OBLIGAŢIE DE A FACE. Jurisprudență Construcţii

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 297 din data de 20.03.2014

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.01.2012 sub nr. de dosar 53/310/2012, reclamanții A.D. și A.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, să se dispună:

- evacuarea acesteia de pe suprafața de teren de 540 mp. situat în or. S, B-dul R. nr. ;

- obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință pentru suprafața de teren de 540 mp de la 12.10.2011 până în prezent, lipsă de folosință estimată la suma de 5.000 lei;

- obligarea pârâtei să-și ridice toate instalațiile care ocupă suprafața menționată cât și subsolul acesteia și să aducă terenul la stadiul la stadiul inițial (fără platforma de beton);

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 540 mp. situat in orașul S., str. R. nr. , având ca vecinătăți: la Nord - str. F.la Sud - C.L.S. (clădiri), la Est - B-dul R., la Vest - SC S. S.A., astfel cum rezulta din extrasul de Carte Funciara anexat la prezenta acțiune.

Se arată de către reclamanți că terenul în litigiu și clădirea situată pe acest teren (91 mp.) l-au obținut prin contract de vânzare-cumpărare de la SC A. SRL.

Privitor la situația juridica a terenului, reclamanții arată că între SC A. SRL și SC S. SA au existat mai multe litigii pe rolul instanțelor de judecată, stabilindu-se că terenul in litigiu nu este proprietatea paratei SC S. SA.

Se mai arată de către reclamanți că pârâta SC S. SA a indicat inițial drept titlu de proprietate Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate MO nr. 0454/19 aprilie 1995 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentației, însă, urmare verificărilor efectuate au constatat că suprafața de teren de 540 m.p. (in litigiu)a fost scoasă din evidența actelor de proprietate ale paratei SC S. SA de însuși Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale conform ORDINULUI nr. 35/10.02.2011.

In aceste condiții reclamanții au solicitat Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova intabularea dreptului de proprietate, ceea ce a dus la deschiderea Cărții Funciare nr. /2011 și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului pe numele reclamanților.

De asemenea, se mai arată de către reclamanți că la data de 12 octombrie 2011, au solicitat pârâtei să elibereze suprafața de teren, însă pârâta, prin adresa nr. 341/21.10.2011, le-a comunicat că :" nu înțelege sa dea curs cererii de a elibera terenul".

Astfel, reclamanții au promovat prezenta acțiune, deoarece în calitate de proprietari nu pot beneficia de fructele bunului, solicitând și lipsa de folosință a terenului în cauză, ocupat atât la suprafață cât și în subsol de instalațiile de canalizare-industriala ale pârâtei.

Aceste pretenții le estimam la suma de 5000 lei, suma care urmează a fi stabilita cu exactitate prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat probe cu înscrisuri, un martor și expertiza topo care să stabilească lipsa de folosința a terenului in cauză, fiind depuse la dosar un set de înscrisuri, respectiv: notificarea nr. 112/12.10.2011, răspunsul paratei la notificare - adresa nr. 341/21.10.2011, extras de C.F. nr. 22772/26.09.2011, Ordinul M.A.D.R. nr. 35/10.02.2011 (file 6-12, vol. I).

In drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480, 483 si 494 vechiul cod civil cu referire la art. 555 si 563 al.2 noul Cod civil și art. 274 Cod proc. civila.

La data de 09 februarie 2012 pârâta SC S. SA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (file 18-21).

Pe calea întâmpinării pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare formulată de către reclamanți și a solicitat respingerea cererii formulate pentru considerentul că dreptul real de proprietate asupra unui teren nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare și, mai mult, evacuarea e inadmisibilă atunci când în realitate se tinde la realizarea dreptului de proprietate.

Se mai arată că acțiunea în evacuare este o acțiune specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Pe calea cererii reconvenționale ( astfel cum a fost precizată - f 53-vol.I) pârâta SC S SA a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I., pentru cauză ilicită vânzarea-cumpărarea intervenită fiind o operațiune speculativă încheiată de reclamanți cu un neproprietar, în cunoștința faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecății și, mai mult, cu intenția clară de a își preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să își aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Se arată de către pârâtă că prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, societății pârâte le-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafață extinsă de teren în care se regăsea și suprafața în litigiu însă, în urma procedurilor judiciare demarate de SC A. SRL, prin Sentința civilă 184/2000 a Curții de Apel Ploiești respectiv Decizia 3179/2002, a C.S.J., a fost constatată nulitatea absolută parțială a actului juridic menționat anterior, motivat de aspectul că suprafața în litigiu i-ar fi fost necesară susnumitei pentru desfășurarea activităților specifice.

Se mai arată că în cursul anului 2003 SC A. SRL "a înstrăinat" către asociatul persoană fizică A.D. suprafața în litigiu, în justificarea pretinsului său drept de proprietate vânzătoarea exhibând doar hotărârile judecătorești despre care a făcut vorbire în precedent, hotărâri care în esența lor au constatat doar nulitatea absolută a unui titlu de proprietate care aparține pârâtei, fără a recunoaște / constitui drepturi proprii în patrimoniul societății reclamante.

