Condiţiile prevăzute de art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006 pentru denunţarea contractelor în derulare. Nulitate denunţare cesiune de creanţă. Efecte.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 239 din data de 20.10.2015

Textul nu face distincție între contractele cu executare succesivă și contractele cu executare dintr-odată, legiuitorul excluzând de la aplicarea prevederilor art. 86 alin.1 din lege, contractele executate integral sau substanțial.

Cesiunea de creanță este un contract cu executare dintr-odată care din momentul realizării acordului de voință produce efecte între cedent și cesionar în sensul că creanța se transferă în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului.

Derularea în timp a executării plății creanței cedate de către debitorul cedat nu afectează caracterul contractului de cesiune (cu executare dintr-odată sau succesivă), fiind ulterioară executării contractului de cesiune de creanță, prestațiile contractului de cesiune de creanță fiind executate integral, așa cum am arătat prin cedarea creanței și plata prețului creanței.

Plata creanței ce face obiectul contractului de cesiune de creanță ține de efectele acestui contract, și nu de efectele nulității denunțării contractului de cesiune.

Raporturile dintre cedent și cesionar, precum și dintre aceștia și debitorul cedat sunt guvernate de regulile privind contractul de cesiune de creanță și de contractul de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010, iar eventualele pretenții ale cesionarului împotriva cedentului nu pot fi formulate decât în cadrul procedurii insolvenței potrivit regulilor care reglementează această procedură ( înscrierea la masa credală în condițiile legii insolvenței).

Prin sentința nr. 286 din data de 25.05.2015, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția tardivității invocată de administratorul judiciar și administratorul special.

A admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea S.C.UVS.R.L. prin administrator judiciar ICSPRL în contradictoriu cu intimatul CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.CCSS.R.L. și S.C.CSS.R.L., prin administrator special CG și comitetul creditorilor B.R.D. - GSGS.A., S.C. VR S.R.L., S.C.GRS.R.L. și S.C.DS.R.L.

A anulat măsura denunțării contractului de cesiune creanță nr. 365/19.07.2010.

A respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 414.717,86 lei.

A respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta S.C.ESS.R.L.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C.CSS.R.L., a fost deschisă la data de 20.02.2013, administrator judiciar fiind desemnat CI SPRL (fost CIIPE).

Prin contractul de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010, intervenit între S.C.CSS.R.L., în calitate de cedent și S.C.UVS.R.L., în calitate de cesionar, părțile au înțeles să stingă o datorie de 2.206.038,29 lei, pe care debitorul insolvent o avea față de contestator, debitor cedat fiind I.S.J. Mehedinți și care, pe baza cesiunii de creanță a efectuat plăți către S.C.UVS.R.L., rămânând neachitată suma de 414.717,86 lei, așa cum rezultă din fișa client (filele 12 - 13 dosar), precum și din adresa nr. 2684/24.02.2012 (fila 19 dosar).

Contractul de cesiune nr. 365/19.07.2010, a fost denunțat de către administratorul judiciar în temeiul art. 86 al. 1 din L. 85/2006, urmărindu-se maximizarea averii debitorului.

Potrivit art. 86 al. 1 din L. 85/2006, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Administratorul/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirieri neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate, ori substanțial de către toate părțile implicate.

Contractul de cesiune este un contract consensual valabil încheiat la momentul realizării acordului de voință, având ca efect între părți preluarea de către cesionar a tuturor drepturilor pe care le avea cedentul.

Instanța a apreciat că, acest contract, este unul cu executate instantanee, încasarea în timp a sumelor de bani de către cesionar de la debitorul cedat, neechivalând cu existența unui contract în derulare în ceea ce-l privește pe debitorul insolvent S.C.CSS.R.L., în privința căruia contractul și-a produs pe deplin efectele fiindu-i stinsă datoria de 2.206.038,29 lei, perspectivă din care măsura lichidatorului judiciar de a denunța contractul de cesiune și a informa debitorul cedat că orice sumă datorată în contul acestui contract să nu mai fie plătită către S.C.UVS.R.L., societatea ce nu a mai primit vreo sumă în baza acestei notificări, este nelegală.

