O.U.G. nr. 59/2011 de revizuire s-a revenit la pensia recalculată potrivit Legii nr. 119/2010.
Referitor la critica ce vizează constituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, așa după cum s-a arătat anterior, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3733/109/2010 al Tribunalului Argeș, s-a analizat dreptul contestatoarei la pensia de serviciu stabilită prin decizia nr. 209447/22.03.2007 și legalitatea recalculării acestei pensii ca pensie de asigurări sociale în baza Legii nr. 119/2010, așa încât cele statuate în acea cauză au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi contrazise în prezentul dosar în care, prin decizia contestată, folosindu-se termenul de revizuire, s-a revenit la pensia de serviciu stabilită prin legea specială și s-au încălcat efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
De aceea, având în vedere cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că recursul nu este fondat și pe cale de consecință l-a respins conform dispozițiilor art. 312 C.proc.civ.
(Judecător dr. Ion Rebeca)
| ← Adopţie. Stabilirea caracterului abuziv al refuzului... | Imposibilitatea notării în cartea funciară a unei hotărâri... → |
|---|