Ca urmare a acestui aspect, pârâta arată că în considerarea situațiilor litigioase intervenite între părți ulterior procedurilor menționate anterior, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului 826/2004 pârâta s-a adresat Judecătoriei Sinaia cu solicitarea de a se constata inexistența dreptului de proprietate al pretinsei autoare a reclamanților pentru suprafața de teren aflată anterior în proprietatea sa și în subsolul căreia - în perioada în care au justificat un drept real - societatea a realizat investiții de peste 3.000.000 Euro și totodată, de a se dispune rectificarea C.F. nr. 1034/N S. deschisă pe numele reclamantului A.D., în sensul radierii dreptului de proprietate al susnumiților asupra acestui bun, cu mențiunea că, în urma probatoriului administrat, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată și a admis-o în integralitatea sa.

Astfel, cu privire la acest aspect, societatea pârâtă a învederat faptul că în vederea pronunțării Sentinței civile 948/07.12.2004 instanța a avut în vedere expres faptul că SC A. SRL nu a fost în măsură să producă niciun act de proprietate care să facă dovada drepturilor sale proprii cu privire la terenul dedus judecății, situație de fapt care se desprinde fără echivoc din analizarea considerentelor sentinței pronunțate, în care se reține expres că "pentru a se stabili în ce măsură se justifică cererea reclamantei, trebuie să se stabilească dacă pârâta SC A. SRL are sau nu la rândul său vreun drept de proprietate asupra aceluiași bun" (fila 4, alin. 5), concluzia fiind de natură să nu lase nicio îndoială cu privire la motivele care au condus instanța la admiterea acțiunii promovate și care, în esență, se regăsesc în fila 5 alin. 1 și 2 ale sentinței pronunțate, care arată că "în niciuna din cele două sentințe nu este constituit pentru pârâta SC A. SRL vreun drept de proprietate asupra terenului de 566,15 mp, fiind evident că obiectul celor două acțiuni civile in justiție a fost altul, (...). In aceste condiții, cum la dosarul CF sau la prezentul dosar SC A. SRL nu a depus vreun act translativ de proprietate, rezultă că această societate nu a avut si nu are vreun drept de proprietate asupra acestui bun nicicând.

Se mai arată de către societatea pârâtă că soluția prezentată anterior a fost confirmată și prin Sentința pronunțată de CEDO la 26 mai 2009 în soluționarea Petiției 28874/04, formulată de A., instanța europeană statuând în mod neechivoc faptul că acesteia nu i-a fost încălcat niciun drept cu privire la bunurile sale, întrucât "dreptul de proprietate (...) nu este dovedit prin niciun titlu si nu a fost stabilit prin sentințe de către instanțele care au soluționat această problemă (...)", motiv pentru care capătul de cerere având drept temei încălcarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 care garantează respectarea drepturilor persoanelor cu privire la proprietate "a fost considerat incompatibil ratione materiae cu dispozițiile din convenția în sensul art 58 3 si a trebuit să fie respins în conformitate cu art 35 4" ( Titlul II, pct. 26, 30 și 31 din Decizia CEDO), urmarea firească a acestor considerente fiind și respingerea daunelor materiale solicitate de reclamantă cu motivarea reținută în conținutul pct. 37 din același înscris, care a fost justificat prin lipsa bunului litigios din patrimoniul acesteia, în conținutul înscrisului invocat fiind reținut expres aspectul că reclamanta nu deținea "un bun" în sensul Convenției în terenul în litigiu.

Pârâta SC S. SA S. mai susține că intenția evidentă de fraudare a intereselor sale și de apropriere - prin orice mijloace și în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanți a bunului litigios dedus judecății este ilustrată și de stăruința acestora de a se prevala de înscrisuri care au fost supuse și în precedent controlului judecătoresc, în susținerea acestei afirmații învederând faptul că întrucât cartea funciară 1034N deschisă pe numele lui A.D. a fost rectificată prin procedura menționată anterior și, astfel, susnumitul a fost pus în imposibilitatea de a opune terților pretinsele drepturi obținute în mod fraudulos, în baza acelorași înscrisuri la momentul prezentei acesta a procedat la deschiderea unei noi cărți funciare pentru același imobil în speță CF 22772/26.09.2011, prin aceasta încercând să procedeze la legitimarea pretinselor sale drepturi reale obținute prin manoperele dolosive realizate cu A. SRL, adică în speță cu societatea în cadrul căreia are și a avut permanent calitatea de asociat, situație de fapt care face dovada relei credințe a titularului în promovarea pretinsului său de proprietate care a stat la baza înaintării acțiunii introductive de instanță,

Pârâta a invocat în drept dispozițiile art. 115, art. 118 Cod proc. civilă, art. 1246, 1250 Cod civil și a solicitat probe cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.

În dovedirea întâmpinării pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv extras privind acțiunea în evacuare, încheierea de amânare a pronunțării din data de 30.11.2004 și sentința civilă nr. 948/07.12.2004 pronunțate de Judecătoria Sinaia în dosarul nr.826/2004 (file 22- 33, vol. I),

La data de 8 martie 2012 reclamanții-pârâți A.D. și A.D. au formulat întâmpinare (f 35-40 - vol.I) față de excepția inadmisibilității invocată de pârâtă si față de cererea reconvențională, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei- reclamantă reconvențional, în ceea ce privește acțiunea în nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1046/2003, precum și excepția lipsei de interes a acesteia în a promova acțiunea.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale în promovarea acțiunii in nulitate absolută a actului juridic intitulat contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1046/2003, reclamanții au arătat că nu dețin nici un contract de vânzare cumpărare al imobilului din Sinaia, care sa fi fost autentificat de vreun notariat public, sub nr. 1046/2003, astfel încât sub acest aspect cererea formulată de pârâtă nu îi privește.

