Neîndeplinirea condiţiilor uzucapiunii asupra terenului care face obiectul legilor fondului funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1823 din data de 29.11.2017
DECIZIA CIVILĂ NR.1823
Data - 29.11.2017
Autor - Cristina Roman
Domeniu asociat - Uzucapiune (Prescripția achizitivă)
Titlu - neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii asupra terenului care face obiectul legilor fondului funciar
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul --- în data de 12.07.2016, reclamanta XXX a chemat în judecată pe pârâții YYY, ZZZ și U.A.T. ---- solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 1119 mp situat în comuna ----, sat ----.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica succesoare a defuncților ----, care au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX construcția aflată în intravilanul satului ----, comuna ----, fără ca terenul să facă obiectul expres al vânzării, iar după intrarea în vigoare a legilor fonduului funciar nici foștii vânzători și nici autorii săi nu au formulat cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, însă acesta este împrejmuit pe toate laturile cu gard, iar delimitările nu s-au modificat de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul contractului fiind menționată o suprafață mai mare decât este în realitate, teren pe care autorii săi și apoi reclamanta l-au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar, fiind incidente disp. art. 1895 și următoarele cod civil 1864.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică și martori, prin sentința civilă nr. 6532/12.07.2017 Judecătoria Ploiești a respins cererea ca neîntemeiată, reținându-se în esență că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX autorii reclamanților au achiziționat o construcție situată pe un teren de 250 mp indiviz din totalul de 1800 mp proprietatea statului, menționându-se în cuprinsul contractului că terenul nu face obiectul înstrăinării fiind atribuit în folosință pe toată durata existenței construcției prin decizia nr. 78/07.12.1987, mențiune conformă cu dispozițiile art. 30 din legea nr. 58/1974 care impunea ca la momentul înstrăinării unei construcții terenul aferent acesteia să treacă în proprietatea statului.
A concluzionat prima instanță că astfel de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, autorii reclamantei și ulterior aceasta din urmă nu au avut decât folosința terenului în litigiu, folosindu-l cel puțin până în anul 1989 cu acordul acestuia, situație în care în conformitate cu art. 1853 alin. 2 cod civil, posesia este lovită de viciul precarității, neconstituind o posesie sub nume de proprietar, ci doar o posesie asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului, situație în care nefiind exercitată o posesie utilă, înseamnă că nu poate interveni prescripția achizitivă potrivit art. 1847 cod civil.
A motivat prima instanță că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre modurile de intervertire a precarității astfel cum sunt instituite prin art. 1858 cod civil și chiar dacă s-ar accepta că ulterior anului 1989 reclamanții și-au manifestat atitudinea de adevărați proprietari și nu de simpli detentori ai terenului, termenul prescripției achizitive nu putea începe să curgă anterior datei de 27.12.1989(când au fost abrogate legile nr. 58 și nr. 59/1974), deci s-ar fi împlinit cel mai devreme la data de 27.12.2019, astfel că nu este îndeplinită condiția perioadei de timp de 30 ani de exercitare a posesiei pentru dobândirea proprietății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că în mod greșit cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată în condițiile în care din probele administrate reiese cu certitudine că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea uzucapiunii, terenul făcând obiectul înscrierii la rolul fiscal al autorilor săi pentru care au plătit impozit inclusiv anterior datei de 27.12.1989, teren care nu face parte din domeniul public sau privat al comunei și nu s-au formulat cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acesta tocmai pentru că de la momentul încheierii actului autentic de vânzare autorii pârâților persoane fizice nu au mai exercitat nicio posesie sau pretenție asupra terenului aferent construcției împrejurare atestată atât de către pârâtă cât și de martora Harabagiu audiată în cauză.
A precizat apelanta că probele administrate atestă faptul că autorii săi nu au posedat terenul pentru altul astfel cum a susținut instanța de fond, ci au fost încredințați că exercită toate atributele specifice unei posesii utile și sub nume de proprietari fiind percepuți ca atare de persoanele fizice și de autorități, intrarea în posesia terenului efectuându-se cu bună credință și printr-o justă cauză, fiind ca atare îndeplinite prevederile art. 1895 cod civil pentru admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 15481/281/2016 la data de 20.09.2017.