Chiar dacă s-ar considera că, acest contract de cesiune "este în derulare"; el nu îndeplinește cealaltă condiție și anume să nu fi fost executat substanțial de către părți, dat fiind că, din sumele cesionate s-au încasat aproximativ 80%, astfel că și din acest punct de vedere măsura lichidatorului apare ca fiind nelegală.

Este adevărat că prin măsurile sale orice administrator/lichidator judiciar în procedura insolvenței trebuie să urmărească maximizarea averii debitorului, însă, acest scop, trebuie atins cu respectarea dispozițiilor legale.

Susținerea că, S.C.UVS.R.L. nu a înțeles să executate contractul de cesiune de creanță, întrucât a formulat o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva S.C.CSS.R.L. și în acest fel contractul de cesiune creanță nr. 365/19.07.2010 devine un contract în curs de executare, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte, în cererea de insolvență se invocă o creanță izvorâtă dintr-un număr de 4 bilete la ordin care au fost refuzate la plată din "lipsă de disponibil";, cererea fiind respinsă de către instanță, iar, pe de altă parte, denunțarea unilaterală a unui contract rezultă fie din lege (așa cum este de exemplu cazul administratorului/lichidatorul judiciar în procedura de insolvență), fie din convenția părților, niciuna dintre situații neregăsindu-se în speță.

Inadmisibilitatea acțiunii invocată de către administratorul special prin întâmpinarea depusă la dosar, prin prisma faptului că s-ar invoca motive ce țin de oportunitate nu a fost reținută de către instanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, solicitarea contestatoarei vizează aspecte de legalitate.

Nici tardivitatea invocată de către administratorul judiciar și cel special, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 21 al. 3 din L. 85/2006, nu a fost reținută, dat fiind că, această măsură, nu a fost indicată în vreun raport de activitate așa cum rezultă din chiar întâmpinarea depusă la dosar de administratorul judiciar, iar din înscrisurile depuse la solicitarea expresă a instanței nu s-a făcut dovada când s-a trimis această notificare (înscrisul de la fila 6 fiind ilizibil sub acest aspect) și ce s-a trimis pe fax-ul societății contestatoare (înscrisul de la fila 148 dosar).

Cât privește obligația de a restitui suma de 414.717,86 lei, pretins a fi încasată de către S.C.CSS.R.L. de la Inspectoratul Școlar al Județului Mehedinți (I.S.J. Mehedinți), ulterior denunțării unilaterale de către administratorul judiciar a contractului de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010, s-a reținut că, prin apărările făcute administratorul judiciar (fila 59 dosar) a susținut că această sumă nu a fost virată în contul debitoarei nici anterior și nici ulterior denunțării.

La data de 20.05.2014, S.C.UVS.R.L., în calitate de cedent, cesionează creanța în cuantum de 414.717,86 lei, către cesionarul S.C.ES S.R.L., la prețul de 312.251,31 lei, debitorul cedat fiind I.S.J.M.

Astfel, la momentul formulării acțiunii, S.C.UVS.R.L., nu mai era titulara creanței în cuantum de 414.717,86 lei și, ca urmare, nu mai putea pretinde o astfel de sumă, drepturile sale rezultate din contractul de cesiune nr. 365/19.07.2010, fiind stinse odată cu încheierea contractului de cesiune de creanță din 20.05.2014 cu S.C.ESS.R.L., capătul de cerere privind restituirea acestei sume a fost respins.

Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C.ESS.R.L. și prin care se solicită anularea denunțării contractului de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010, a fost respinsă, având în vedere că, nu a fost parte în contractul de cesiune creanță denunțat de administratorul judiciar, prin motivele invocate susținând practic apărările contestatoarei S.C.UVS.R.L.

În ceea ce privește plata sumei de 414.717,86 lei, al cărei titular a devenit conform contractului de cesiune de creanțe din 20.05.2014, dacă intervenienta a apreciat că această sumă a fost încasată de către debitorul insolvent S.C.CS S.R.L., are posibilitatea să formuleze cerere de creanță, ce va fi analizată de administratorul judiciar, eventual de judecătorul sindic în cadrul unei contestații și pe baza probelor administrate să se constate dacă are sau nu calitatea de creditor față de S.C.CSS.R.L., în condițiile în care prin relațiile furnizate de I.S.J. Mehedinți se atestă plata unor sume către S.C.CSS.R.L. (336.541 lei), în baza contractului nr. 8058/29.08.2008.

