Executarea silită a măsurilor vremelnice. Contestaţie Ia executare. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 246, art. 399, art. 581, art. 7208
Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii.
Daunele cominatorii dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială nu mai pot fi puse în executare silită din momentul în care devine executorie hotărârea pronunţată asupra fondului litigiului dintre părţi, care a revocat aceste măsuri de constrângere, aceasta fiind o consecinţă juridică logică şi indubitabilă a caracterului vremelnic al ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 1921 din 12 martie 2004,
nepublicată
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 26 septembrie 2003, contestatoarea-debitoare RADET Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu intimaţii creditor A.P. şi terţ poprit B.C.R., filiala sectorului 3, contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 237/2003 al B.E.JA. B.,R.,B., executare încuviinţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 2420/2003, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1627 din 7 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 55387 din 19 septembrie 2003 şi întoarcerea executării, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, contestatoarea arată că, prin titlul executoriu mai sus arătat, a fost obligată, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să rebranşeze apartamentul situat la etajul imobilului din str. Ţ., nr. 17, sector 3, la reţeaua de distribuţie a energiei termice, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 1.500.000 lei pe zi de întârziere, cu începere din data de 10 februarie 2003 până la executarea obligaţiei. La data de 19 septembrie 2003 a fost înştiinţată de B.E.J.A. B.,R.,B. despre măsura înfiinţării popririi asupra conturilor sale deschise la terţul poprit B.C.R., filiala sector 3, până la concurenţa sumei de 368.264.700 lei.
Măsura înfiinţării popririi este abuzivă, deoarece titlul executoriu a prevăzut plata unor daune cominatorii pentru cazul în care debitoarea-contestatoare nu ar fi executat de bunăvoie obligaţia sa. Aşa cum rezultă din dovezile anexate contestaţiei, contestatoarea încă din 10 februarie 2003 s-a prezentat pentru a executa de bunăvoie obligaţia din titlu, însă proprietarul parterului imobilului, D.I., a refuzat să permită accesul lucrătorilor RADET la subsolul imobilului. O altă încercare de executare a avut loc în 18 februarie 2003.
Apoi, în urma somaţiei emise de B.EJA. B.,R.,B., s-au fixat întâlniri pentru executarea titlului. La 11 iulie 2003, executorul judecătoresc a constatat că D.I. nu se opune rebranşării imobilului, dar branşamentul specificat în titlul executoriu nu există şi din acest motiv nu s-a putut efectua rebranşarea.
Din aceste aspecte rezultă bunăvoinţa contestatoarei, care a depus toate diligenţele necesare pentru executarea sentinţei civile nr. 1627/2003 a Tribunalului Bucureşti şi nu poate fi răspunzătoare pentru plata daunelor cominatorii dispuse de instanţă.
Prin întâmpinare, intimatul-creditor a solicitat respingerea, ca neîntemeiată şi nelegală, a contestaţiei la executare şi a cererii de întoarcere a executării silite, deoarece din culpa exclusivă a contestatoarei-debitoare, intimatul-creditor nu beneficiază de alimentarea cu apă caldă şi căldură a apartamentului său din str. Ţ., nr. 17, de circa un an şi jumătate. Este adevărat că, la convocarea din 8 iulie 2003, nu au răspuns D.I. şi D.E., care trebuiau să permită accesul în subsolul imobilului, dar la 11 iulie 2003, debitoarea RADET a refuzat să efectueze rebranşarea, motivând că nu mai există instalaţia din subsolul imobilului. însă dispozitivul titlului executoriu nu face referire la o anume instalaţie, ci doar obligă debitoarea să rebranşeze apartamentul la reţeaua de distribuţie a energiei termice. Totodată, titlul executoriu nu face referire la faptul că RADET trebuie să rebranşeze imobilul cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă. Având în vedere că, nici până în prezent, RADET nu şi-a îndeplinit obligaţia, conform titlului executoriu, s-a încuviinţat executarea silită prin poprire a daunelor cominatorii de 1.500.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 10 februarie 2003 şi până la executarea obligaţiei, în dosarul nr. 2420/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
în dovedirea contestaţiei la executare şi în apărare, contestatoarea şi intimatul-creditor au solicitat şi le-au fost încuviinţate probele cu acte şi interogatoriul părţii adverse. Contestatoarea a depus la dosarul cauzei înştiinţarea asupra înfiinţării popririi, însoţită de dovada comunicării, titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1627 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, declaraţia lui D.I. din 11 februarie 2003, adresa nr. 281 din 12 februarie 2003 a RADET şi adresa nr. 6815 din 13 februarie 2003, procesul-verbal încheiat între părţi la 18 februarie 2003, adresa RADET din 18 iunie 2003 către B.E.J.A. B.,R.,B., alte acte din dosarul de executare nr. 237/2003, sentinţa comercială nr. 8860 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
Intimatul-creditor a depus la dosarul cauzei acte din dosarul de executare nr. 237/2003, sentinţa comercială nr. 8860 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială. S-a luat interogatoriul intima-tului-creditor, propus de contestatoare, şi interogatoriul contestatoarei, propus de intimatul-creditor. B.E.J.A. B.,R.,B. a depus la dosarul cauzei, în copie,
actele dosarului de executare nr. 237/2003. S-a ataşat dosarul nr. 2420/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în care s-a încuviinţat executarea silită.
