Obligatia de a face. Jurisprudență Fondul funciar

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria NOVACI Sentinţă civilă nr. 128 din data de 06.02.2017

Dosar nr. 834/267/2015 Nr. Operator 3923

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA NOVACI

JUDEȚUL GORJ

Sentința Civilă Nr. 128/2017

Ședința publică de la 06 Februarie 2017

Completul compus din:

PREȘEDINTE: xx

Grefier: xx

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile pentru obligația de a face, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx și domiciliul procesual ales la xx, prin avocat xx, cu sediul în xx , str. Nikolai xx, nr.1, sector 1, împotriva pârâtelor Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, județul xx și Comisia Județeană xx de fond funciar, cu sediul în mun. xx, str. xx nrxx, județul xx și a cererii de intervenție accesorie, formulată de intervenienta xx, cu sediul în comuna xx, sat xx, județul xx.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile, intervenienta xx, reprezentată de avocat xx.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință , după care, se pune în discuție cererea de intervenție formulată de xx.

Avocat xx, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție .

Instanța, având în vedere actele existente la dosar și motivele expuse, apreciază ca întemeiată cererea de intervenție accesorie formulată, astfel că o admite în principiu.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constatând cauza în stare de judecată , acordă cuvântul pe fond.

Avocat xx pentru intervenientă, având în vedere sentințele depuse și dosarele atașate solicită respingerea acțiunii și admiterea cererii de intervenție, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA,

Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță data de 12 iunie 2015, sub nr. dosar 834/267/2015, cu precizarea ulterioară, reclamantul xx, a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, Județul xx și Comisia Județeană de fond funciar xx, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 ha, teren agricol - pășune, înaintată de Comisia locala din comuna xx, în sensul de a se valida și propunerea Comisiei Locale xx, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafața de 390,4 ha (Anexa 37, x obligarea pârâtelor să înainteze cu propunerea legală si să se pronunțe, prin validare, asupra suprafeței de teren forestier solicitată de reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria Crasna, sub nr. 3199/1997 și sub nr.219/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru suprafața de 390,4 ha (Anexa 37).

A solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune interese în cuantum de 100 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești si pana la îndeplinirea de către parate a obligației stabilite in sarcina lor, precum și la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești si până la îndeplinirea de către pârâte a obligației stabilite in sarcina lor.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt , bunicul său xx a fost proprietarul Muntelui xx situat în fosta comună xx, actuală comuna xx, munte ce a avut o suprafața de 750 ha, din care circa 400 ha teren cu vegetație forestiera și restul pășune, descriere ce rezultă din ordonanța de adjudecare nr. 4103/29.07.1930 și din raportul de expertiză tehnica judiciară efectuat de experții xx, xx si xx.

Această suprafață de teren a fost preluată abuziv de statul român, după anul 1945, motiv pentru care mama sa, Negropontes Sanda Măria, fiica și unica moștenitoare a fostului proprietar - xx, a solicitat, în termen legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest imobil.

Cu toate că au trecut peste 12 ani de la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate asupra xx, Comisia Locala de Fond Funciar xx si Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor xx, nu și-au îndeplinit atribuțiile ce le revin potrivit legilor de fond funciar, respectiv de a valida sau invalida dreptul de proprietate în totalitate.

Astfel, în anul 2003, în baza Legii nr. 1/2000, s-a validat dreptul de proprietate pentru 10 ha de pădure și a fost emis titlul de proprietate nr. 318/2003, în favoarea autoarei mele, iar în anul 2015, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor xx, la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar xx, a validat prin HCJ nr. xx/2015, dreptul de proprietate pentru încă o suprafața de 100 ha pășune.

Pentru prima dată, în anul 2015, Comisia Locala de Fond Funciar xx a înaintat catre Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor xx propunerea de validare pentru suprafața de 390 ha pădure (anexa 37) si 100 ha pășune (anexa 22), însă, din cauza opoziției structurii silvice ai al reprezentantului OCPI Gorj, s-a tergiversat adoptarea unei hotărâri în cadrul Comisiei Județene, iar dosarul a fost returnat Comisiei Locale fără a i se da o soluție de validare sau de invalidare, solicitându-i acesteia sa măsoare și sa reidentifice în teren Muntele xx.