Reclamanții au mai invocat excepția lipsei de interes, apreciind că orice acțiune promovată trebuie să justifice un interes legitim, iar reclamanta reconvenționalei nu poate justifica un interes personal, care sa legitimizeze exercitarea acțiunii , astfel că demersul său judiciar nu poate fi primit.

Reclamanții mai susțin că în cauza de fața este mai mult decât evident ca reclamanta reconvențională nu poate invoca un interes legitim cu privire la modalitatea de naștere a dreptului reclamanților de proprietate, tocmai pentru împrejurarea esențială că, în urma demersurilor judiciare efectuate anterior de vânzătoarea lor, s-a stabilit cu putere de lucru judecat , că reclamanta SC S SA nu este proprietara suprafeței de teren.

Cu privire la fondul cererii privind nulitatea reclamanții A.D. au arătat că intre ei si SC A. SRL nu exista niciun contract autentificat sub nr. 1046/2003, iar pârâta refuză să dea detalii cu privire la evoluția dreptului de proprietate asupra suprafețe de teren în litigiu,.

Se mai arată de către reclamanți că fostul director al SC C. SA împreună cu directorul SC S SA au încheiat în aparență un antecontract de vânzare cumpărare, act ce le-a permis celor de la SC S SA să pretindă celor care întocmeau documentațiile de privatizare că și terenul aferent clădirilor SC C. SA este al lor. Pe baza acestor documentații s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii , în numele și pe seama reclamantei reconvenționale. După aceste operațiuni, SC S SA cheamă in judecata pe SC C. SA și solicită nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, ceea ce și obține.

Reclamanții A. mai arată că despre toate aceste operațiuni ilicite, actualul deținător al SC S - SA nu este străin , el fiind acționar încă de la privatizarea SC S - S.A. (1993).

Se mai arată de către reclamanți că prin acțiunea de evacuare dedusă judecății nu înțeleg să exercite o acțiune în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel cum se susține de societatea pârâtă care exercită posesia cu rea credință și nu are nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul lor de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară.

De asemenea, s-a mai solicitat de către pârâtă pentru opozabilitate introducerea în cauză a SC A. - SRL.

În dovedirea susținerilor reclamanții au depus la dosar în copie contractul de vânzare-cumpărare nr.711/2003, extras de carte funciară, sentința civilă nr.1030/1998 pronunțată de Judecătoria Sinaia, sentința civilă nr. 5714/1994 a Judecătoriei Câmpina (file 41 - 47, vol. I).

La termenul de judecată din 08.03.2012 instanța a pus în vedere pârâtei-reclamante reconvenționale SC S - SA să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.000 lei, calculată în raport de prețul inserat în contractul a cărui nulitate o solicită a se constata prin cererea reconvențională și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC A. SRL, parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul cererii reconvenționale (fila 48, vol. I).

La termenul de judecată din data de 5 aprilie 2012 pârâta SC S. SA a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale ( f 53-vol.I) strecurate în petitul cererii reconvenționale deduse judecății, în sensul că numărul corect al contractului de vânzare-cumpărare este 711/15 mai 2003 autentificat de BNP D. C. I.(fila 53, vol. I) și a precizat că a formulat cerere reconvențională pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și nu invocă un drept de proprietate al pârâtei.

În acest sens instanța a luat act de precizarea pârâtei SC Salsi privind numărul corect al contractului de vânzare-cumpărare, precum și faptul că pe calea cererii reconvenționale a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.711/15 mai 2003 - pentru cauză ilicită și că pârâta nu invocă un drept de proprietate.

De asemenea, instanța a dispus ( f 54 verso- vol.I) în raport de disp. art. 137 alin. 2 Cod proc. civilă - unirea cu fondul cauzei a excepțiilor : inadmisibilitatea acțiunii principale in evacuare - invocată de pârâta SC Salsi SA și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante SC Salsi SA din cererea reconvențională - invocată de reclamanții - pârâți Alecu.

S-au încuviințat reclamanților probele cu înscrisuri, interogatorii și expertiză construcții, precum și pârâtei SC S. SRL probele cu înscrisuri și interogatorii (file 54-55 vol. I).

La termenul de judecată din 10 mai 2012 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamanților A., răspunsurile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar (file 64-67, vol. I) și au fost înmânate interogatoriile persoanelor juridice (fila 70, vol. I).

La data de 23.05.2012 s-au depus la dosar răspunsurile SC A. SRL la interogatoriul formulat de parata SC Salsi SA (file 73-74, vol. I), precum și întâmpinare de către SC A. SRL (f 76-77, vol. I), prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulată de S.C. SALSI S.A., precum și respingerea cererii privind anularea contractului nr.711/15.05.2003. .