Instanţa a reţinut următoarele:
în dosarul de executare nr. 2420/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti s-a încuviinţat, prin încheierea din 31 iulie 2003, executarea silită a obligaţiei de a plăti daune cominatorii de 1.500.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 10 februarie 2003, obligaţie impusă în sarcina debi-toarei-contestatoare RADET şi în favoarea creditorului-intimat A.P., până la executarea obligaţiei de a face cuprinsă în acelaşi titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 1627 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, respectiv aceea de a rebranşa apartamentul situat la etajul imobilului din str. Ţ., nr. 17, sector 3, la reţeaua de distribuţie a energiei termice.
Executarea obligaţiei de a face a fost încuviinţată, anterior, în dosarul nr. 910/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, prin încheierea din 3 aprilie 2003, în contradictoriu şi cu debitorii D.I. şi D.E., care sunt obligaţi, prin acelaşi titlu executoriu, în consideraţia calităţii lor de proprietari ai parterului imobilului, la a permite accesul reprezentanţilor RADET în subsolul imobilului, în vederea rebranşării. Ambele executări, atât a obligaţiei de a face, cât şi a plăţii daunelor cominatorii (prin poprire pe conturile debitoarei de la terţul poprit B.C.R., filiala sector 3), fac obiectul dosarului de executare nr. 237/2003 al B.E.J.A. B.,R.,B. Prezenta contestaţie la executare este îndreptată împotriva executării silite a daunelor cominatorii.
La capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, contes-tatoarea-debitoare a renunţat la data de 18 noiembrie 2003. Pentru acest motiv, în conformitate cu art. 246 C. proc. civ., instanţa va lua act de renunţarea contestatoarei-debitoare la judecarea acestui capăt de cerere.
înştiinţarea asupra înfiinţării popririi a fost comunicată de către executorul judecătoresc B.C. debitoarei-contestatoare la 19 septembrie 2003, contestaţia fiind formulată în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. S-au executat, prin poprire, sumele de:
332.872.000 lei, reprezentând daune cominatorii pe perioada 10 februarie 2003 - 11 septembrie 2003, actualizate cu indicele de inflaţie, şi 33.287.700 lei, cheltuieli de executare, conform procesului-verbal al executorului judecătoresc din 11 septembrie 2003, 96.000.000 lei, reprezentând daune cominatorii pe perioada 11 septembrie 2003 - 13 noiembrie 2003, conform procesului-verbal din 13 noiembrie 2003, şi 96.000.000 lei, reprezentând daune cominatorii pe perioada 13 noiembrie 2003 — 16 ianuarie 2004, conform procesului-verbal din 16 ianuarie 2003.
Titlul executoriu sentinţa civilă nr. 1627 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti este o hotărâre pronunţată pe cale de ordonanţă preşedinţială, chiar în cuprinsul ei fâcându-se menţiunea că măsurile luate au caracter vremelnic, până la soluţionarea irevocabilă a fondului litigiului care face obiectul
dosarului nr. 22061/2002, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
La data de 20 iunie 2003 s-a pronunţat, In dosarul arătat, sentinţa comercială nr. 8860, prin care s-a dispus obligarea pârâtei RADET să rebranşeze, pe cheltuiala sa, etajul imobilului din str. Ţ., nr. 17, proprietatea reclamantului
A.P., la reţeaua de distribuţie a energiei termice şi obligarea pârâţilor D.I. şi
D.E. la a permite accesul reprezentanţilor RADET în subsolul imobilului menţionat, în vederea rebranşării. Capătul de cerere privitor la obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii a fost însă respins ca neîntemeiat, reţinându-se că reclamantul are la îndemână calea prevăzută de art. 5802 C. proc. civ., în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către pârâţi. Sentinţa comercială nr. 8860 din 20 iunie 2003 este definitivă şi executorie din momentul pronunţării ei, conform art. 720* C. proc. civ., în reglementarea anterioară a modificărilor survenite prin O.U.G. nr. 58/2003.