Dreptul de proprietate al autorului meu, cu toate vecinătățile, cu menționarea clară a poziționării amplasamentului, cu vecinii pe toate laturile rezultă cu certitudine din următoarele acte aflate la dosarul administrativ:Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din anul 1939, ordonanța nr. 539 din 9.02.1942, emisă de Comisiunea pentru declararea si controlul averii demnitarilor statului, ordonanța de adjudecare nr. 4103/29.07.1930, raportul de expertiză judiciară efectuat de experții xx, xx si xx, astfel încât retransmiterea dosarului spre a se reidentifica în teren Muntele xx, este o măsura abuzivă care conduce Ia tergiversarea soluționării dosarului meu.

Am dovedit istoricul proprietății autorului meu, astfel:

Dreptul de proprietate al autorului său xx, rezultă din Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din anul 1939, cu mențiunea că modul de dobândire în proprietate de către acesta a Muntelui xx a fost verificat și de Comisiunea pentru declararea și controlul averii demnitarilor statului, astfel cum rezultă din Ordonanța nr. 539 din 9.02.1942.

Imediat după ce a dobândit imobilul-teren, autorul său a fost cercetat de Comisiunea pentru declararea și controlul averii demnitarilor statului, proces care a durat din anul 1940, până în anul 1944. Pe toată perioada procesului, autorul său nu a putut înregistra dreptul său de proprietate în Registrul agricol, iar după finalizarea acestuia nu s-a mai operat niciun fel de înregistrare întrucât noul regim politic instaurat în anul 1945 a început să preia abuziv averile demnitarilor.

Pe de altă parte, odată ce există dovada dreptului de proprietate al autorului său (actul de vânzare-cumpărare) și nu există niciun înscris din care să rezulte că acesta ar fi înstrăinat în parte sau integral suprafața de teren ce face obiectul notificării, este irelevant dacă terenul a fost sau nu înscris la rolul agricol.

Potrivit dispozițiilor art. 6(12) din Legea nr. 1/2000. consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole și orice alte documente referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă. Totodată, conform art.6(l") din aceeași lege, dovada dreptului de proprietate, făcută cu act autentic, nu poate fi înlăturată decât printr-un act autentic din care să rezulte că proprietarul terenului este o altă persoană.

Așadar, coroborând cele două texte legale, rezultă că, odată ce există un titlu de proprietate (în cazul de față Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din mul 1939), necontestat, nu este necesară o altă probă pentru a dovedi dreptul autorului său asupra terenului și faptul că acesta îl poseda la momentul preluării, operând prezumția relativă că acesta a fost proprietarul deposedat.

Nici Legea nr. 18/1991(art. 9 alin.5) , nici Legea nr. 1/2000, nu prevăd cerința dovedirii continuității exercitării dreptului de proprietate. O astfel de problemă s-ar putea pune doar în cazul în care și alte persoane pretind că sunt titulari ai aceluiași drept cu privire la imobilul notificat. Or, în condițiile în care nu se face dovada unui transfer al dreptului de proprietate către terți, și nici nu există astfel de susțineri, sau solicitări în temeiul legilor speciale, actul de proprietate primar, al autorului meu, face dovada deplină a dreptului.

Dovada că imobilul nu a fost înstrăinat de către autorul său a făcut-o cu negațiile de la Arhivele Statului, pe care le atașează prezentei cereri.

De asemenea, din adresa nr. 800/2013, emisa de Arhivele Naționale, rezultă că instituția nu deține Registre de rol fiscal si matricole pentru impunerea proprietăților din Comuna xx, pentru perioada 1940-1950.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul administrativ, coroborate cu toate actele aflate la dosar, dovedesc faptul ca suprafața de teren notificata a aparținut autorului său xx și a fost preluată de la acesta în mod abuziv (fără titlu), regăsindu-se în proprietatea statului (prin unitatea administrativ teritoriala), aspecte reținute, de altfel și de cele două pârâte în toată corespondența.

De asemenea, autoritățile administrative locale au confirmat faptul ca nu dețin date despre preluarea terenului, și nu există o notificare formulată de altă persoană cu privire la același imobil, fiind evident că singurii îndreptățiți a solicita retrocedarea imobilului sunt moștenitorii defunctului xx.