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC A. SRL a arătat că apreciază neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. S. S.A., întrucât S.C. C. S.A. înființată conform Deciziei nr.702/25.oct.l990 a Prefecturii Jud. Prahova, data in baza Legii nr. 15/1990, consfințește ca începând cu 01.oct. 1990 conform art.20 din Lege, societățile comerciale cu capital de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor, cu excepția celor dobândite cu alt titlu. In sprijinul aplicării corecte a acestei prevederi este CIRCULARA privind dreptul de proprietate al societăților comerciale asupra terenurilor data de Guvernul României - Consiliul pentru reforma si informații publice semnata de Ministerul asistent al Primului Ministru Adrian Severin. Aceasta circulara punctează fără echivoc ca prin efectul art.20, autoritățile administrației de stat vor avea in vedere ca Societățile comerciale sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care le aveau in administrare pana la data reorganizării lor (Legea 15/1990).

Se arată de către pârâta S.C. A. S.R.L. că a fuzionat prin absorbție cu S.C. C. - S.A. preluând întreg patrimoniul al acesteia din urmă, iar societatea pârâtă S. SA s-a reorganizat conform Legii 15/1990 la 08 martie 1991

Se mai susține de către pârâta SC A. SRL că societatea pârâtă S. S.A. încalcă flagrant prevederile art.1 din HG. 834/1991 care spun că "terenurile aflate in patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora . necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate se determina pentru societățile comerciale infiintate prin Hotărârea Guvernului" de către Ministerele de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat de către autoritatea publica județeană.

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr.711/15.05.2003 pârâta SC A. consideră ca acesta este perfect legal, legalitate conferită și de Decizia penală nr.91 irevocabilă, data in dosarul 8519/2004 de Curtea de Apel Ploiești, in urma plângerilor penale formulate de S.C. S. - S.A.

În dovedirea întâmpinării pârâta a depus la dosar înscrisuri, respectiv : Decizia nr.702/25.10.1990 a Prefecturii Prahova, Circulara Ministerului Comerțului si Turismului de aplicare a prevederilor Legii 15/1990, Sentința penala nr.91 dată în dos. 8519/2004 de Curtea de Apel Ploiești (file 78-84, vol. I).

La termenul de judecată din 7 iunie 2012 pârâta S.C. S. S.A. a depus la dosar răspunsurile la interogatoriul reclamanților (file 86-89, vol. I), precum și un set de înscrisuri (file 91-185, vol. I), și au fost stabilite obiectivele raportului de expertiză construcții, respectiv - sa se verifice și să stabilească dacă terenul în litigiu poate sau nu să fie folosit cu destinația curți construcții. In acest sens expertul va face mențiuni dacă reclamanții pot edifica sau nu construcții pe teren. In situația în care se concluzionează că nu pot fi edificate construcții pe teren să se indice și cauzele, , iar în situația în care pot fi edificate construcții, să se precizeze ce fel de construcții pot fi edificate; - să se stabilească contravaloarea lipsei de folosință lunară a terenului în litigiu în raport cu potențialul economic pe care acesta îl are; - să se precizeze cine folosește în prezent acest teren și în ce scop (fila 186, vol. I).

La termenul de judecată din data de 28 iunie 2012 reclamanții Alecu au depus la dosar notă de ședință (file 191-193, vol. I), prin care au invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.182/11.11.2004 emisă de Primarul Orașului Sinaia și au solicitat suspendarea judecății prezentei cauze și trimiterea dosarului instanței de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Prahova, ca fiind competentă pentru soluționarea excepției.

În acest sens instanța a dispus în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep. sesizarea Tribunalului Prahova - Secția de Contencios Administrativ pentru cercetarea legalității Autorizației de construire nr. 182 din data de 11.11.2004 emisă de Primarul or. Sinaia, precum și suspendarea judecății cauzei de față (fila 194, vol. I).

Prin Sentința nr.523/14.02.2013 Tribunalul Prahova - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a dispus admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr.182/11.11.2004 emisă de Primarul or. Sinaia și a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanții A. ca fiind inadmisibilă.

Prin Decizia nr.5295/23.05.2013 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. împotriva sentinței nr.523/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La data de 25 iunie 2013 a fost restituit instanței dosarul de fond nr. 53/310/2012 și s-a stabilit termen de judecată la 12 septembrie 2013, cu citarea părților (fila 4, vol. II).

La termenul de judecată din 12.09.2013 instanța a dispus numirea expertului constructor - ing. Porumb Vasile pentru a efectua lucrarea dispusă de instanță și a încuviințat părților câte un consilier expert parte (fila 10, vol. II).

La data de 14.10.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții (file 13-21, vol. II).

La data de 15.10.2013 s-a depus la dosar de către reclamanți punctul de vedere al consilierului parte - ing. Cornel Cernat (file 22-28, vol. II).

La termenul de judecată din data de 17.10.2013 pârâta SC S. SA a depus la dosar punctul de vedere al consilierului expert parte al - ing. Ioniță Nicolae (file 29-31, vol. II), iar instanța a dispus amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză depus cu mai puțin de 5 zile înaintea termenului de judecată (fila 32, vol. II).

La data de 29.10.2013 reclamantul a depus la dosar un certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr.22805/2013 emis de O. S. (fila 38, vol. II), iar la data de 06.11.2013 expertul constructor Porumb Octavian a depus la dosar o completare a raportului de expertiză (file 42-44, vol. II).

La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014 reclamanții au depus la dosar o precizare a acțiunii in sensul majorării câtimii obiectului pretențiilor, în sensul că valoarea despăgubirilor solicitate ca urmare a lipsei de folosință a terenului este de 284.310 lei și s-a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 6.448,10 lei (file 52-54 vol. II), precizare de care instanța de judecată a luat act (fila 55, vol. II).