La data de 03.11.2017 intimata Primăria ---- a depus o notă prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă arătând totodată că nu se opune apelului formulat de către apelanta reclamantă XXX.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. XXX numiții ---- au dobândit de la vânzătorii ---, --- și YYY locuința proprietatea acestora, situată în afara perimetrului construibil al comunei ----, satul ----, situată pe un teren de 250 mp, cotă indiviză din terenul în suprafață totală de 1800 mp, menționându-se în mod expres în cuprinsul contractului că terenul de 250 mp indiviz din totalul de 1800 mp este proprietate de stat și nu face obiectul înstrăinării fiind atribuit în folosință prin decizia nr. 78/1987 vânzătoarei --- pe durata existenței construcției.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 236/14.10.2014 la data de 14.07.2009 a decedat numitul Bucur Ilie, având ca unică moștenitoare pe reclamanta XXX, renunțând în mod expres la succesiune soția supraviețuitoare ----, conform declarației nr. ----, aceasta din urmă decedând la data de 17.02.2014.
În cuprinsul adresei nr. 2469/22.06.2016 și certificatului de sarcini nr. ---- se menționează că terenul dobândit de numiții ---- în baza contractului de vânzare cumpărare nr. XXX nu face parte din domeniul public sau privat al comunei ---- sau al statului, fiind achitate impozitele pentru acesta la zi.
Martora --- a declarat că defuncții ---- au folosit terenul în litigiu în perioada 1980-1990, fără a exista vreo discuție cu terțe persoane în legătură cu proprietarul terenului, locul fiind împrejmuit, iar gardul nu a fost niciodată mutat.
Terenul în litigiu a fost identificat, măsurat și evidențiat pe schița de plan a raportului de expertiză topografică întocmit de expert Băiuță Nicolae, având suprafața totală de 1127 mp din care 580 mp curți construcții și 547 mp arabil, învecinându-se pe două laturi cu ---, pe o latură cu drumul și pe altă latură cu ---.
Totodată, în cuprinsul adresei nr. 1229/2017 emisă de comuna ---- se menționează că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. ---, terenul în litigiu a figurat în registrul agricol din perioada 1986-1990 pe numele moștenitorilor defunctului ---, respectiv --, --- și YYY, depunându-se în acest sens copie de pe registrul agricol.
Potrivit art. 36 c.pr.civ. modificat aplicabil în cauză în raport de data formulării cererii de chemare în judecată partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art. 1837 și urm. cod civil nemodificat prevăd că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburate și sub nume de proprietar, timp de mai bine de 30 ani, asupra bunului respectiv.
Art. 35 din Legea nr. 18/1991 republicată prevede că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, urmând ca atribuirea în proprietate a acestor terenuri să se facă prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. XXX autorii reclamantei, ----, au dobândit de la vânzătorii ---, --- și YYY, locuința proprietatea acestora situată în comuna ----, satul ---- edificată pe un teren în suprafață de 250 mp indiviz dintr-o suprafață totală de 1800 mp, menționându-se în mod expres că terenul este proprietate de stat și nu face obiectul înstrăinării, fiind atribuit în folosință pe durata existenței construcției, teren cu care autorul vânzătorilor, ---, a figurat în registrul agricol al comunei ----, având în realitate suprafața totală de 1127 mp. din care 580 mp. curți - construcții și 547 mp arabil.
Reiese, de asemenea că, terenul a fost stăpânit de la data cumpărării de către autorii reclamantei și apoi de către reclamantă, fiind achitate impozitele la zi, teren pentru care nu s-au formulat cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar nici de către vânzători și nici de către autorii reclamantei, terenul nefăcând parte din domeniul public sau privat al comunei ----.
Ca atare, atât timp cât terenul în litigiu nu a făcut obiectul vânzării - cumpărării în baza contractului de vânzare cumpărare nr. ---, trecând în proprietatea statului la data cumpărării locuinței în temeiul art. 30 din Legea nr. 57/1974, înseamnă că, în realitate, reclamanta nu poate pretinde un drept de proprietate asupra acestui teren pe calea uzucapiunii de lungă durată, terenul făcând obiectul legilor fondului funciar, caz în care reclamanta poate pretinde atribuirea în proprietate a acestui teren numai în baza legilor fondului funciar și nicidecum pe calea dreptului comun.