Ca urmare, cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. ES S.R.L., a fost respinsă, iar cererea formulată de S.C.UVS.R.L, a fost admisă în parte în sensul că a fost anulată măsura administratorului judiciar constând în denunțarea contractului de cesiune nr. 365/19.07.2010 și respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 414.717,86 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. și intervenienta în nume propriu S.C.ES S.R.L.

Recurentul CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. a solicitat, într-o primă teză, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității.

Într-o a doua teză a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției tardivității contestației.

Într-o a treia teză a solicitat modificarea sentinței nr. 286/25.05.2015 a Tribunalului Mehedinți în sensul admiterii excepției inadmisibilității contestației formulate de SCUGVSRL și menținerii dispozițiilor privind respingerea excepției tardivității formulării contestației.

Într-o ultimă teză a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de SCUVSRL și menținerii dispozițiilor privind excepția tardivității și excepția inadmisibilității, capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la restituirea sumei de 414.717,86 lei și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SCESSRL.

Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin.3 din Legea nr. 85/2014 atunci când a respins ca nefondată excepția tardivității contestației.

În opinia recurentului, din probele administrate, rezultă că măsura denunțării contractului de cesiune de creanțe a fost comunicată prin fax la data de 17.05.2013, astfel încât contestația formulată de SCUVSRL la 24.09.2014 a fost tardiv formulată cu depășirea termenului de 3 zile.

A mai susținut recurentul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin.2 și art.21 alin.2 din Legea nr. 85/2014 atunci când a respins ca nefondată excepția inadmisibilității contestației în condițiile în care obiectul contestației a vizat oportunitatea contractului de cesiune și nu legalitatea măsurii denunțării așa cum s-a reținut eronat de instanța de fond.

Recurentul a susținut, totodată, că există contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii, întrucât, deși în considerente se indică și se analizează excepția inadmisibilității în dispozitiv nu se regăsește soluția.

Pe fond recurentul a susținut că instanța de fond a reținut greșit că din probe rezultă o cesiune de creanță cu executare instantanee și nu succesivă în timp, aspect ce reiese din modalitatea de derulare a contractului, acceptul implicit de plată eșalonată și lipsa intenției de executare a contractului de cesiune de creanță prin solicitarea deschiderii procedurii pe baza celor 4 bilete la ordin emise de debitoare.

A precizat recurentul că și susținerea unei executări substanțiale este eronată, deoarece caracterul de executare substanțială trebuie interpretat în raport de caracterul procedurii în insolvență și de importanța sumei pentru toți creditorii.

Recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile art. 86 alin.1 teza finală lit. b din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 969 și următoarele din Vechiul Cod Civil.

Recurenta intervenientă în nume propriu S.C.ESS.R.L. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de intervenție și obligării intimatului la plata sumei de 414.717, 86 lei.

Recurenta a criticat sentința sub aspectul soluției capătului de cerere privind restituirea sumei achitate de ISJM, arătând că, deși anulează măsura denunțării, instanța de fond nu soluționează aspectele privind consecințele anulării măsurii denunțării.

În opinia recurentei nu se poate susține că suma de bani nu a fost virată în contul debitoarei, întrucât din înscrisurile depuse de ISJ Mehedinți rezultă plata.

Recurenta a subliniat că, dacă inițial s-a susținut că nu există sume de bani plătite în cea de-a doua parte a motivării se recunoaște existența sumelor de bani plătite și se apreciază că se impune înscrierea la masa credală.

A susținut că este îndreptățită la restituirea sumei încasate nelegal în contextul în care lichidatorul a denunțat cesiunea nelegal neavând îndreptățire să acționeze în numele societății nefiind îndeplinite cerințele pentru denunțarea contractului.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul formulat de CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la motivele de recurs vizând soluția dată excepției inadmisibilității contestației Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate.

Din observarea considerentelor hotărârii și dispozitivului acesteia nu reiese o contradicție între considerente și dispozitiv, neexistând neconcordanță sau lipsă de coerență între ideile și faptele expuse în argumentarea soluției și soluția în sine.