La termenul de judecată din 06.02.2014 instanța a dispus comunicarea obiecțiunilor formulate de pârâta SC S. SA către expertul constructor pentru a răspunde acestora, în sensul să prezinte în mod detaliat criteriile pentru care a evaluat costul respectiv menționat în cuprinsul expertizei și să întocmească o variantă și cu propunerea formulată de pârâtă, urmând ca instanța să stabilească o variantă (fila 57, vol. II).

La data de 21.02.2014 s-a depus la dosar completarea raportului de expertiză construcții - ing. Porumb Octavian (file 62-74, vol. II) - lucrare față de care părțile nu au mai formulat obiecțiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

I) Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii in evacuare - excepție invocată de catre pârâta SC S. SA - se rețin următoarele :

Reclamanții A.D. si A.D. susțin că sunt proprietarii terenului în suprafață de 540 mp. situați in orașul Sinaia, str. Republicii nr. 20 având ca vecinătăți: la Nord - str. Frasinului, la Sud - C.L.S.(clădiri), la Est - b-dul R., la Vest - SC S. - S.A., astfel cum rezulta din extrasul de Carte Funciara anexat la prezenta acțiune ( f 9-10 - vol.I) - terenul în litigiu și clădirea situată pe acest teren (91 mp.) fiind obținute de la SC A. - SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I.

Privitor la situația juridica a terenului, reclamanții au mai susținut că între SC A. SRL și pârâta SC S. - SA au existat mai multe litigii pe rolul instanțelor de judecată, stabilindu-se că terenul in litigiu nu este proprietatea paratei SC S. - SA S.

Pârâta SC S. - SA a susținut că prin Certificatul de atestare s dreptului de proprietate MO7 nr. 0454-19.04.1995 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentației, i-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafață extinsă de teren , in care se regăsea si suprafața in litigiu , însă , in urma procedurilor judiciare demarate de SC A. - SRL, prin Sentința civilă nr. 184/27.06.200 a Curții de Apel Ploiești respectiv Decizia nr. 3179/25.10.2002 a CSJ a fost constatată nulitatea absolută parțială a actului juridic sus- menționat, motivat de aspectul că suprafața in litigiu i-ar fi fost necesară societății A. pentru desfășurarea activităților specifice. Prin Decizia nr. 120/15 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție ( f 29-37 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - atașat) a fost admis recursul in anulare formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție si in consecință a fost casată Decizia nr. 3179/25.10.2002 a Curții Supreme de Justiție. A fost admis recursul declarat de pârâta SC S. - SA S., împotriva Sentinței civile 184/27.06.2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială si de contencios administrativ - sentință care a fost schimbată, in sensul că acțiunea reclamantei SC A - SRL P. in contradictoriu cu pârâții SC S. SA S. si Ministerul Agriculturii Alimentației Pădurilor si Consiliul Local Sinaia - a fost respinsă ca tardivă.

Așa fiind, cu privire la acțiunea reclamanților A. D. si A. D. in evacuarea pârâtei SC S. SA - de pe suprafața de teren de 540 mp - instanța apreciază că este inadmisibilă, având în vedere că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, (numită locator), s-a obligat să procure celeilalte părți,( numită locatar) - folosința - pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil - în schimbul unei sume de bani,(numită chirie).

În cauza de față, cum între reclamanți și pârâtă nu au existat astfel de raporturi de obligații derivate din locațiune, ci doar raporturi de drept real (constând în exercitarea de către pârâtă a posesiei asupra imobilului), cererea principală in evacuare va fi respinsă ca inadmisibilă.

In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Justiție si Casație ( Secția civilă si de proprietate intelectuală - prin Decizia nr. 2102/17.03.2005 ) - reținând in considerente următoarele :

"Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală, deci, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.

Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Asemenea raporturi juridice au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia.

Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații.

Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.

Cum însă reclamantul a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.129 alin. ultim Cod procedură civilă), instanțele aveau obligația de a respinge ca inadmisibilă acțiunea în evacuare";.

II) Cu privire la celelalte două capete de cerere din acțiunea principală, privind : - lipsa de folosință - și obligarea pârâtei SC Salsi SA să-și ridice instalațiile și să aducă terenul la stadiul inițial - se rețin următoarele :

Relativ la capătul de cerere in pretenții formulat in cadrul acțiunii introductive la data de 10.01.2012 (si ulterior precizat la data de 23.01.2014) sub aspectul majorării câtimii obiectului la suma de 284.310 lei - f 52 - vol.II) constând in lipsa de folosință a terenului de la data de 12.10.2011 până în prezent, se apreciază că această cerere va fi examinată prin prisma disp. art. 566 noul Cod civil care reglementează efectele acțiunii in revendicare - dispoziții legale care prevăd că :

- alin. 1 : pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.

- alin. 2 : posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar.

Astfel, se reține că folosinta, reprezinta posibilitatea pe care o are o persoană, in puterea unui drept ( pretins de proprietate), de a intrebuinta un bun sau, de a-i culege fructele (cum sunt cele naturale, dar si cele civile: chiria, renta, etc) - iar în cazul în care persoana este lipsită de respectiva folosință , cauzându-i-se astfel un prejudiciu în patrimoniul său , este îndreptățită la acordarea contravalorii lipsei de folosință .