Mai mult, parte din suprafața de teren notificată, respectiv 10 ha, i-a fost restituită în natură, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 318/07.11.2013, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, constatându-se existența dreptului de proprietate și întinderea acestuia, în baza acelorași acte.

Că, dreptul de proprietate asupra Muntelui xx i-a fost recunoscut prin emiterea titlului de proprietate nr. 318/2003 in favoarea autoarei sale (pentru cele 10 ha teren), cât și a HCJ nr. 6677/2015 prin care mi-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru încă o suprafața de 100 ha pășune.

Apreciază că, la acest moment nu există niciun motiv justificat pentru a nu se valida propunerea Comisiei locale și cu privire la suprafața de 390 ha pădure (anexa 37), cu atât mai mult cu cât au fost clar identificate cele 10 ha deja restituite, precum și cele 100 ha menționate în Hotărârea, obiect al prezentei cereri.

Astfel, refuzul de soluționare al cererilor sale reprezintă o tergiversare nejustificată în reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren, conducând la un abuz atât din partea celor doua Comisii, cat si a membrilor acestora.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, Legea 165/2013, Legea nr. 1/2000, art. 192-195 C.pr.civ și toate celelalte acte normative menționate în prezenta cerere.

În dovedirea celor susținute, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiza si orice alte probe vor reieși din dezbateri ca fiind utilă soluționării cererii, atașând la dosar copii ale notificărilor, actele de proprietate, raport de expertiza, acte de moștenire.

La data de 29 iunie 2015, reclamantul a depus la dosar o precizare la acțiune prin care arată că motivele de drept pe care se întemeiază cererea de chemare in judecata sunt dispozițiile an. 27 alin. 8 din HG 890/2005, modificată și completată, art. 53 din Legea nr. 18/1991. republicată, modificată și completată, dispozițiile Legii nr. 18/1991. republicată, modificată și completată, Legea 165/2013. Legea nr. 1/2000, art. 192-195 C.pr.civ.

Că, cererea de chemare în judecată a avut drept motivare și dispozițiile art. 3 alin. 3 si 4 din Legea nr. 1/2000, care prevăd că : « (3) în cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.

Că, în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat. »

Mai precizează că în acest sens pârâtele au încălcat dispozițiile mai sus menționate, care prevăd obligativitatea de soluționare a cererii în integralitatea ei, ceea ce pârâtele nu au făcut, tergiversând in mod nejustificat soluționarea cererii sale.

Arată de asemenea că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, care reprezintă, în fapt un subsidiar al primului capăt de cerere, solicită să se dispună obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar xx, să înainteze, cu propunerea legala dosarul și să fie obligată Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor xx, să se pronunțe, prin validare, asupra suprafeței de teren forestier solicitată de subsemnatul, în calitate de moștenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria xx sub nr. 3199/1997 și sub nr.219/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafața de 390.4 ha (Anexa 37).

Legal citată Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor xx , la data de 27 iulie 2015, a formulat întâmpinare prin care învederează , Comisia județeană își poate îndeplini obligațiile legale ce-i revin în conformitate cu prevederile art. 6 din HG nr. 890/2005 numai după ce Comisia Locală, efectuează lucrările premergătoare și înaintează documentația, așa după cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. 1 di H. nr. 890/2005. "

Prin urmare, Comisia județeană pentru a-și îndeplini obligațiile, potrivit prevederilor legilor fondului funciar, este necesar să fie înaintată de către comisia locală documentația completă privind soluționarea cererii de reconstituire, ori atâta timp cât documentația respectivă nu a fost întocmită în concordanță cu solicitările impuse de regulamentul de lucru și observațiilor formulate de colectivul de lucru al comisiei județene și nu a fost înaintată de către comisia locala, în mod corespunzător, nu se poate deduce și nici reține reaua voință sau existența unui refuz din partea Comisiei Județene xx, cu privire la executarea acestei obligații legale.

În concluzie, având în vedere că obligațiile stabilite în sarcina sa au fost îndeplinite prin emiterea unei hotărâri de validare conform documentației întocmite de comisia locală precum și exonerarea Comisiei Județene de la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art.205-208 Cproc. Civ.