Inadmisibilitatea contestației ar presupune inexistența reglementării căii de atac a contestației și, deci, că partea nu are deschisă calea acțiunii în anularea contractului de cesiune de creanță.

Afirmațiile administratorului special al debitoarei în sensul că judecătorul sindic nu poate cenzura sub aspectul oportunității măsurile practicianului în insolvență, deși corecte, nu se verifică în speță, astfel încât inadmisibilitatea nu poate fi reținută în contextul în care motivele expuse în acțiunea în anularea contractului de cesiune de creanță, analizate de instanță, vizează legalitatea și nu oportunitatea.

Referitor la motivele de recurs ce privesc soluția asupra excepției tardivității, Curtea a apreciat că și acestea sunt neîntemeiate.

Judecătorul sindic a concluzionat corect asupra excepției argumentând că măsura nu a fost indicată în vreun raport de activitate al practicianului pentru a putea fi contestată în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 (lege incidentă raportat la data formulării cererii de deschidere a procedurii).

Nici motivele de recurs ce se referă la soluția pe fond asupra capătului de cerere în anularea denunțării contractului de cesiune nu au fost apreciate ca întemeiate.

Soluția judecătorului sindic de anulare a măsurii denunțării contractului de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010 este temeinică și legală pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, care le vor înlocui pe cele ale judecătorului sindic.

Potrivit art. 86 alin.1 din Legea nr. 85/2006 contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.

Ca urmare, administratorul/lichidatorul judiciar poate menține sau denunța orice contract în derulare dacă acesta nu a fost executat în totalitate ori substanțial de către părțile contractante.

Efectele contractului de cesiune de creanță presupun în planul executării obligațiilor, pe de o parte, prestația privind transferul creanței, iar, pe de altă parte, prestația referitoare la plata prețului creanței ( dacă cesiunea este oneroasă).

De la momentul transferului creanței către cesionar, acesta devine creditor pentru valoarea nominală a creanței indiferent de prețul pe care l-a plătit și chiar dacă este vorba de o cesiune cu titlu gratuit.

În speță, prestațiile menționate mai sus au fost executate integral, iar ulterior debitorul cedat a efectuat eșalonat plata creanței efective către cedent.

Această derulare în timp nu presupune în nici un caz o cesiune de creanță în derulare și nici executarea substanțială a contractului de cesiune de creanță în situația în care se execută creanța efectivă prin plata unei părți semnificative a acesteia.

În aceste condiții nu are relevanță sub aspectul executării contractului de cesiune de creanță faptul că plata creanței cesionate a fost făcută eșalonat și nici faptul că a fost făcută cedentului sau cesionarului

Cum, în speță, nu era vorba de un contract în derulare, contractul de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010 fiind executat integral, administratorul/lichidatorul a aplicat greșit dispozițiile art. 86 privind denunțarea contractului.

În consecință, concluzia judecătorului sindic în sensul nelegalității denunțării contractului de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010 este temeinică și legală.

Aspectele invocate de recurentul CI SPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CS S.R.L. privind acceptarea implicită a plății eșalonate și lipsa intenției de executare a contractului de cesiune de creanță prin solicitarea deschiderii procedurii pe baza celor 4 bilete la ordin emise de debitoare au fost apreciate ca irelevante sub aspectul caracterului contractului de cesiune de creanță ca și contract cu executare dintr-odată, fiind legate de plata efectivă a creanței.

Analizând recursul formulat de intervenienta în nume propriu S.C. ES S.R.L., prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reținut că și acesta este nefondat.

Nulitatea denunțării contractului de cesiune de creanță conduce la lipsirea denunțării de efecte, retroactiv, iar repunerea părților în situația anterioară presupune valabilitatea contractului de cesiune de creanță nr. 365/19.07.2010.

Plata creanței ce face obiectul contractului de cesiune de creanță ține de efectele acestui contract, și nu de efectele nulității denunțării contractului de cesiune.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. și intervenienta în nume propriu S.C.ESS.R.L.

← Obiecţiuni raport final depuse tardiv. Sancţiune decădere		Neconcordanţa între pactele şi tratatele privitoare la... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Condiţiile prevăzute de art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006 pentru denunţarea contractelor în derulare. Nulitate denunţare cesiune de creanţă. Efecte.