Prescrierea dreptului de a cere executarea silită
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 771 din data de 27.09.2017
Prin sentința civilă nr. 124 din data de 01 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria V, a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția perimării executării silite, ca neîntemeiate.
A respins contestația la executare, formulată de contestatoarea TC, în contradictoriu cu intimații SC OMV SA, și SOV.
A respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
A respins cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
A luat act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 17249/09.09.2010 a Judecătoriei S, definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia nr. 127/18.01.2014 a Tribunalului B, a fost admisă cererea precizată a intimatei SC OMV SA , au fost anulare formele de executare efectuate în dosarele de executare ale BEJ SAE, s-a dispus întoarcerea executării silite.
În baza acestui titlu executoriu, la data de 18.01.2014, intimata a formulat cerere de executare silită, solicitând obligarea contestatoarei la plata sumei de 9693,88 lei, formându-se pe rolul BEJ MI, dosarul de executare nr. 310/2014.
Prin încheierea pronunțata la data de 14.03.2014 în dosarul nr. 9225/299/2014 Judecătoria S a încuviințat executarea silită.
La data de 26.05.2014 s-a emis încheiere prin care executorul a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 973,01 lei din care 800 lei onorariu expert, 6960 lei onorarii avocațiale, 7335,57 lei onorariu executor. La data de 22.12.2014, executorul a emis Încheiere de executare suplimentară pentru suma de 1221,02 lei.
Prin adresele emise la data de 26.05.2015 s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei în vederea recuperării întregului debit. La aceeași dată a fost transmisă debitoarei o somație privind plata debitului datorat, adresa de comunicare fiind cea menționată în titlul executoriu, respectiv la sediul avocatului CA CC.
La data de 12.10.2015, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitoarei, terț poprit fiind SC OMV SA. Totodată, la data de 26.02.2016 a fost emisă o încheiere de cheltuieli de executare suplimentară, pentru suma de 1181,63 lei.
La data de 29.02.2016 a fost emisă o adresă de înființare a popririi către noul angajator al debitoarei SO SRL, pentru suma de 9693,88 lei debit și 1181,63 lei cheltuieli de executare, fiind comunicată și debitoarei la adresa indicată în titlul executoriu.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 622 din codul de procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit art. 706 alin. 1 C.p.civ., "dreptul de a obține executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita (alin. 2), iar în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (art. 707 Cod Procedură civilă).
Astfel, în temeiul legii, o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu poate fi executat silit numai într-un anumit termen stabilit, iar după trecerea acestui termen, prescripția extinctiva stinge dreptul creditorului de a mai cere concursul organului de executare pentru valorificarea titlului său.
Prescripția dreptului de a cere executarea silita vizează însăși posibilitatea de realizare efectiva a urmăririi silite prin masuri de constrângere patrimonială.
Prin urmare, având în vedere, prevederile art. 706 alin. 1 Cod de procedură civilă termenul de prescripție a executării obligației stabilite în sarcina contestatoarei prin hotărâre judecătorească este de 3 ani și a început să curgă la data de 18.01.2011, data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 17249/09.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 31995/299/2009.
În speță, creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 18.01.2014, în cursul termenului de 3 ani, prin procesul verbal de predare primire din data de 18.01.2014 al BEJA MP făcându-se dovada depunerii la executor a cererii de executare silită, actul respectiv poartă ștampila biroului executorului, are înscrisă data primirii și privește operațiunea de predare-primire a mai multor înscrisuri printre care și cele referitoare la executarea silită a debitului rezultat din sentința civilă 17249/09.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 31995/299/2009.
Prin urmare, cererea creditoarei de demarare a procedurii executării silite împotriva debitoarei a fost depusa la executorul judecătoresc in interiorul termenului legal de 3 ani prevăzut de art. 706 din C.p.civ, astfel încât dreptul SC OMV SA de a cere executarea silita a obligației constatate prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă 17249/09.09.2010 pronunțată de Judecătoria S în dosarul nr. 31995/299/2009 nu este prescris.