În temeiul art.223, alin.3 cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 29 iulie 2015, Primăria Crasna și Comisia Locală de Fond Funciar xx, a formulat întâmpinare , prin care arată că solicită admiterea acțiunii în măsura în care reclamantul o va dovedi întemeiată, prin mijloacele de probă.

Solicită respingerea capătului de cerere privind plata unor daune interese în cuantum de 100 lei/zi ca neîntemeiat.

Mai arată că ei nu au contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamantului și nici faptul că terenurile acestuia au fost luate abuziv, în acest sens chiar a emis titlul de proprietate nr.318/2003 pentru 10 ha pădure, iar ulterior au validat o suprafața de 100 ha pășune prin HCJ 6677/2015.

Consideră că nu a încercat în nici un fel lipsirea de proprietate a reclamantului, astfel încălcând art. l din Protocolul adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Că, nu au avut intenția în nici un fel să întârzie reconstituirea terenurilor către reclamant, aceste aspecte cauzându-le în mare reclamantul prin procesele civile intentate în instanțe.

În acest sens mai arată că situația terenurilor este incertă, deoarece autoarea reclamantului s-a judecat in instanțele civile pentru aceste terenuri, atât cu Comisiile , cât și cu Obștea xx.

De asemenea mai precizează că în dosarul 2/318/2007 s-a pronunțat sentința civila nr. 10037 a Judecătoriei xx, prin care s-a admis plângerea făcuta de xx, anulând parțial HCJ nr.xx/27.01.2006 si HCJ xx/08.09.2006, iar prin decizia nr.552/12.03.2010, a Tribunalului xx, pronunțată în dosarul nr.361/95/2010 , a respins ca inadmisibil recursul formulat de către xx și prin decizia 1631/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul xx, în dosarul xx/95/2009, a admis recursul promovat de Obștea de Moșneni xx, respingând pe fondul cauzei acțiunea reclamantei.

Mai arată de asemenea că în momentul de față este în procedura de reconstituire, faza finală o suprafața de 690,20 ha validata de Comisia Județeană în favoarea Obstei xx, aceasta fiind parte în procesele contra reclamantului, nefiind anulate HCJ-urile validate în favoarea acestora.

La data de 18 august 2015, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările formulate în

cauză , la care a atașat Certificat de moștenitor nr. 38/17.09.2009 ; Carte de identitate xx;Adresă de înaintare HCJ nr. xx/26.05.2015 și HCJ nr. xx/15.05.2015 ; Proces verbal de punere în posesie din 28.05.2015 ;Tabel nominal CLFF ;Plan amplasament avizat de OCPI Gorj,Schiță amplasament CL Crasna ;-TP nr. xx/07.11.2003 ;Proces verbal de punere in posesie nr. xx/17.10.2003 ;Adresa nr. 1609/19.03.2015 ;Precizare din 26.01.2015 ;Adresă Judecătoria xx din 21/01/2015, d. 2/318/2007 ;Sentința civilă nr. 10037/18.12.2008;Decizia nr. 1631/22.06.2009 ;Decizia nr. 552/12.03.2010; Precizare notificare ;Adresă Comuna Musetesti din 29/08/2006 ; Notificare xx din 21/11/1997 ; Cerere Obștea xx; Schițe amplasament;Raport de expertiză întocmit de experții xx, xx și xx și Raport de expertiză extrajudiciară xx .

La data de 02.11.2015 , Obștea xx a formulat cerere de intervenție principală , solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, respingerea cererii de chemare în judecată pentru putere de lucru judecat , respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 26/01/2016, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 61 alin.2 C.pr.civ., reținând că terțul intervenient în interes propriu , prin motivarea adusă cererii formulate, a arătat că justifică existența unei legături între cererea de intervenție și cererea principală, întrucât este proprietar al terenurilor pe care reclamantul xx le solicită a fi introduse în H.C.J-ul contestat.

Că, așa cum a fost definită, cererea de intervenție în interes propriu sau principală în practică și doctrină, aceasta reprezintă cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terț și dreptul dedus judecății să existe identitate, ci o legătură strânsă suficientă, care să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri.