Cum s-a arătat si anterior, reclamanții A. D. si A. D. invocă dreptul lor de proprietate asupra terenului in litigiu in suprafață de 540 mp, drept dobândit in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 711/15.05.2003 la BNP D. C. I. - însă înțeleg ca acest drept real să fie apărat pe calea prezentei acțiuni în evacuare ( acțiune care, potrivit considerentelor expuse este inadmisibilă ) si nu pe calea acțiunii in revendicare.

In condițiile in care obiectul cauzei nu este așadar o acțiune in revendicare, nu se produc nici efectele acesteia reglementate de art. 566 noul Cod civil - așa încât capătul de cerere in pretenții vizând lipsa de folosință a terenului va fi respins ca neîntemeiat.

Relativ la capătul de cerere in obligație de a face , respectiv obligarea pârâtei SC S SA să-și ridice instalațiile și să aducă terenul la stadiul inițial se rețin următoarele :

Pârâta SC S. SA a realizat in subteranul terenului in litigiu - lucrarea denumită "Modernizarea sistemului de separare a grăsimilor - Stație de preepurare ape uzate - proiect SAPARD II"; - in baza Autorizației de construire nr. 182/11.11.2004 emisă de Primăria or. Sinaia ( f 92 - vol.I) si potrivit avizelor si documentației necesare obținerii autorizației (f 93-125 - vol.I si f 22-65 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - atașat).

Cererea reclamanților de obligare a pârâtei să-și ridice respectivele instalații si să aducă terenul la stadiul inițial urmează a fi examinată prin prisma disp. art. 494 vechiul Cod civil ( prevederi aplicabile in raport de disp. art. 6 alin. 2 noul Cod civil si de data începerii lucrării, anume luna noiembrie 2004).

In acest sens, se reține că textul legal invocat reglementează accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe un teren, aflat in proprietatea altuia - si că ,de regulă, proprietarul terenului devine prin accesiune, si proprietar al constructiilor, plantatiilor si lucrarilor reaizate, avand insa obligatia sa-l despagubeasca pe constructor tot pe temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza. Tratamentul juridic al constructorului este insa diferit, dupa cum el a fost de rea-credinta sau, dimpotrivă, de buna-credinta.

Prin constructor de rea-credinta se intelege acea persoana care ridica o constructie sau face o plantatie sau alta lucrare pe un teren, cunoscand ca terenul in cauza nu-i apartine, ci este proprietatea altuia. Intr-o atare situatie, potrivit art.494 alin.1 , 2 si alin.3 teza I, proprietarul terenului are dreptul de a opta pentru una din urmatoarele doua posibilitati:

- fie sa invoce accesiunea devenind proprietar al constructiei, plantatiei ori lucrarii respective, cu obligatia de a plati constructorului de rea-credinta valoarea materialelor si prețul muncii;

- fie sa-l oblige pe constructorul de rea-credinta sa procedeze la desfiintarea sau ridicarea constructiei, plantatiei sau lucrarii respective, pe propria lui cheltuiala, si de a pretinde daune-interese, daca a suferit un prejudiciu, in conditiile raspunderii civile delictuale.

Prin constructor de buna-credinta se intelege acea persoana care ridica o constructie, face o plantatie sau alta lucrare pe un teren, avand convingerea fermă, dar eronată, ca acel teren se afla in proprietatea sa. Buna-credinta trebuie sa existe in momentul cand s-au facut lucrarile.

Cu raportare la speța de față, se constată că prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației ( f 27-28 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - atașat) - societății comerciale pârâte S SA - i-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafață extinsă de teren ( 7.064 mp), în care se regăsea și suprafața în litigiu - imobil situat in or. S., str. R. nr. , jud. Prahova.

Pârâta S.C. A. - S.R.L. a promovat acțiune in constatarea nulității absolute parțiale a acestui certificat de proprietate, pentru suprafața de 575 mp din suprafața totală de 7.064 mp.

Prin Sentința civilă 184/27.06.2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială si de contencios administrativ - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 3179/25.10.2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ - s-a dispus anularea, in parte, a certificatului de proprietate sus-menționat, pentru suprafața de 575 mp din terenul situat in locația identificată prin expertiza efectuată in cauză.

Prin Decizia nr. 120/15 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție ( f 29-37 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - atașat) a fost admis recursul in anulare formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție si in consecință a fost casată Decizia nr. 3179/25.10.2002 a Curții Supreme de Justiție. A fost admis recursul declarat de pârâta SC S. SA S. împotriva Sentinței civile 184/27.06.2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială si de contencios administrativ - sentință care a fost schimbată, in sensul că acțiunea reclamantei SC A. SRL P.in contradictoriu cu pârâții SC S. SA S. si Ministerul Agriculturii, Alimentației Pădurilor si Consiliul Local Sinaia - a fost respinsă ca tardivă.

In aceste condiții, ulterior soluționării recursului in anulare, pârâta SC S. SA S. a realizat in subteranul terenului in litigiu lucrarea denumită "Modernizarea sistemului de separare a grăsimilor - Stație de preepurare ape uzate - proiect SAPARD II"; - potrivit Autorizației de construire nr. 182 emisă la data de 11 noiembrie 2004 de Primăria or. Sinaia ( f 92 - vol.I) - având așadar convingerea fermă că este proprietara respectivului teren - in baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației - deoarece la momentul când s-au făcut lucrările, acțiunea in constatarea nulității actului fusese respinsă ca tardivă , astfel cum s-a expus anterior.