Prin ordonanţa preşedinţială se iau măsuri vremelnice, până la judecarea fondului, măsurile luate pe cale de ordonanţă preşedinţială putând fi modificate sau revocate la fond. Aşa s-a întâmplat, în speţă, cu măsura plăţii daunelor cominatorii, care a fost revocată prin sentinţa comercială nr. 8860/2003. în consecinţă, executarea silită a daunelor cominatorii nu mai putea fi încuviinţată la 31 iulie 2003, din moment ce, prin hotărârea asupra fondului definitivă şi executorie încă din 20 iunie 2003, aceste daune nu au fost acordate creditorului. Măsurile dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială nu mai pot fi puse în executare silită din momentul în care devine executorie hotărârea pronunţată asupra fondului litigiului dintre părţi, aceasta fiind o consecinţă juridică logică şi indubitabilă a caracterului vremelnic al ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ. în acest sens, este lipsit de relevanţă că, în cuprinsul sentinţei civile nr. 1657 din 7 februarie 2003, se menţionează că măsurile luate durează până la soluţionarea irevocabilă a fondului litigiului (stadiu procesual neatins încă, părţile declarând recurs împotriva sentinţei comerciale nr. 8860/2003), deoarece, după cum am arătat, potrivit art. 7208 C. proc. civ., hotărârea asupra fondului este executorie de la pronunţare.
Din aceste motive, constatând că, încă de la încuviinţarea executării silite, titlul executoriu nu mai era în fiinţă, instanţa, în temeiul art. 404 C. proc. civ., va admite contestaţia la executare şi va anula toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 237/2003 al B.E.J.A. B.,R,B., executare silită încuviinţată în dosarul nr. 2420/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi care priveşte daunele cominatorii stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1627 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti.
Mai mult, din probatoriul administrat în cauză rezultă că debi-toarea-contestatoare a încercat în repetate rânduri să execute obligaţia de a face, fiind împiedicată de cauze independente de voinţa sa. Astfel, la 10
februarie 2003, ceilalţi debitori, D.I. şi D. E., nu au permis accesul contestatoarei în subsolul imobilului, la 11 iulie 2003, cei doi debitori au declarat executorului judecătoresc că nu există branşamentul specificat în titlul executoriu şi nu permit efectuarea de către RADET a unei noi instalaţii de rebranşare, la 5 ianuarie 2004, cei doi debitori, înştiinţaţi de executorul judecătoresc, nu au răspuns pentru a permite accesul lucrătorilor RADET, prezenţi cu toate utilajele necesare operaţiunii.
în pofida acestor piedici la executare, nici executorul judecătoresc şi nici creditorul nu au apelat la mijloacele legale de constrângere a celor doi debitori la a permite accesul în subsolul imobilului, respectiv concursul forţelor de ordine (art. 3732 C. proc. civ.) sau aplicarea unei amenzi civile şi obligarea la despăgubiri. La răspunsul la interogatoriu, creditorul-intimat recunoaşte că debitoarea-contestatoare s-a prezentat de fiecare dată la solicitările sale sau la convocările executorului judecătoresc şi că din subsolul imobilului a fost sustrasă instalaţia necesară operaţiunii de rebranşare.
Daunele cominatorii sunt o creaţie a practicii judiciare, menite a constrânge debitorul la executarea unei obligaţii de a face care nu poate fi îndeplinită de altă persoană. Ele au fost înlocuite în practica judiciară recentă de dispoziţiile exprese ale art. 5 803 C. proc. civ. însă nici daunele cominatorii şi nici amenda civilă nu pot fi aplicate când nu există culpa debitorului în neexecutarea obligaţiei sale, aşa cum este cazul şi în speţă.
în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat intimatul-creditor la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de
1.713.000 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
| ← Nerespectarea obligaţiei de plată a primelor de asigurare de... | Contestaţie la executare. Excepţia tardivităţii... → |
|---|