Prin cererea de intervenție principală formulată, așa cum s-a reținut și cum transpare fără îndoială din conținutul acesteia, intervenienta nu pretinde același drepturi ca cele pretinse de către reclamant prin acțiunea formulată, sau un drept strâns legat de respectivele pretenții, ci solicită doar respingerea acțiunii reclamantului, cerere apreciată de către instanță ca fiind în mod vădit inadmisibilă.

Împotriva încheierii din data de 26/01/2016,prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, a fost declarat apel de către intervenientă, acest fiind ca tardiv formulat, prin decizia nr.820/19 mai 2016, a Tribunalului Gorj.

La data de 05.11.2015, Comisia locală de fond funciar xx , la solicitarea instanței a înaintat documentația înaintată Comisiei Județene de Fond Funciar xx, cu adresa nr.3687 din data de 04.05.2015 și propunerea de validare, pentru suprafața de 390,40 ha teren cu vegetație forestieră

La data de 20.09.2016, Obștea xx, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Comisiei Locale de Fond Funciar xx și Comisiei Județene de fond funciar xx , solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, respingerea cererii de chemare în judecată pentru putere de lucru judecat , respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt proprietari ai terenurilor pe care xx, le solicită instanței a fi introduse în HCJ-ul contestat.

Consideră intervenienta că se impune admiterea cererii în interesul pârâtelor, deoarece sunt proprietari ai terenurilor pe care reclamantul le solicită a fi introduse în HCJ-ul contestat.

Că reclamantul a formulat în primă instanță în anul 2006 și respectiv 2007, două cereri ce priveau nulitatea HCJ xx/27.01.2006, respectiv HCJ xx/08.09.2006, instanțele pronunțându-se definitiv și irevocabil asupra celor două cereri având numărul de dosar xx/318/2007 și xx/267/2006.

A mai arătat intervenienta că reclamantul a contestat HCJ nr.xx/27.01.2006 și xx/08.09.2006, acțiunea formând obiectul dosarului civil nr.xx/318/2007.

În ședința publică din data de 06.02.2017, având în vedere actele existente la dosar și motivele expuse, s-a apreciat ca întemeiată cererea de intervenție accesorie formulată, astfel că a fost admisă în principiu.

La solicitarea instanței la data de 24.10.2016, Comisia locală de fond funciar de pe lângă primăria comunei xx, județul xx, a depus la dosar următoarele înscrisuri : cererea nr. 1 /3199 din 21.11.1997 - xx -Notificarea nr.219 /20.09.2005- xx. -HCJ Gorj nr.xx din 13.10.2000 - Anexa nr.53-centralizata la HCJ-ul nr.xx/2000,Tabelul nominal la Anexa nr.53-pozitia 191 - def. xx cu moșt. xx, pentru suprafața de 10 ha teren forestier, -T.p. nr.xx din 07.11.2003 si Procesul verbal de punere in posesie nr.xx din 17.10.2003 eliberate de Comisia LFF xx-pentru suprafața de 10 ha teren forestier,OCPI xx a considerat ca terenul care a făcut obiectul HCJ xx, nr.xx cu suprafața de 10 ha - pe def. xx, se afla administrativ pe raza comunei xx, documentația cu validarea transferându-se la comuna xx care a eliberat titlul de proprietate,-HCJ xx nr.xx din 15.05.2015 pentru suprafața de de 100 ha.teren agricol-pasune pentru def.xx cu most. xx, xx era decedata,-la baza HCJ-ului nr.xx/2015 stau cererea si notificarea de la HCJ Gorj nr.xx/2000,-Adresa nr.xx/2015 către Comisia JFF xx cu propunerea de validare pentru suprafața de 100 ha. teren agricol-pășune, Anexa nr.22 cu suprafața de 100 ha. teren agricol-pășune ,Amenajamentele silvice si cadastrale,Procesul verbal din 24.11.2014 a Comisiei LFF xx, declarația lui xx cu deținerea de terenuri agricole. -Dosarul nr.xx/1940 cu Ordonanța nr.xx/09.02.1942 cu averea demnitarului xx,Act de vinzare din 20.11.1939 prin care xx cumpăra muntele xx în suprafața totala de 750 ha.,B.I. xx (decedata), Act de identitate xx. HCJ Gorj nr.6677/2015 nu a fost contestata, ANEXA 37 și memoriu justificativ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a celor arătate în întâmpinarea formulată,precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține și constată următoarele:

Prin prezenta acțiune, cu precizarea ulterioară, reclamantul xx , reclamantul xx, a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, Județul xx și Comisia Județeană de fond funciar xx, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 ha, teren agricol - pășune, înaintată de Comisia locala din comuna xx, în sensul de a se valida și propunerea Comisiei Locale Crasna, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafața de 390,4 ha (Anexa 37), obligarea pârâtelor să înainteze cu propunerea legală și să se pronunțe, prin validare, asupra suprafeței de teren forestier solicitată de reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria xx, sub nr. xx/1997 și sub nr.xx/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru suprafața de 390,4 ha (Anexa 37).

Referitor la capătul de cerere prin care se solicită să se dispună completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 ha, teren agricol - pășune, înaintată de Comisia locală din comuna xx, în sensul de a se valida și propunerea Comisiei Locale xx, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare pentru suprafața de 390,4 ha (Anexa 37), rezultă din cuprinsul actelor existente la dosar, că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor formulate, respectiv dovada faptului că ar fi proprietarul terenului agricol-pășune, în suprafață de 100 ha și al terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 390,4 ha, terenuri cu privire la care să fie completată HCJ nr.xx/15.05.2015.

Astfel, pentru a se dispune în sensul celor solicitate de către reclamant, se impune ca acesta să facă dovada validării dreptului său de proprietate cu privire la terenul solicitat, ceea ce în cauza dedusă judecății nu s-a făcut.

Practic, reclamantul solicită să fie completată hotărârea contestată, cu încă o altă suprafață de teren ce nu i s-a validat.

Reclamantul deși contestă legalitatea HCJ nr.xx/2015, nu a depus la dosarul cauzei acte din care să rezulte îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

Pe de altă parte, în situația în care prin hotărârea a cărei completare se solicită reclamantului nu i s-a validat întreaga suprafață de teren solicitată, acesta avea posibilitatea de a formula plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene xx de fond funciar, în conformitate cu prevederile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată.

Cu atât mai mult, rezultă din cuprinsul actelor existente la dosar, că autoarea reclamantului xx, s-a mai judecat pentru reconstituirea de teren cu vegetație forestieră, edificatoare în acest sens fiind sentința civilă nr.xx/05.07.2013, a Judecătoriei xx, pronunțată în dosarul nr.xx/318/2012, ce se află atașată la dosar la filele nr.180-196, sentința civilă nr.10037/18.12.2008, pronunțată în dosarul nr.xx/318/2017, al Judecătoriei xx, ce se află atașată la dosar la filele nr.193-196.

Că autoarea reclamantului s-a mai judecat cu pârâtele și intervenienta din prezenta cauză, rezultă și din cuprinsul deciziilor civile nr.1631/22.06.2009 și 552/12.03.2010, ale Tribunalului xx, ce se află atașate la dosar la filele nr.132 și respectiv 135.

Că așa stau lucrurile, o confirmă și Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, județul xx, prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 29 iulie 2015, unde arată că situația terenurilor este incertă, deoarece autoarea reclamantului s-a judecat în instanțele civile pentru aceste terenuri, atât cu Comisiile , cât și cu Obștea xx.

De asemenea mai precizează că în dosarul 2/318/2007, s-a pronunțat sentința civilă nr. 10037 a Judecătoriei Tg-Jiu, prin care s-a admis plângerea făcuta de xx, anulând parțial HCJ nr.xx/27.01.2006 si HCJ xx/08.09.2006, iar prin decizia nr.552/12.03.2010, a Tribunalului xx, pronunțată în dosarul nr.xx/95/2010 , s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de către xx și prin decizia 1631/22.06.2009, pronunțata de Tribunalul xx, în dosarul nr. xx/95/2009, s-a admis recursul promovat de Obștea de xx, respingând pe fondul cauzei acțiunea reclamantei.

A mai arătat de asemenea că în momentul de față, este în procedura de reconstituire, faza finală o suprafața de 690,20 ha validată de Comisia Județeană în favoarea Obștii xx, aceasta fiind parte în procesele contra reclamantului, nefiind anulate HCJ-urile validate în favoarea acestora.