Față de această stare de fapt se apreciază că pârâta SC S. SA se află in situația constructorului de bună-credință - si in consecință, in raport de disp. art. 494 alin. 3 teza a II-a vechiul Cod civil - nu poate fi obligată să desființeze lucrarea realizată - astfel cum in mod neîntemeiat pretind reclamanții.

III) Referitor la excepțiile invocate de reclamanții-pârâți Alecu Daniel si Alecu Doina cu privire la cererea reconvențională : lipsa calității procesuale active a pârâtei - reclamante SC S. SA și lipsa de interes a acesteia - se constata ca sunt neintemeiate si vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente :

Pe calea cererii reconvenționale ( f 18-21 - vol.I) - astfel cum a fost precizată (f 53-vol.I) pârâta-reclamanta SC S. SA a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I. pentru cauză ilicită, vânzarea-cumpărarea intervenită fiind o operațiune speculativă încheiată de reclamanți cu un neproprietar, în cunoștința faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecății și, mai mult, cu intenția clară de a își preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să își aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat ( f 41 - vol.I) reclamanții A.D. si A.D. ( soți ) au dobândit de la vânzătoarea SC A. SRL Ploiești imobilul compus din : teren (in suprafață de 566,15 mp in fapt si de 570 mp in acte ) si clădirea aflată pe acesta ( C1) - situat in or. S., B-dul R. nr. 20 , jud. Prahova.

Cu privire la calitatea procesuala activa si interesul unei persoane de a solicita nulitatea absoluta a unui act juridic - practica ICCJ a statuat (Decizia nr. 1701/27.03.2012 - Sectia a II-a civila) urmatoarele :

" Ca sancțiune de drept civil, ce intervine în cazul unui act juridic încheiat cu nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are interes.

Această regulă își găsește justificarea în normele protejate, în faptul că nulitatea este menită să ocrotească interese obștești, așa încât, un cerc larg de persoane pot dobândi legitimitate procesuală activă la invocarea ei.

De asemenea, în cazul nulității absolute, calitatea procesuală activă este strâns legată de o altă condiție - tot de ordin procesual - respectiv de aceea a interesului, adică de folosul practic urmărit de cel care recurge la acțiunea civilă, interes ce trebuie să fie personal.

Așadar, deși nulitatea ocrotește un interes obștesc (general), un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.

Cu alte cuvinte, acordând unui cerc larg de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordă acestor persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că în mod automat ele ar justifica și un interes propriu deoarece, în privința condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, calitatea procesuală nu se confundă cu interesul.";

Cu raportare la speta de fata, instanta constata ca parata-reclamanta SC S. SA - ca persoana care invocă nulitatea absolută a contractului de vanzare cumparare incheiat intre reclamantii-cumparatori A. D.si A. D. si parata-vanzatoare S CA. SRL - are atat calitate procesuala activa si justifica interesul in formularea cererii sale reconventionale, ea urmărind obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv. Interesul personal al paratei consta in aceea ca - in conditiile in care s-ar constata nulitatea absoluta a titlului pe care reclamantii isi fundamenteaza pretentiile, acestia nu i l-ar mai putea opune in promovarea prezentei lor acțiuni.

IV) Pe fondul cererii reconventionale se retin urmatoarele :

Cauzele de nulitate absoluta ale contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D.C.I. - invocate de catre parata-reclamanta SC S. SA S. - totdeauna, in masura in care ar exista, nu ar putea fi decat contemporane actului - si urmeaza asadar a fi examinate de catre instanta potrivit prevederilor vechiului Cod civil (art. 948 pct. 4 rap. la art. 966, 968) - față de disp. art. 6 alin. 2 din noul Cod civil precum si de data incheierii contractului, 15.05.2003.) Nulitatea reprezinta o sanctiune civila constand in desfiintarea cu efect retroactiv, de la data incheierii unui act juridic cu incalcarea cerintelor legale.

Potrivit art. 966 vehiul Cod civil: "obligația nelicita nu poate avea nici un efect", iar potrivit art. 968 Cod civil " cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Parata considera ca vanzarea a fost încheiată de reclamanți cu un neproprietar, în cunoștința faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecății și, mai mult, cu intenția clară de a își preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să își aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Pârâta SC S. SA S. a mai susținut că intenția evidentă de fraudare a intereselor sale și de apropriere - prin orice mijloace și în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanți a bunului litigios dedus judecății este ilustrată și de stăruința acestora de a se prevala de înscrisuri care au fost supuse și în precedent controlului judecătoresc, în susținerea acestei afirmații învederând faptul că întrucât cartea funciară 1034N deschisă pe numele lui A.D. a fost rectificată prin procedura menționată anterior și, astfel susnumitul a fost pus în imposibilitatea de a opune terților pretinsele drepturi obținute în mod fraudulos, în baza acelorași înscrisuri la momentul prezentei acesta a procedat la deschiderea unei noi cărți funciare pentru același imobil în speță CF 22772/26.09.2011 prin aceasta încercând să procedeze la legitimarea pretinselor sale drepturi reale obținute prin manoperele dolosive realizate cu A. SRL, adică în speță cu societatea în cadrul căreia are și a avut permanent calitatea de asociat, situație de fapt care face dovada relei credințe a titularului în promovarea pretinsului său de proprietate care a stat la baza înaintării acțiunii introductive de instanță.