Cu privire la perimarea executării silite, instanța apreciază că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât din analiza dosarului de executare silită nu se poate reține vreo culpă a intimatei în neîndeplinirea unor acte sau trecerea unei perioade mai mari de șase luni, în care să nu se fi îndeplinit de către executor, la solicitarea intimatei, anumite acte de procedură.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 712 alin 1 C.pr.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art. 667 C.pr.civ. (1) Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. (2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Potrivit dispozițiilor art. 668 C.pr.civ. debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.
Potrivit dispozițiilor art. 782 alin 1 C.pr.civ. poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Ca atare, în cadrul executării silite prin poprire legea prevede în mod expres faptul că nu este necesara emiterea somației prevăzuta de art. 668 C.pr.civ. conform art. 783 alin 1 C.pr.civ.
În contextul în care: executarea silită se realizează exclusiv prin poprire, nefiind necesară emiterea unei somații către debitoare, acesteia comunicându-i-se adresa de înființare a popririi la adresa cunoscută de executor și intimat, cea menționată în cuprinsul titlului executoriu; debitoarei nu i-a fost poprită nicio sumă de bani, introducând în termenul legal contestație la executare; nu există nicio critică cu privire la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, instanța apreciază că nu se impune anularea procedurii de executare silită.
Față de aceste considerente, instanța de fond a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În raport de soluția pronunțată de instanță, a fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect, precum și cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a luat act că intimata a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva sentinței civile nr. 124 din data de 01.02.2017 a declarat apel, apelanta contestatoare TC criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța a apreciat în mod greșit că intimata a formulat cererea de executare în termen legal.
A apreciat apelanta că instanța de fond a interpretat în mod greșit dovezile privind comunicarea și înregistrarea cererii de executare silită formulată de intimata SC OMV Petrom SA. Și nu a analizat toate apărările formulate de apelanta contestatoare.
A mai indicat faptul că a aflat întâmplător că este urmărită silit în dosarul execuțional nr. 310/2014 al B.E.J. Asociați Miu și Partenerii de la o colegă de serviciu la data de 18.03.2016.
A apreciat astfel că, actele de procedură sunt lovite de nulitate întrucât s-au întocmit cu încălcarea dispozițiilor privind comunicarea actelor de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 667 alin. 1 și 2 C. proc. civ. .
Așa cum a indicat nu a avut cunoștință de comunicarea actelor de procedură întrucât au efectuate la o adresă ce nu îi aparține și nici indicată pentru comunicarea actelor de procedură.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței de control judiciar să constatate că este fondată contestația formulată admițând apelul și schimbând în tot sentința criticată în sensul admiterii contestației potrivit motivelor invocate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art, 466, 480 C.proc.civ.
În procedura prealabilă, intimata SC OMV SA a formulat apărări, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 124 din 01.02.2017 cu obligarea apelantei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata invocat excepția netimbrării, ce a fost respinsă în ședința publică din 27 septembrie 2017.
Totodată, cu privire la apelul declarat, intimata a arătat că în mod total nefondat a apreciat apelanta că instanța a apreciat greșit dovezile privind comunicarea și înregistrarea cererii de executare silita. Astfel, acesta în mod corect a luat ca momente de referința pentru prescripția dreptului de a cere executarea silita, momentul rămânerii irevocabile a hotărârii,pe de-o parte, iar pe de alta parte data de 18.01.2014, când s-a formulat cererea de executare silita. Astfel, momentul de referința in acest sens nu poate fi decât momentul rămânerii irevocabile.
Aceasta soluție s-a impus mai ales prin aceea că, raportat la natura prescripției, de sancțiune împotriva creditorului rămas în pasivitate, nediligent, contează primul act din care rezulta ieșirea din pasivitate a creditorului).