De fapt, în condițiile în care terenul în litigiu face obiectul constituirii dreptului de proprietate, făcând ca atare, până la proba contrară, obiectul legilor fondului funciar, înseamnă că reclamanta nu poate să pretindă dobândirea unui drept de proprietate invocând dispozițiile Codului civil care reglementează uzucapiunea de lungă durată, ci numai în baza legilor fondului funciar care reglementează regimul juridic al terenurilor trecute în proprietatea statului și atribuite în folosință pe durata existenței construcției, reclamanta aflându-se astfel în imposibilitate legală de a invoca în prezent exercitarea unei posesii utile și neviciate, adică cu bună credință, sub nume de proprietar timp de peste 30 ani asupra terenului în litigiu.
Împrejurarea conform căreia autorii reclamantei și apoi reclamanta au stăpânit acest teren de la data cumpărării, că nu a existat nici o discuție referitoare la calitatea de proprietari a autorilor săi asupra acestui teren, au plătit impozitele pentru acesta, nu înseamnă în mod automat că reclamanta poate să pretindă recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată, respectiv că a exercitat o posesie utilă și neviciată asupra acestui teren timp de peste 30 ani invocând în acest sens declarația martorei Harabagiu Sofia în condițiile în care terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar, ținându-se seama că la stabilirea regimului juridic al acestui teren se ține seama de actele existente la dosar care atestă că la data vânzării construcției terenul a trecut în proprietatea statului, nefăcând obiectul vânzării, mențiune care atestă fără putință de tăgadă incidența legilor fondului funciar asupra acestui teren, legi care reglementează în mod expres regimul juridic al terenurilor preluate de stat cu ocazia înstrăinării locuințelor și atribuite în folosință proprietarilor construcțiilor pe durata existenței construcției.
De altfel, nu există nici un impediment legal ca reclamanta să formuleze cerere de constituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar asupra terenului în litigiu, cerere având caracter imprescriptibil în condițiile în care nu există nici o dispoziție legală în cuprinsul legilor fondului funciar care să prevadă un anumit termen pentru formularea cererilor de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor preluate de stat și atribuite în folosința proprietarilor construcțiilor pe durata existenței acestora.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată ținându-se seama că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 1847 și urm. cod civil nemodificat pentru constatarea dreptului de proprietate dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată.
Susținerile apelantei referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată asupra terenului în litigiu, fiind înscris la rolul agricol al autorilor săi care au plătit impozit inclusiv anterior anului 1989, inexistența unor cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren urmare posesiei acestui teren de către autorii săi cu bună credință, sub nume de proprietar, sunt nejustificate întrucât, actele existente la dosar atestă că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de legile speciale ale fondului funciar, ceea ce înseamnă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile dreptului comun care reglementează uzucapiunea de lungă durată, dispoziții legilor susmenționate fiind imperative și de la care nu se poate deroga, situație în care reclamanta nu poate pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra acestui teren decât în condițiile impuse de legile fondului funciar vizând constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia.
Ar însemna, în caz contrar, ca orice persoană care a cumpărat o locuință anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar să ignore dispozițiile acestor legi și să pretindă dobândirea unui drept de proprietate pe calea dreptului comun, ceea ce este inadmisibil și ar face inaplicabile prevederile imperative ale acestor legi.
Afirmațiile apelantei privind încredințarea autorilor săi că exercită toate atributele specifice unei posesii utile și sub nume de proprietari, fiind percepuți ca atare de persoanele fizice și de autorități, intrarea în posesia terenului efectuându-se cu bună credință și printr-o justă cauză, fiind ca atare îndeplinite prevederile art. 1895 cod civil pentru admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, nu pot fi avute în vedere întrucât, în cauză, cât timp terenul face obiectul legilor fondului funciar, înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile acestor legi și nicidecum dispozițiile dreptului comun ce reglementează uzucapiunea de lungă durată, situație în care este imposibil din punct de vedere legal să se recunoască în favoarea reclamantei dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu pe calea dreptului comun.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că în baza art. 480 alin. 1 cod civil va respinge apelul ca nefondat.
| ← Cerere de suspendare executare act administrativ.... | Competenţă organ de executare fiscală. Jurisprudență... → |
|---|