In examinarea acestor sustineri ale paratei se retine că - la data incheierii actului juridic a carui nulitate se cere a fi constatata ( anume la data de 15.05.2003) - referitor la provenienta bunului instrainat , s-au invocat hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si anume: Sentintele civile nr. 1030/23.11.1998 a Judecatoriei Sinaia si nr. 184/27.06.2000 a Curtii de Apel Ploiesti.

Prin Sentința civilă nr. 1030/23.11.19987 a Judecătoriei Sinaia ( f 43-46) s-a constatat că SC Comservice SA Ploiești este proprietara activului său constituit din două camere (foste celule de transformator de joasă tensiune ) cu nr. de inventar 1009 gardul din zid cu panouri de sârmă împrejmuitor si amenajările exterioare - imobil situat in or. Sinaia, str. R.nr. , jud. Prahova. A fost respinsă acțiunea SC S - SA prin care a solicitat a se constata dreptul său de proprietate asupra aceluiași imobil. Totodată a fost respinsă cererea SC C. SRL de a se constata dreptul său de proprietate asupra terenului aferent construcției-activ si de modificare in parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995.

Prin Sentința civilă 184/27.06.2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială si de contencios administrativ - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 3179/25.10.2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ - s-a dispus anularea, in parte, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate sus-menționat, pentru suprafața de 575 mp din terenul situat in locația identificată prin expertiza efectuată in cauză.

Pârâta - reclamantă SC S. SA S. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I. pentru cauză ilicită, susținând intenția evidentă a părților contractante de fraudare a intereselor sale și de apropriere - prin orice mijloace și în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanți a bunului litigios dedus judecății.

În principiu, o astfel de acțiune este admisibilă , în condițiile în care proprietarul lucrului vândut motivează că vânzarea s-a făcut in frauda lui, urmărindu-se scoaterea bunului din proprietatea sa ca adevărat titular al dreptului.

Vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută potrivit cunoscutului adagiu " frauda corupe totul"; , dar , frauda vânzătorului și respectiv complicitatea la fraudă a cumpărătorului sunt împrejurări de fapt, care pot fi dovedite cu orice mijloc de probă.

În cauză nu se poate reține că s-au produs probe din care să rezulte cu certitudine că reclamanții - cumpărători si, respectiv, pârâta SC A. - SRL - vânzătoare, prin încheierea între ei a contractului, ar fi urmărit scoaterea bunului ( teren) din proprietatea pârâtei SC S. SA si că, astfel, vânzarea s-ar fi făcut în frauda ei.

Cauze de nulitate absolută - întotdeauna contemporane actului - nu există in speța de față deoarece , la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între vânzătoarea SC A. SRL ( societate înființată prin fuziunea prin absorbție cu SC C. SRL) si cumpărătorii A. D. si A. D. - respectiv la data de 15 mai 2003 - părțile contractante nici nu aveau cum să urmărească prin această operațiune scoaterea bunului din patrimoniul SC S. SA S, din moment ce - încă de la data de 25 octombrie 2012 , prin pronunțarea Deciziei nr. 3179 a CSJ - certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995 emis pe numele SC S SA era - in mod irevocabil - anulat parțial , in ceea ce privește terenul in suprafață de 575 mp.

Rezultă așadar că vânzarea nu s-a făcut in frauda acestei societăți-pârâte-reclamante care, la data încheierii contractului ( 15.05.2003) nu justifica nici un drept asupra bunului vândut.

Împrejurarea - că s-a exercitat calea de atac extraordinară a recursului in anulare, care a fost admis ( la data de 15 mai 2004) si in consecință a fost respinsă acțiunea in anularea certificatului de proprietate - nu are relevanță in examinarea cauzelor de nulitate absolută pretinse de pârâta SC S. - SA, întrucât este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/ 15 mai 2003.

Așa fiind, se apreciază că actul încheiat între reclamanții A.D. si A.D. si pârâta SC A. SRL nu este afectat de nulitate absolută - față de disp. art. 948 pct. 4 rap. la art. 966 din vechiul Cod civil - pentru cauză ilicită - astfel cum in mod neîntemeiat pretinde pârâta-reclamantă SC S. SA S.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse - urmează :

- să fie admisă excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare - invocată de pârâta S.C. S. S.A. S..

- să fie respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă în evacuare formulată de reclamanții A. D. și A.D., în contradictoriu cu pârâta S.C. S S.A. S.;

- să fie respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă, privind : lipsa de folosință și obligarea pârâtei SC S. SA să-și ridice instalațiile și să aducă terenul la stadiul inițial.

- să fie respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamanții-pârâți A.D si A. D. referitoare la cererea reconvențională: lipsa calității procesuale active a pârâtei reclamante SC S. SA și lipsa de interes a acesteia.

- să fie respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. S. S.A. S. in contradictoriu cu reclamanții-pârâți A.D. si A.D. și pârâta S.C. A. S.R.L.

In temeiul art. 274 , 276 vechiul Cod pr. civilă se va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți (taxe judiciare de timbru, onorarii de avocați si expert).

← CONSTATARE - Solutie de respingere. Jurisprudență Superficie  PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ - Soluţie de ADMITERE →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre OBLIGAŢIE DE A FACE. Jurisprudență Construcţii