In ceea ce privește aprecierea judecătorului fondului că dreptul la a cere executarea silita se năștea la momentul rămânerii irevocabile a sentinței, aceasta este perfect judicioasa, în raport de împrejurarea ca executarea s-a demarat sub auspiciile noului cod de procedura civila (la nivelul anului 2014 constituindu-se dosarul de executare 310/2014), rezultând astfel ca dispozițiile procedurale aplicabile sunt cele ale acestui cod, deopotrivă sub aspectul procedurii de executare propriu-zisa, contestație la executare si prescripția dreptului de a cere executarea silita, caci legiuitorul nu distinge.
A mai precizat și că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita începe sa curgă din momentul în care sunt în situația unui creditor nediligent, și anume de la data când se naște necondiționat și fără risc dreptul de a cere executarea silita.
Astfel, în cazul nostru este clar ca termenul a început sa curgă la data rămânerii irevocabile a hotărârii, când s-a născut necondiționat și fără risc dreptul de a cere executarea silita.
Sentința apare ca legala si temeinica și prin prisma modului de soluționare a criticii privind necomunicarea unei copii a titlului executoriu.
In ceea ce privește necomunicarea actelor pretinse de apelant, a precizat că în mod corect judecătorul fondului a apreciat ca absenta comunicării somației, precum si a altor acte, nu este sancționabila cu anularea executării silite in raport de împrejurarea ca executarea silita se realizează prin poprire.
Or, în aceasta ipoteza, legiuitorul a precizat expres ca executarea se realizează fără somație. Mai mult, în mod corect judecătorul a reținut ca debitorul-apelant a fost încunoștiințat de existenta executării silite, comunicându-i faptul instituirii popririi.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea cererii de apel formulate de TC și, pe cale de consecința, menținerea ca legala si temeinica a sentinței apelate, soluția de respingere a contestației ca neîntemeiata fiind judicioasa, legala si temeinica.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 715 alin. 3 și art. 705 C.proc.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.
Împotriva contestatoarei TC se desfășoară executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.17249/09.09.2010 pronunțată de Judecătoria S în Dosarul nr. 31 995/299/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr.127/R/18 .01.2011 a Tribunalului B.
Din examinarea sentinței ce constituie titlul executoriu reiese că aceasta a fost dată fără drept de apel, calea de atac fiind recursul, care a și fost exercitat și respins prin decizia arătată.
Conform art. 377 alin. 1 pct. 1 din vechiul C pr civ, sub imperiul căruia s-a desfășurat procesul, "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel;";
Potrivit art. 376 din același cod se investesc cu formulă executorie hotărârile rămase definitive, iar potrivit art. 374 hotărârea se execută numai dacă a fost investită cu formulă executorie.
Din cele de mai sus reiese că sentința civilă nr. 17249, ce constituie titlu executoriu, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, 09.09.2010, dată la care s-a născut și dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 405 alin. 2 din vechiul C pr civ termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, în cazul de față 09.09.2010 și nu data rămânerii irevocabile, cum greșit a considerat instanța de fond
În vechea reglementare procedurală hotărârile definitive putând fi executate silit cu excepția celor prevăzute de art. 300 alin. 1 din vechiul cod.
Potrivit art. 405 alin. 1 din vechiul C pr civ, aplicabil în cauză conform art. 201 din Lg 71/2011, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Cum în cauză prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la 09. 09.2010, iar intimata a formulat cerere de executare silită la 18. 01.2014 și nu s-a dovedit existența unei cauze de întrerupere sau suspendare, reiese că la data formulării cererii dreptul de a cere executarea era prescris.
Cum primul motiv da apel tinde la admiterea acestuia, acest lucru face de prisos analiza celui de-al doilea motiv ce viza fondul.
Conform art. 480 C pr civ., tribunalul a admite apelul și schimbă sentința în sensul admiterii excepției prescripției și pe cale de consecință a anulării formelor de executare.
| ← Cerere pentru plata daunelor-interese moratorii sub forma... | Cerere de suspendare executare act administrativ.... → |
|---|
