Nerespectarea obligaţiei de plată a primelor de asigurare de către persoana asigurată.
| Comentarii |
|
Producerea riscului asigurat. Achitarea de către societatea de asigurări a reparaţiilor autoturismului. Obligarea asiguratului la plata ratelor subanuale aferente contractului de asigurare rămase neachitate. Invocarea de către asigurat a novaţiei. Lipsa intenţiei părţilor de a nova. Consecinţe
Legea nr. 136/1995, art. 2, art. 15, art. 18 C.civ., art. 969, art. 1129-1130
Deşi asiguratul a încheiat cu asigurătorul o nouă poliţă de asigurare (pentru perioada 21.12.2006 - 20.12.2007) către aceeaşi societate de asigurări CASCO, prin care îşi asigura atât locuinţa cât şi autoturismul, poliţă pe care a achitat-o în întregime, nu este exonerat de îndeplinirea obligaţiilor constând în plata primelor de asigurare derivând din contractul de asigurare încheiat anterior (pentru perioada 26.05.2006 — 25.05.2007) ce are ca obiect autoturismul său, către acelaşi asigurător. Asiguratul nu poate invoca novaţia ca mod de stingere a raportului obligaţional cu consecinţa transformării acestuia într-un alt raport juridic obligaţional, întrucât lipseşte intenţia părţilor exprimată expres în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea reclamantă a achitat asiguratului, în temeiul contractului facultativ tip CASCO, contravaloarea parbrizului spart în urma producerii evenimentului rutier (la data de 14.09.2006), deşi asiguratul nu şi-a respectat obligaţia de plată a primelor de asigurare.
Jud. Tărgu-Neamţ, sentinţa civilă nr. 1243 din 4 mai 2009
(portal.just.ro)
Nota 1. Prin hotărârea pronunţată instanţa a obligat pârâta-persoana asigurată la plata ratelor de asigurare rămase neachitate ca urmare a încheierii contractului de asigurare facultativă, către reclamantă-socie-tatea de asigurări. Instanţa a reţinut că pârâta a achitat la momentul încheierii contractului (26.05.2006) o parte a primei de asigurare pentru autoturismul asigurat, urmând ca restul primelor să fie achitate eşalonat în 9 rate - până la data de 25.05.2007, însă pârâtul nu şi-a îndeplinit această obligaţie. La data de 14.09.2009 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia
asigurătorul a achitat asiguratului contravaloarea parbrizului ce a fost necesar a fi înlocuit ca urmare a impactului rutier. La data de 21.12.2006, pârâtul a încheiat un alt contract de asigurare având ca obiect atât locuinţa proprietate personală, cât şi autoturismul. Instanţa nu a dat eficienţă susţinerilor pârâtului în sensul că prin încheierea celui de-al doilea contract de asigurare a operat novaţia şi, pe cale de consecinţă, obligaţiile din primul contract de asigurare au fost transferate în cel de-al doilea contract, în cadrul căruia pârâtul a achitat în întregime prima de asigurare, întrucât, pe de o parte, lipseşte intenţia părţilor de a nova, iar în lipsa unui acord expres în acest sens, novaţia nu poate fi prezumată, iar pe de altă parte, prin încheierea celui de-al doilea contract de asigurare s-a născut un nou raport obligaţional între asigurat şi asigurător.
Nota 2. în pronunţarea hotărârii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora „în cazul asigurărilor facultative raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare, iar în cazul asigurărilor obligatorii, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege”, ale art. 15 alin. (1) în conformitate cu care „asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare”, ale art. 18 potrivit cărora „asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului”, dispoziţii coroborate cu prevederile art. 1129-1130 C.civ. care statuează că „novaţiunea nu se operează decât între persoane capabile de a contracta (...) novaţiunea nu se prezumă; voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act”.
Nota 3. Prima de asigurare reprezintă un element esenţial al contractului de asigurare ce se constituie în contraprestaţia angajamentului asumat de asigurător şi care depinde de importanţa riscului şi de probabilitatea de realizare. Justificarea conduitei asigurătorului de achitare a indemnizaţiei de asigurare chiar în condiţiile în care asiguratul nu şi-a respectat obligaţia de plată a primelor de asigurare se întemeiază pe caracterul indivizibil al primelor, chiar în condiţiile în care exista posibilitatea plăţii în rate subanuale a acesteia. Potrivit vechii reglementări, asigurătorul era obligat să notifice asiguratul despre obligaţia de plată a primei, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de plată. Prin modificarea adusă legii prin
O.U.G. nr. 61/2005, prin care se tinde la o egalizare a poziţiei contractuale a celor două părţi din raportul de asigurare, asiguratul şi asigurătorul, această obligaţie a fost înlocuită cu obligaţia de a informa pe asigurat cu privire la consecinţele neplăţii primei de asigurare, alături de obligaţia de a prevedea aceste consecinţe şi în contractul de asigurare. Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului asigurării.
| ← Momentul naşterii dreptului de creanţă al constructorului... | Executarea silită a măsurilor vremelnice. Contestaţie Ia... → |
|---|