Din examinarea deciziei civile nr.1631/22.06.2009, a Tribunalului xx, ce se află atașată la dosar la fila nr.132, rezultă faptul că autoarea reclamantului s-a judecat în contradictoriu atât cu pârâtele din prezenta cauză, cât și cu intervenienta, pentru terenurile cu vegetație forestieră din muntele xx, fiind respinsă irevocabil acțiunea reclamantei xx și admis recursul declarat de intervenienta din cauza de față, respectiv Obștea de xx.

Din cuprinsul deciziei menționate rezultă că prin acțiunea formulată și ce a format obiectul dosarului nr.xx/318/2007, autoarea reclamantului a chemat în judecată pârâtele din cauza de față și Obștea xx, alături de Direcția Silvică xx, solicitând anularea HCJ nr.xx/27.01.2006 și HCJ nr.xx/8.02.2006, pentru terenurile cu vegetație forestieră din Muntele xx, pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea pârâtei Obștea de xx.

Prin sentința civilă nr.10037/18.12.2008, pronunțată de Judecătoria xx în dosarul nr.xx/318/2007, s-a admis în parte plângerea formulată de xx, s-a anulat parțial HCJ nr.xx/2006, pentru suprafața de 287 ha teren cu vegetație forestieră și HCJ nr.xx/18.09.2006, parțial pentru suprafața de 34 ha pășune gol alpin, însă, așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr.1631/2099, a Tribunalului xx, acțiunea acesteia a fost respinsă irevocabil.

În consecință, în cauza de față, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor formulate, respectiv dovada faptului că pe lângă terenul agricol și cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului său și validat prin hotărârea a cărei completare se solicită, ar mai fi existat în plus și suprafața de teren agricol-pășune, în suprafață de 100 ha și 390,4 ha teren cu vegetație forestieră.

În practica judiciară s-a decis că legile adoptate în materia fondului funciar, au instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

Fiind o procedură specială persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei.

Cât privește cererea de intervenție accesorie, se reține că aceasta constituie o cerere incidentală prin care terțul nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe reclamant sau, după caz, pe pârât, adică nu formulează decât apărări în sprijinul părții în interesul căreia a intervenit, urmărind pronunțarea unei hotărâri în favoarea acesteia din urmă.

Intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu.

Chiar dacă nu pretinde un drept propriu în cadrul procesului care intervine, terțul trebuie să urmărească obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

În cauza dedusă judecății, rezultă din cuprinsul hotărârilor judecătorești ce se află atașate la dosar că prin acțiunea formulată și ce a format obiectul dosarului nr.2/318/2007, autoarea reclamantului a chemat în judecată pârâtele din cauza de față și Obștea xx, alături de Direcția Silvică xx, solicitând anularea HCJ nr.xx/27.01.2006 și HCJ nr.xx/8.02.2006, pentru terenurile cu vegetație forestieră din Muntele xx, pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea pârâtei Obștea de xx.

Așadar, se apreciază că intervenienta justifică un interes propriu.

Pentru considerentele expuse și față de actele existente la dosar, se apreciază a fi neîntemeiată acțiunea promovată de reclamant și ca întemeiată cererea de intervenție accesorie formulată în sprijinul pârâtelor, motiv pentru care urmează a se dispune respingerea prezentei acțiuni și admiterea cererii de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea civilă pentru obligația de a face, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx și domiciliul procesual ales la xx, prin avocat xx, cu sediul în xx , str. xx, nr.xx, sector 1, împotriva pârâtelor Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, județul xx și Comisia Județeană xx de fond funciar, cu sediul în mun. xx, str. xx nr.xx, județul xxși a cererii de intervenție accesorie, formulată de intervenienta Obștea xx, cu sediul în comuna xx, sat xx, județul xx.

Admite cererea de intervenție accesorie, formulată de Obștea xx.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Novaci.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2017.

PREȘEDINTE GREFIER

xx xx

← Grănițuire. Jurisprudență Grăniţuire		Plangere contraventionala. Jurisprudență Amenzi →

Obligatia de a face. Jurisprudență Fondul funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligatia de a face. Jurisprudență Fondul funciar